636 matches
-
de vase pentru reluarea teritoriilor cucerite acolo, a ocupat Corfu și Cefalonia cu sprijinul Ragusei și al celorlalte orașe din Dalmația (care se aflau sub stăpânirea regelui Dimitrie Zvonimir al Croației), ]ns[ a murit de febră odată cu 500 de cavaleri normanzi la 17 iulie 1085. Guiscard a fost înmormântat în mausoleul familiei Hauteville din abația Sfintei Treimi din Venosa. Numele orașului Fiscardo din Cefalonia își datorează numele lui Guiscard. Guiscard a fost succedat de către Roger "Borsa", fiul său din căsătoria cu
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
dintre acestea având loc în 1078, în contextul în care el a solicitat vasalilor din Apulia un sprijin financiar în vederea logodnei fiicei sale. În cucerirea atâtor teritorii, el nu a mai avut vreme pentru organizarea lor internă. În istoria regatului normand din Italia, Guiscard rămâne în special ca erou și întemeietor, deși cariera sa s-a încheiat într-un "fel de înfundătură, în timp ce cea a nepotului său de frate, Roger al II-lea l-a făcut pe acesta un bun om
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
și organizator. Robert Guiscard, prin cucerirea Calabriei și Siciliei, a contribuit esențial la aducerea ritului creștinătății latine într-un spațiu care urma de multă vreme ritul bizantin. Guiscard a pus bazele unei noi catedrale în Salerno, ca și ale mănăstirii normande de la Sant'Eufemia în Calabria. Aceasta din urmă, devenită faimoasă pentru corul său, a început ca o comunitate a 11 călugări din Saint-Evroul din Normandia sub abatele Robert de Grandmesnil. Cu toate că relația sa cu papalitatea a fost mai degrabă instabilă
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
(Abélard, Abelardo, Abailardo) (n. cca. 1044-d. 1081) a fost un nobil normand din Dinastia Hauteville din sudul Italiei. Abelard era fiul mai mare al lui Umfredo, conte de Apulia și Calabria (1051-1057) cu soția sa, longobarda, Gaitelgrima de Salerno. Abelard urma să moștenească pământurile tatălui său, însă Robert Guiscard, unchiul și protectorul
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
(Angelmar) a fost un cavaler normand din sudul Italiei, de origini mai degrabă obscure. El a servit sub Roger I Bosso, devenit conte de Sicilia. Ca recompensă pentru bunele sale servicii, lui i s-a oferit mâna văduvei nepotului de frate al lui Roger, Sarlo al
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
din posesia ultimului emir de Siracuza, Ibn Abbad, ca urmare a altui atac surpriză. Anul următor, pe când tatăl său era plecat din Sicilia pentru a veni în sprijinul ducelui Robert Guiscard de Apulia, Iordan a fost lăsat la conducerea trupelor normande din Sicilia. Însă în vara lui 1083, Iordan a trecut la conducerea unor nobili nemulțumiți aflați în stare de rebeliune față de Roger I. Tatăl său a revenit și imediat a luat măsura de a-i orbi pe conducătorii revoltei, singurul
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
Robert al II-lea (d. 1134 sau 1137) a fost conte normand de Loritello din 1107 până la moarte. Robert era fiul și succesorul contelui Robert I de Loritello, care a murit în 1107. El s-a căsătorit cu verișoara sa de mâna a doua Adelaida, una dintre fiicele regelui Roger II al
Robert al II-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328245_a_329574]
-
Geoffroi sau Godefroi a fost cel de al doilea fiu al contelui normand Roger I de Sicilia. Geoffroi a fost probabil un bastard, ca și fratele său mai mare, Iordan, însă există posibilitatea să fi fost fiu legitim avut de Roger I fie cu Iudith d'Évreux fie cu Eremburga de Mortain. Indiferent
Geoffroi de Ragusa () [Corola-website/Science/328241_a_329570]
-
(n. 1060/1061 - d. 22 februarie 1111) a fost un nobil normand din Dinastia Hauteville stabilit în sudul Italiei, devenit duce de Apulia și conducător efectiv al Italiei de sud de la 1085 până la moarte; spre deosebire de domnia tatălui și antecesorului său, cea a lui Roger a fost caracterizată mai degrabă prin anarhie feudală
