88,338 matches
-
trece la limba română. Îmi pare rău că mama mea, care a predat română, numită în perioada sovietică ”moldoveneasca”, nu a apucat cu doar doi ani aceste vremuri. Numai că forțele imperiale ruse au avut mereu grijă să devieze mersul normal al lucrurilor în Basarabia și, de aceea, după proclamarea Independenței, au operat prin servilii lor comploturi și scenarii care să ne oprească din mersul de care au dat dovadă balticii. De aceea, este extrem de important ca avem acum o Curte
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
cum să ratezi nici unul. Acela pe care l-am pierdut, l-am atins de două ori, dar a căzut dincolo de limită. - Așa ți se întâmplă ție să pierzi. - Da, înțeleg. Așa am pierdut eu. Dar nu înțeleg cum un trăgător normal poate să rateze de-adevărat un porumbel... - Poate c-ai să înțelegi peste douăzeci de ani. - Nu voiam să te jignesc, papa. - Bine, bine, făcut tatăl. Numai să nu spui asta nimănui altuia... Se gândea la asta și la băiat
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
și de data aceasta unui film iranian (anul trecut, laureat a fost Turtles Can Fly, de Bahman Ghobadi), dar Offside și-a meritat în mod clar distincția obținută și sper că va fi distribuit, cît mai curînd, și în circuitul normal, nu numai în cadrul retrospectivei. Ceea ce mi s-a părut impresionant la pelicula lui Jafar Panahi nu a fost atît tema (pentru că s-au mai făcut filme despre condiția femeii în țara ayatollahilor), cît abordarea ei care evită capcanele unei lamentări
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
într-o jalbă din "1794, noiemvrie 21", Dima din Tîrgoviște povestește despre un hoț care "acum se află aici la închisoarea pușcăriei" (L. Livadă-Cadeschi, L. Vlad, Departamentul de cremenalion, p. 95). Ceea ce azi ar fi un pleonasm constituia o precizare normală în limbajul vremii. În seria principalelor sinonime trebuie să intre și temniță - termen de origine slavă, ieșit din uzul curent, dar cunoscut prin texte istorice și literare și respecializat ca termen livresc; cu aceste valori stilistice apare și în presă
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
copil de primar și chiabur, bineînțeles, că am reușit „fără loc”, deși alți colegi cu medii mai mici sau chiar sub 5, au reușit „cu loc” și primiți În, ciclul superior. Cu media obținută părinții m-au dus la Școala Normală „Carol I” din Câmpulung Muscel, unde am dat diferență la muzică și am fost admis. În acea vreme Școala purta numele simplu de Școală Pedagogică de Băieți. După primul trimestru, În ziua de 15 ianuarie 1950, profesorul nostru de limbă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
aparatură medicală, radiologie și medicină nucleară, ulterior inginer și profesor În acest domeniu. Cât timp am locuit În București, mergeam des În casa Popescu. Aici, Tanti Olguța, soția profesorului și ea profesoară de limbă și literatură română, atât la Școala Normală de Fete din Câmpulung Muscel, cât și În București, la Liceul Central de Fete (azi Colegiul „Elena Doamna”), mă primea Întotdeauna cu dragoste de mamă și Îmi povestea despre marele meu profesor, dar și despre Întâmplările din tinerețea lor. Colegul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mutandis, până la un punct romanul lui Cezar Paul-Bădescu seamănă cu impresionanta carte a lui Matei Călinescu, Portretul lui M. Aceeași experiență limită a vieții de zi cu zi trăite în preajma unui bolnav, incapabil să ducă prin forțe proprii o existență normală. Sensul este însă complet schimbat. La Matei Călinescu scrisul are drept temei o imensă afectivitate, iubirea pentru cel în suferință, durerea neputincioasă de a ști cum va evolua boala, dar de a nu putea să i se opună, compasiunea pentru
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
altfel legitimă, a descoperitorului. El investighează, adună, selectează și descrie o cazuistică imensă care, paradoxal, începe să respire asemenea unei opere de artă ce mustește de viață nemijlocită și de viață simbolică. Și dacă România ar fi acum o țară normală, toată brâncușologia improvizată și veleitară ar amuți subit, iar Brâncuși s-ar elibera, în sfîrșit, dintr-o prea îndelungată captivitate.
