869 matches
-
Tristețe”, modelul său uman e „Prințul Noroc”. Neoromantic trecut prin simbolism (varianta „decadentă”), S. se exprimă de cele mai multe ori direct, dar și prin autoproiecție în alte făpturi, nu numai umane, identificându-se cu toate ființele refractare existenței canonice: bufoni, acrobați, nomazi, animale. Componenții unei ;atre, „trista balerină”, „despletită, nebună”, din Shanghai, mica vânzătoare de ziare, „încovoiată, ca o viperă, pe jos”, „paiațele lui Cocteau”, fără mâini și picioare, artistele circului din Turnu Măgurele - și maimuțele de acolo, ce „scânceau între zăbrele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
păstoritul evreiesc se transformă într-o realitate economică imposibil de neglijat. Nemaiântâlnit la scara Europei, aspectul intră în istorie ca o particularitate, una din nenumăratele, a diasporei iudaice. E în acest caz, ceva mai mult decât o încercare de recuperare: nomazi fiind dintotdeauna, oieritul i-a atras, evreii reînsușindu-și repede una dintre ocupațiile lor de bază din antichitate. Cunoașterea pe care o avem cu privire la această mișcare istorică poate fi conexată la revoluția intelectuală a secolului. Dacă o parte din referințele relative
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
caier de lână”: hiperraționala împletitoare și despletitoare a giulgiului absolut... * Acest Ulise nu mai este tânărul călător de altădată. A devenit un sedentar, pentru că gândește. Imobilitatea este condiția sine qua non a contemplației. Nu poți gândi dacă hălăduiești prin lume. Nomadul, migratorul, turistul nu cugetă; ei văd lumea, adică „vizionează” lucrurile și ciudățeniile ei, așa cum apar ele ochiului, minunându-se necontenit, fără să înțeleagă ceva. Această cunoaștere superficială este proprie tinereții și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit fiind în lume
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mijloc independent de trai. În perioada 1 iunie-20 septembrie 1942, după ce mareșalul Ion Antonescu a trecut Transnistria sub administrație civilă românească, au fost deportați pe acest teritoriu un număr de 11.441 de țigani nomazi, 13.176 de țigani ne-nomazi dar considerați a fi nemobilizabili și periculoși ordinei publice, precum și 69 de infractori eliberați din închisori, aparținători aceleași etnii. Totalul rezultat este de 24.686. O bună parte dintre acești deportați au murit din cauza frigului, a bolilor și a foametei
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de tifos exantematic, care este o boală a mizeriei duse la ultimele ei limite. Cu certitudine, măsura luată în acele timpuri nu putea fi decât binevenită știute fiind condițiile de trai ale țiganilor. Tot din această decizie am aflat că nomazii erau ținuți în carantină 19 zile, întreținerea lor căzând în sarcina prefecturilor de care țineau acele comune rurale. De asemenea, cei depistați pozitiv la control, urmau a fi internați de urgență în cel mai apropiat spital iar sănătoșilor le era
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
s-a instalat în Mesopotamia de Jos. Foarte probabil, sumerienii i-au supus pe autohtoni, cărora nu li se cunoaște deocamdată componența etnică (din punct de vedere cultural ei aparțineau civilizației zisă de la Obeid, cf. § 13). Destul de curând, grupuri de nomazi venind din deșertul Siriei și vorbind o limbă semitică, akkadiana, au început să intre în teritoriile de la nord de Sumer, pătrunzând mereu, în valuri succesive, în orașele sumeriene. Către mijlocul mileniului al III-lea, sub un conducător devenit legendar, Sargon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Invadarea Siriei și a Palestinei de către amoriți (MAR. TU în sumeriană, Amurru în akkadiană) nu e decât un episod al unei mișcări mai vaste, atestate cam în aceeași epocă, în Mesopotamia și în Egipt. Sunt atacuri în lanț efectuate de către nomazi impetuoși și "sălbatici"21, rostogolindu-se, val după val, din deșertul sirian, fascinați și exasperați în același timp de opulența orașelor și a ogoarelor. Dar, cucerindu-i, ei adoptă stilul de existență al aborigenilor și se civilizează. După un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în Orientul antic 16. "Dumnezeul tatălui" este, inițial, zeul strămoșului imediat, pe care fiii îl recunosc. Revelându-se strămoșului, el a certificat un fel de legătură de rudenie. Este un zeu al nomazilor, care nu e legat de un sanctuar, ci de un grup de oameni, pe care îi însoțește și ocrotește. El "se leagă față de credincioșii săi prin promisiuni"17. Alte nume, poate și mai vechi, sunt pahad yishăk, care era tălmăcit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ancient