4,526 matches
-
ar fi un semn de la Dumnezeu, un fel de hartă care dacă va fi descifrată va răsturna întreaga ordine mondială. — Sud, sud-est, nord-vest, asta trebuie să fie orientarea, zice Roja, dînd un ocol cortului, trecîndu-i în revistă găurile, petele de noroi și mucegai, trebuie să scăpăm de el, se hotărăște. — Nu credeți c-o să facă vecinii gălăgie, că o să ne reclame? Chiar dacă locul ăsta e o fundătură, pun pariu că o să se găsească unii care să moară de grija noastră, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu există, își spune privind la stîlpii de beton înșirați de-a lungul bulevardului, jupuiți de afișele electorale, mînjiți cu murdării, stropiți de noroiul din stradă. Așa se-ntîmplă cînd încurci taberele, se gîndește cum a pățit o și el pe propria piele, atunci însă lucrurile au putut fi reparate cît de cît, pe cînd acum totul era imprevizibil, și nimeni, nici chiar el, n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vorba și ce aveam de făcut în continuare, i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut rapid cale întoarsă respectînd exact traseul pe care venisem. Cimitirul dracului, numai bălți și mizerii, ajung la dugheana paznicului plin de noroaie din cap pînă în picioare, ca un salahor. Bineînțeles că nenicul dormea dus cu capul pe masă, cu receptorul telefonului scos din furcă și așezat alături ca nu cumva să fie deranjat de cineva. Uite ce e militărelule, îl iau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
demne și admirate poete ale românilor, Ana Blandiana: „Nu se mai întoarce timpul din trecut, / Chiar de vor lichele titluri de eroi! / Cabotinii scenei văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu se mai întoarce timpul din trecut!“ (Rondelul lui Arpagic) Lacrimile unei ființe omenești nu pot fi de noroi. În schimb, există mult noroi în această carte, ceea ce ne face să credem că prefațatorul, atunci când îl compara pe autorul cărții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
titluri de eroi! / Cabotinii scenei văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu se mai întoarce timpul din trecut!“ (Rondelul lui Arpagic) Lacrimile unei ființe omenești nu pot fi de noroi. În schimb, există mult noroi în această carte, ceea ce ne face să credem că prefațatorul, atunci când îl compara pe autorul cărții cu un vulcan, se gândea la un vulcan noroios. Parada de terminologie Deși are un titlu interogativ, Romanul, încotro
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu se mai întoarce timpul din trecut!“ (Rondelul lui Arpagic) Lacrimile unei ființe omenești nu pot fi de noroi. În schimb, există mult noroi în această carte, ceea ce ne face să credem că prefațatorul, atunci când îl compara pe autorul cărții cu un vulcan, se gândea la un vulcan noroios. Parada de terminologie Deși are un titlu interogativ, Romanul, încotro?, studiul masiv, de 400 de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
amputată, deposedată de o substanțială parte de suflet și identitate. Apoi, într-o noapte a anului 1992, calota de gheață se crapă, bucăți întregi se desprind și, de dedesubt, poezia țâșnește ca un jet de țiței. Jetul e amestecat cu noroi, cu moloz, cu oase și cataroaie. Dar e țiței“ etc. Tot acest ceremonial al eroizării creației nu este susținut de versurile propriu-zise, caracterizate printr-un declarativism stângaci și printr-o lipsă de grație care le proiectează în afara literaturii. Iat-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în epocă la fel. Totodată, ele trebuie considerate nu Rătăciri ideologice, ci Rătăciri estetice, fiind cu desăvârșire lipsite de valoare literară. Mâine-poimâine și cântăreții care n-au voce vor pretinde că sunetele false pe care le scot reprezintă „rătăciri ideologice“. Noroiul greu al prozei Pe lista - lungă - a poeților „minimaliști“ mai poate fi adăugat un nume: Grigore Șoitu. Recentul său volum, Spam, apărut la selecta editură Brumar din Timișoara, cuprinde poeme intenționat prozaice, decupaje din realitatea ternă a vieții de fiecare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