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
cazuri nu numai cele telefonice) ale unei persoane și să realizeze transcriptul respectivelor conversații. Firește, pentru operator, ca pentru orice neavizat, această muncă presupune o imensă pierdere de vreme, multe dintre filele aflate la dosar fiind inutilizabile informativ. Orice om normal își dă seama de lipsa de relevanță a unor informații în planul siguranței. Coroborate cu datele venite pe celelalte canale, unele amănunte pot deveni însă interesante. Întrebarea este însă unde se situa creierul Securității? Este clar că la alt nivel
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
de a fi elogios, totuși plin de intuiții extraordinare din Istorie, Călinescu se revizuiește (este aproape o abjurare) într-un text scris la un an după moartea lui Lovinescu, schițînd un portret aproape patetic: ,...E. Lovinescu avea structura unui credincios normal, fără mistică. Credea în viața literară, în permanența valorilor, într-un depozit etern al tuturor evenimentelor ș...ț După moartea fizică, presupunea cu fermitate o existență literară de veci ș...ț Văzîndu-și existența istorică proiectată în eternitate, E. Lovinescu avea
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
al tuturor evenimentelor ș...ț După moartea fizică, presupunea cu fermitate o existență literară de veci ș...ț Văzîndu-și existența istorică proiectată în eternitate, E. Lovinescu avea o amenitate de caracter pe care n-a putut-o strica nici una din normalele alterări ale sufletului uman. Indiferența lui pentru valorile neliterare era așa de profundă, încît în preajma lui ședeai, ca intelectual, într-un aer purificat, responsabil". Lărgind sfera la alte genuri, nu putem lăsa neremarcată evoluția stilului călinescian din cronici de la liric
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
de un procedeu simplu, care însă nu e îngăduit decît talentului spontan. El găsește un punct de vedere, care n-a trecut altcuiva prin minte, așază oul lui ca și Columb spărgînd coaja ș...ț Perspectiva insolită devine un regim normal". Deși a repudiat estetica, G. Călinescu este, între criticii interbelici, capul teoretic cel mai subtil. întîile sale contribuții din Viața literară nu sînt recenzii de cărți, ci articole teoretice. Ideile debutantului nu vor suferi modificări însemnate în studiile de la maturitate
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
străini, ajunși la noi în urma alianțelor politice deșucheate ale lui Ceaușescu, făceau câte un an de studiu al limbii române, după care "se specializau": care în arte marțiale, care în focoase, care în guerilla urbană. Desigur, destui urmau și facultăți "normale": medicină, științe economice, agronomie etc. Unii erau de-o violență înspăimântătoare: prin 1978, i-am văzut cu ochii mei făcând praf două cămine (căminele numărul 1 și 2) ale complexului din Timișoara, într-un război în toată regula - cei implicați
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
influență n-avea interes să se vadă, în doar câteva ore, cu nevasta (sau amanta) în bătaia brizei marine?! Lucrul cel mai grav reproșat astăzi de operatorii turistici - transformarea Mării Negre mai degrabă într-o destinație de week-end, în dauna sejurului normal - își are originea exact în această facilitate pentru care au lucrat, ani de zile, cei aflați la putere. În ultimii ani, Marea Neagră a devenit, în mare parte, ținta populației din București sau din zonele unde accesul la autostradă se produce
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
loc unde noțiunea de respect față de aproape e luată în derâdere cu un aplomb nemaiîntâlnit pe planetă? În orice țară, inclusiv în Bulgaria, regimul discotecilor e drastic reglementat. La noi, nopțile la mare sunt un coșmar din care nici un om normal nu iese fără traume. Câtă putere de îndurare îți trebuie pentru a face, noapte de noapte, față sutelor și miilor de decibeli eliberați de boxele montate direct sub geamul tău? Ce particularitate psihologică și fizică trebuie să posezi pentru a
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
să aibă din nou RDG-ul. Mai multe sondaje au demonstrat că valorile democrației se bucură de aprecierea majorității. Dar nu putem generaliză. Nu există doar esticii germani. Există foarte multe categorii de oameni. Există răufăcători și victime. Există omul normal, care s-a adaptat la viață să cotidiană din RDG, și fiecare din acești oameni au o altă amintire, o altă reprezentare despre fosta RDG. Deci, și aici trebuie să diferențiem. Chiar și acel fenomen de Ostalgie, nostalgie după Est
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