Israel, p. 56 și n. 7. Dar, adaptându-se la un nou stil de existență, iahvismul evoluează și se modifică. Se remarcă, la început, o reacție împotriva valorilor exaltate de către toate societățile de păstori. Legea ospeției, lege sacrosanctă la nomazi, este trădată violent de către laela: ea invită în cortul ei pe șeful canaanean Sisera, care fugea învins, și îl ucide în somn (Judecători, 4: 17 sq.) Sanctuarul mobil din timpul lui Moise cade în desuetudine. Cultul e practicat acum în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este de a fi așezat, cu două mii de ani înaintea videosferei, în plină logosferă, orașul la țară, îmbinînd locul închis cu deschiderea. Islamul și iudaismul sînt produse ale deșertului: cînd ajung în oraș, sînt deja formate. Islamul este egalitar ca nomadul, și aspru ca el. Suprimarea (mai mult în principiu) intermediarilor îi conferă un spirit de egalitate, o simplitate foarte subversivă. Dar acestea sînt dublate de o semeție destul de descurajatoare. Credința musulmană poate fi fascinantă, însă ea nu este niciodată plăcută
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în principiu) intermediarilor îi conferă un spirit de egalitate, o simplitate foarte subversivă. Dar acestea sînt dublate de o semeție destul de descurajatoare. Credința musulmană poate fi fascinantă, însă ea nu este niciodată plăcută. Acest gen de monoteism îi caracterizează pe nomazii care se sedentarizează. Creștinismul evanghelic merge în contrasens: este o religie sedentară care nomadizează ulterior. El reciclează, în monoteism, reziduuri de politeism și fetișism așa cum un arhitect utilizează materiale refolosibile, fiindcă el a reconstruit deșertul în mediul urban, în felul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al III-lea în locuințele lărgite). Aveau o necesitate practică. Să mergi alături de Hristos înseamnă să te îndepărtezi de comunitatea iudaică sau romană, să te excluzi din Cetate și din viața publică. A trebuit atunci ca exilatul, dezmoștenitul, peregrinul sau nomadul să-și poată regăsi o comunitate alternativă stabilă, să se obișnuiască cu un alt mod de viață și gîndire așa cum astăzi dezorganizarea societăților occidentale provoacă la imigrantul musulman lipsit de repere nevoia unei "asocieri islamice". Nu părăsim o identitate culturală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și vei ajunge departe. Îți poți strînge bagajul la orice semn de pericol. Presupun că diferența pertinentă Israel/Babilon nu e cea dintre agil/greoi, dintre genial și comun, ci dintre mișcare și nemișcare. Monoteismul este nomad, dar nu toți nomazii, îmi veți spune, sînt monoteiști. Eu nu vorbesc despre delapidatorii de sezon ca eschimoșii, pigmeii sau indienii vînători. Nu vorbesc nici despre nomadismul pastoral al prebedunilor (mînîndu-și turmele de măgari, boi sau capre într-un mediu semiarid, sau cîrdurile de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-lea î.Hr.) a apărut și s-a dezvoltat în stepa asiro-arabă la 35 de grade la umbră. A fost întemeiată de nepoții lui Adam, fii nu ai lui Cain, cultivator sedentar și întemeietor de orașe, ci ai lui Abel, păstorul. Nomadul care trăiește în cort nu se poate încurca cu altare și efigii. Cultura deșertului nu cunoaște statuile și arhitectura. Cum să ne imaginăm un Panteon pliabil și portabil? Cum ar putea un fugar să care în spinare zeii imobiliari ai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
avea nevoie de o exegeză. Ca să nu fim acuzați că banalizăm, să precizăm încă o dată că noțiunea de mediu determină perimarea cauzalităților mecanice, liniare. O specie nu se deduce dintr-un mediu, e de la sine înțeles că nu toți marii nomazi vor deveni monoteiști. Deșertul nu determină în mod automat monoteismul, el este cel mai favorabil pentru ecloziune. Condiția care îl face posibil, nu necesar. În virtutea acestui fapt, aceste considerații mediologice n-ar ști să micșoreze meritele fabuloasei invenții: zeul la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe vine o bucată de mămăligă cu brânză, pe urmă iau ghioaga și se duc iar la treaba lor. Câteodată, în vijelie, o perdea cade, îi strivește. Uneori se rătăcesc în viforniță, îi acoperă ninsoarea, îi rup lupii... Viață de nomazi. Unii dintre locuitorii nestabili de lângă curte au pentru apărare o armă formidabilă ca și-n timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o boambă mare de alamă la capăt... În întinderile acestea mai toți umblă călări. Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