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
pe cele din Italia, întâmplarea a făcut ca, la momentul morții lui Guiscard, Bohemund să se afle în Italia (la Salerno), iar Roger în Greece (la Bundicia). Roger s-a alăturat mamei sale, la Cefalonia, absența sa din fruntea trupelor normande din Balcani cauzând, potrivit cronicii lui Goffredo Malaterra, panică și confuzie în rândul armatei. Cei doi s-au întors imediat în peninsulă și, având sprijinul fratelui mai mic al lui Guiscard, contele Roger I de Sicilia, Roger Borsa a fost
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
Roger de Sicilia, iar arhiepiscopul Anselm de Canterbury se întâlnise și el cu suveranul pontif în vederea încheierii păcii. În octombrie 1104, Roger l-a asediat pe contele Guillaume de Monte Sant'Angelo, care la acel moment era independent față de puterea normandă centrală și chiar manifesta obediență față de bizantini, și l-a alungat din Gargano, abolindu-i comitatul. În 1092, Roger Borsa s-a căsătorit cu Adela de Flandra, fiică a contelui Robert I de Flandra și rămasă văduvă după moartea primului
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
Sebastus a fost un membru al dinastiei Sergio din Ducatul de Neapole și al familiei Capuano din Amalfi. El a avut titlul bizantin de "sebastos" atunci când a fost ales ca duce al Republicii Amalfi în 1096, în opoziție cu suzeranitatea normandă. Sub conducerea lui Bohemund de Taranto și a lui Roger I al Siciliei, normanzii au atacat Amalfi, însă au fost respinși. Cu ocazia acestui asediu, Bohemond s-a întâlnit cu războinici plecați pentru a participa la Prima cruciadă, convingându-l
Marin Sebastus de Amalfi () [Corola-website/Science/328237_a_329566]
-
Guillaume a fost un nobil normand din dinastia Hauteville, stabilit în sudul Italiei și devenit conte de Loritello din 1137. Guillaume a fost fiul contelui Robert al II-lea de Loritello, căruia i-a succedat în 1137. El a domnit pentru scurtă vreme, din cauza că, imediat
Guillaume de Loritello () [Corola-website/Science/328252_a_329581]
-
Bohemund al II-lea (Boemund) (n. 1108-d. 1130) a fost un nobil normand din dinastia Hauteville, devenit principe de Taranto și de Antiohia din 1111. Bohemund era fiul fondatorului celor două principate, Bohemund I, cu Cecilia, fiică a regelui Filip I al Franței. În privința stăpânirii asupra Taranto, aceasta a fost pierdută în favoarea lui
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
Roger al III-lea (n. 1118 - d. 2 sau 12 mai 1148) a fost un suveran normand din dinastia Hauteville, devenit duce de Apulia din 1135. Roger era fiul cel mai vârstnic al regelui Roger al II-lea al Siciliei cu prima sa soție, Elvira de Castilia. Roger apare pentru prima dată în cronici ca fiind prezent
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
Roger al IV-lea (n. 1152-d. 1161), membru al dinastiei normande Hauteville, a fost Duce de Apulia și Calabria începând din 1154. Roger era fiul întâi născut al regelui Guillaume I "cel Rău" al Siciliei cu soția sa, Margareta de Navarra. În scurta sa viață, el a fost în două rânduri
Roger al IV-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328289_a_329618]
-
Hohenstaufen, devenit ulterior împărat ca Henric al VI-lea, obținând un jurământ universal care să îi fie dat Constanței ca succesoare, în cazul eventualului deces al lui Henric fără moștenitori. Această prevedere se va dovedi, contrar așteptărilor sale, fatală regatului normand. Neavând posibilitatea de a reînvia visul unui imperiu african (atât de drag bunicului său, Roger al II-lea), Guillaume și-a direcționat atacul asupra Egiptului, de unde sultanul ayyubid Saladin amenința Regatul Ierusalimului. În iulie 1174, 30.000 de soldați au
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