au vrut să facă filme că în România și nu s-au gîndit nici la producții care ar putea avea succes oriunde, prin subiecte de tip parabolă universalista. După 15 ani de viață mai curînd în curs de normalizare decît normală România începe să se impună în lumea mare a filmului. A fost nevoie, pentru asta, de regizori care să nu-și facă filmele cu gîndul de a da lovitura la marile festivaluri și nici pentru a se despărți demonstrativ de
Cum au învins românii oculta la Cannes by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10585_a_11910]
-
trecut că să se găsească pe șine - poetul de mari viziuni romantice, nu cosmice, ci doar terestre, în spațiul cărora concretul despăturit chirurgical impune marea artă. Al doilea departament l-ar constitui iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr în tranșă: dimineți, boabe de roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
brandului " (brandacademy.ro), "valoarea brandului Petrom" (stefanliute.typepad.com), fiind folosit și la plural, cu și mai ales fără cratimă (de altfel, potrivit noilor recomandări din DOOM, nici nu ar trebui scris cu cratimă, deoarece finala sa consonantică este una normală, tipică pentru un substantiv neutru românesc): "Sunt, pur și simplu, branduri " (brandacademy.ro); "responsabilitatea brandurilor" (iqads.ro). Succesul termenului e confirmat de asocierile lexicale pe care le acceptă - "brand de țară" (brandingromania.com), "brand de oraș" (sfin.ro), "brand de
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
mare preț dintre membrii Comitetului Politic Executiv al PCR și a fost băgat la pușcărie. Fără ochelarii lui cu rame groase, Dumitru Popescu avea un aer speriat-neajutorat care atunci, recunosc, m-a scos din sărite. Dar, în raport cu standardele unei justiții normale, Dumitru Popescu a făcut pușcărie degeaba. Cînd lucrurile s-au mai liniștit și cînd conturile comuniștilor care i-au luat locul lui Ceaușescu au devenit monedă curentă a revoluției, Dumitru Popescu a fost eliberat din pușcărie. N-a ieșit de
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
tot felul de mizerabilisme, scrisorile lui sînt de o stăpînire aproape de neînțeles. Viața îl distrage permanent, nu are timp de lamentații și de frică, scriitorul povestește și o face firesc și intens, nestingherit, cu ritm, poftă și umor, cu stîngăcii normale, pune lucruri în relație, face corespondețe și comentarii, descrie, își amintește, abia reflexiv uneori, alteori doar pune o întrebare și o lasă acolo... Oameni, întîmplări, situații, gesturi, replici, imagini de la TV, articole din ziare, totul merită povestit, capătă sens prin
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
tragediei ce mereu parcă înfulecă dintr-o ultimă felie de istorie pentru ca lumea să se despartă mai ușor de trecutul ei. între saltimbanc și artist este aceeași diferență ca între o haină îmbrăcată cu căptușeala înafară și aceeași haină purtată normal, pe față. Saltimbancul știe prețul lucrurilor, artistul le cunoaște valoarea. Primul deține acea siguranță cu care se rostesc lucruri derizorii sau chiar impudice; cel de-al doilea stăpânește suveran derizoriul ori frivolitatea, exersĺndu-și încrederea și vanitatea. M-am dus să
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
avea să formeze guvernul, din încredințare regelui, devenind prim ministru, până în iunie 1932. Onisifor Ghibu i se adresa, tot în 1931, cu formula "prea stimate și iubite dascăle de Neam" și-i cerea fie de acord cu înființarea unei școli normale superioare, care să-i poarte numele, "ca un omagiu pe care vi-l închină Ardealul eliberat în așa mare măsură prin silințele și prin iubirea dumneavoastră" (p. 307). Astfel de expresii ale admirației pentru Nicolae Iorga sunt foarte numeroase în
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
disipatoare. Cu atât mai mult când o utopie cu pretenții de aplicabilitate își găsește agenții în societăți încleștate în situații limită, pretinzând imperios o salvare grabnică. Bineînțeles, cu acceptarea de sacrificii ce n-ar fi fost de gândit în împrejurări normale. Comunismul, fascismul, nazismul au fost copiii unor războaie pierdute care s-au lăsat cu căderi de coroane, pieiri de imperii și mai cu seamă cu mizerie, pe o asemenea întindere teritorială și o atât de mare durată de timp, încât
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
trecut că să se găsească pe șine - poetul de mari viziuni romantice, nu cosmice, ci doar terestre, în spațiul cărora concretul despăturit chirurgical impune marea artă. Al doilea departament l-ar constitui iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr în tranșă: dimineți, boabe de roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]