istorie cu un flăcău și o fată, dece se află ei singuri în dumbravă și cum nu trebuie să spuie nimănui nimic, ca să nu rămâie mut. XV Mitiță se întâlnește cu hoți. XVI Țigani nomazi. Ursul. Gâcitorile. Descântece și farmece. Nomazii comit crimă și jaf (povestea de la Vaslui seminomazi) și sunt urmăriți până ce-s aflați după anume semne și cuvinte ale descântecelor și prepusurilor și farmecelor lor (asta prin ingeniozitatea unui unchi al băiatului). Crima s-a produs cu zece ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
produs cu zece ani în urmă și nimene n-a descoperit-o. Mitiță a ascultat cu mare atenție povestea bătrânului care a istorisit-o, și a văzut și a auzit unele lucruri pe care le vede și le aude la nomazii care se întorc în sat, convinși că lucrurile s-au uitat. Băiatul istorisește lui Ianoș lucrul și-i arată că a văzut și a auzit la țigani lucrurile ce i s-au povestit și Ianoș e de părere că tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
m. altitudine) un turn cu terase în stil roman clădit din piatră. Șoseaua care duce până acolo sus a fost construită în câteva luni. I se spune acestui țanc Ahun, și a fost, în vremuri vechi, loc de refugiu când nomazii din pustie invadau regiunea. Interesantă convorbire cu Alexandr Dimitrievici despre Siberia, ținut imens cu bogății și frumuseți pe care lumea încă nu le cunoaște. Și-a făcut universitatea la Iacuțc; de 15 ani a venit în acest peisagiu încântător, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adesea spontan. În acest stadiu, la vederea prăzii omul ataca imediat, iar în caz de pericol se urca în copac. Cînd au început să recunoască anumite contexte și să-și facă planuri de viitor, oamenii au renunțat la starea de nomad și au încercat să se fixeze. A cultiva astăzi pentru a recolta cîteva luni mai tîrziu a însemnat o schimbare decisivă în conștiința noastră. Cînd studiezi trei, patru sau șase ani pentru a cîștiga mai mult în viitor, nu faci
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
războiul, și unde se vor putea instala definitiv și cu frumoase perspective pentru viitor. Cum însă lucrurile au decurs altfel, rezultatul pentru ei a fost dezastruos, nu numai că nu s-au putut opri nicăieri, dar se transformaseră în adevărați nomazi, care de peste cinci ani cutreierau Germania în lung și în lat și ajungând acum, la sfârșitul acestui război distrugător, cu singurul ideal de a putea reuși să se reîntoarcă în țară. Astfel, au fost îndrumați aici la Weissenstein, pentru a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
senzația că sfârșitul timpului e pe aproape "Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea" (Matei, XXIV, 34) -, poate până la următorul shabbat, poate până luna viitoare, nu incita, fără îndoială, mica trupă de nomazi care colindau ținutul cu bățul în mână, cu sacul în spate și cu burduful de piele pentru apă legat la cingătoare, să facă prea multe popasuri pentru a contempla floricele și biete ființe umane care peste puțin n-aveau să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
all (tot, complet, orice), germ. all „ib.”. Pe aceeași linie a devenirii expresiei pentru unitate din cea de întreg se înscrie și turcicul ulus „popor”, atestat în rusa veche cu sensul de „așezare, localitate tătărească”, apoi „loc de staționare a nomazilor”, „câmpii care se țin una de alta”. Vechii greci denumeau prin Alai, cu spiritul aspru în deschidere, care se poate interpreta prin galai, două demuri din Atica. Pentru greci, forma sufixată cu n, Alanoi, însemna „populație din Sarmatia”, ca și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
încheierea păcii cu principele Kievului, Igor, peste întregul întins al Țărilor Române până în vecinătatea Panoniei. Un cronicar bizantin ni-i arată că locuiesc în această vreme „dincolo de Istru, în locurile de șes de la fluviul Boristene (Niprul) până în Panonia și, fiind nomazi, își duc viața veșnic sub corturi”, atât la sud-est cât și la nord. Constantin Porphyrogenetul scria, între anii 945-953 că, noua așezare a ungurilor se mărginește la răsărit cu bulgarii, de care îi desparte Istrul numit și Danubiu (e vorba
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la Tătar”, fără a da amănunte cine este și din ce neam se trage. Fără îndoială că, în ambele cazuri, ne aflăm în fața a două nume de oameni obișnuite la popoarele turco-mongole venite din Asia, cu mult înainte de venirea ultimilor nomazi, tătarii, care au invadat Europa, prădând-o în anul 1241 până aproape de Viena. (Explicațiile încercate asupra cuvântului tartan, provenit prin metateză din tătar, vor trebui întărite și de alte exemple). Desigur că, între primele două nume și acea al tătarilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]