Roger (d. 1190) a fost un nobil normand din sudul Italiei, devenit conte de Andria și mare șambelan în Regatul Siciliei, ajungînd chiar pretendent la tronul regatului după moartea regelui Guillaume al II-lea din 1189. S-a resupus că Roger ar fi fost strănepotul lui Drogo de
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
apoi rege al Siciliei (1130). Până la moartea sa, petrecută la vârsta de 58 de ani, Roger reușise deja să unească toate cuceririle anterioare ale normanzilor în sudul Italiei într-un regat unic cu o conducere puternic centralizată. Către 999, aventurieri normanzi au sosit în sudul Italiei. Spre anul 1016, ei erau deja implicați în complexa politică locală în care longobarzii se aflau în luptă cu Imperiul Bizantin. Acești mercenari normanzi erau folosiți inițial în disputele cu dușmanii orașelor-stat italiene, însă în
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
un regat unic cu o conducere puternic centralizată. Către 999, aventurieri normanzi au sosit în sudul Italiei. Spre anul 1016, ei erau deja implicați în complexa politică locală în care longobarzii se aflau în luptă cu Imperiul Bizantin. Acești mercenari normanzi erau folosiți inițial în disputele cu dușmanii orașelor-stat italiene, însă în secolul următor au trecut treptat la conducerea cvasitotală a teritoriilor de la sud de Roma. În momentul nașterii fiului său cel mai tânăr în 1095, Roger I se afla la
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
de frate Roger Borsa era duce de Apulia și Calabria, iar un alt nepot al său, Richard al II-lea Drengot se afla la conducerea Principatului de Capua. Pe lângă acești trei conducători majori, se afla un mare număr de conți normanzi mai mici, care își exercitau puterea suverană în propriile lor localități. Cel puțin nominal, acești conți își datprau supunerea față de unul dintre cei trei conducători de mai sus, însă o astfel de supunere era de obicei lipsită de consistență și
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
în urmă. Cu toate acestea, față de perspectiva unirii Siciliei și Apuliei sub o singură conducere a întâmpinat rezistența papei Honoriu al II-lea, ca și a unora dintre supuși din ducat. Papalitatea manifesta de multă vreme reticențe față de creșterea puterii normande în sudul Italiei, drept pentru care în decembrie al aceluiași an, la Capua suveranul pontif a predicat o cruciadă împotriva lui Roger, incitându-i pe principele Robert al II-lea de Capua și pe contele Rainulf al II-lea de
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
timp, atacul pus la cale de împăratul Lothar asupra lui Roger adunase sprijin din partea republicilor maritime Pisa și Genova, ca și a împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnen, fiecare dinte acești factori politici temându-se de creșterea puterii regelui normand. O flotă pisană l-a condus pe exilatul principe de Capua și a pus ancora în Napoli în 1135. Rainulf s-a raliat acolo lui Robert și Sergiu, încurajați fiind de vestea sosită din Sicilia asupra îmbolnăvirii fatale a lui
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
înspăimântat, a fost nevoit să îi acorde omagiul de vasalitate pentru Neapole și și-a schimbat opțiunea în favoarea antipapei Anacletus: momentul a marcat sfârșitul unui ducat independent de Neapole, iar de atunci vechiul oraș a fost integral cuprins în domnia normandă. De acolo, Roger a trecut spre Benevento și nordul Apuliei, unde ducele Rainulf, deși pierzându-și continuu bazele sale de putere, mai avea la dispoziție trupe germane, alături de 1.500 de cavaleri adunați din orașele Melfi, Trani, Troia și Bari
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Tancred (n. 1138 - d. 20 februarie 1194), membru al dinastiei normande Hauteville, conte de Lecce, a devenit rege al Siciliei între 1189 și 1194. El a moștenit titlul de "conte de Lecce" de la bunicul său, regele Roger al II-lea, fiind mai cunoscut în literatura de specialitate drept Tancred de Lecce
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]