frecvente sunt textele iremediabil prozaice, concepute sub formă de scrisori, monologuri interioare, e-mailuri ș.a.m.d. Chiar dacă autorul sugerează că ele ar trebui citite și ca o expresie a spiritului ludic, tot nu reușește să le facă interesante. Din „noroiul greu al prozei“ (Eminescu), nu se vede ieșind vreun nufăr: „sd: salut, grig / sd: hooo / gs: bine ca pot vb cu tine putin / sd: ca nu dau turcii / sd: ce s-a intamplat? / gs: cand vad cartea ta, cea cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin cartierul Dalas, un omuleț îmbrăcat întrun burnuz tip pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă confecționată din resturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
butoi, rachiul. Din nou face cu ochiul, se duce după casă și iese cu un cărucior după el. Dacă cineva l-ar fi privit pe Niculiță, ar fi fost extrem de mirat că un omuleț asa de mic poate tîrîi prin noroi căruciorul acela. Cîinii, cam plictisiți de serviciul lor nenorocit, au concluzionat că nu trebuie să bage în seamă și omuleții de talia lui Niculiță. Nu lătrau nici provocați, înjurați, insultați și chiar zădărîți. După două ore, pe sub aceeași ploaie, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că-i glod afară. Atunci aburcă-mi-l în spate. Portofel este descărcat la vreo 150 m, în dreptul unei grădini, fără casă. Peste strada Podișului se așterne liniștea. Portofel zace cu fața în sus, complet inert. Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru, beat și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom' Portofel, dar știu că te-ai îmbătat, nu glumă. Îl studiază și remarcă: Văleu, da' ce cucui fain ai. Te-a trăsnit tare, dar ai tărtăcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-l aduceți pe derbedeu la mine! N-o să mai bată mingea cît o trăi! Pînă seara, doamna directoare Eliza a devenit doar doamna profesoară Eliza de la școala 2532, școală cocoțată pe un deal enorm, cu drumuri de acces făcute din noroi. A doua zi este adus și autorul năprasnicului șut, un ghiavol de copil pirpiriu și costeliv. Tu ai tras șutul ăla, mă? Da, tremură pișpiriul. De ce minți, mă? ?! Pe cine acoperi, mă? Pe nimeni... Hai să mergem afară, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
De altfel nici colinda n-o prea știa ca lumea. Vădit incomodat, micul mincinos sare ca ars. O știe bine, ca și mine. Da? Mi s-o fi părut. Îhî. După ce s-a mai lăsat întunericul, ulița a redevenit pustie. Noroiul, proaspăt fabricat de primii fulgi de nea, a fost acoperit binișor de o zăpadă moale, frumoasă, imaculată. Ce liniște desăvîrșită poate așterne o astfel de noapte în sufletul omului! Vasile Robilă era un om meticulos și era greu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avea rafturi cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu mucii la nas, mereu curgînd, cu părul bătătorit de praful ultimei luni de zile, acești nefericiți invidiau norocul lui Simion de a se fi născut în casa lui taică-su. Norocul l-a urmat la școală, la universitate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se repede Adela spre gîscă. Pe măsură ce fugea după orătanie se lăsa întunericul și nu mai vedea aproape nimic. Se împiedică de un corp și cade. Adela țipă cînd descoperă că Raj al său, soțul, zace mort acolo. Era plin de noroi și o broască rîioasă i-a ieșit din gură. Răcnește de se cutremură pămîntul. Ce-i, muiere, ce-i cu tine? o zgîlțîie Raj cu toată puterea. Femeia se trezește cu încetul, își face cruce și se roagă la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
faptul că n-a făcut "boaf" și a căzut lat la pămînt, ci s-a lăsat moale, moale și s-a întins cît este de lung lîngă fîntînă. Fără să-și rupă vreun os sau să cadă în balta cu noroi de lîngă fîntînă. A făcut un pas în spate și unul lateral și abia apoi s-a întins pe iarba curată. A stat lat cît a stat și a rămas surprins că Anica, deși trebăluia la nici zece metri, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceruri, au o singură dorință: s-o ademenească și s-o înglobeze în pasta lor. Nu dorim purificare, nu dorim strălucire, dorim să-i coborîm pe cei de pe piedestal! Nu dorim medalia de aur, ci dorim să-i împroșcăm cu noroi pe cei care o dețin. N-avem dorința de a face efortul capabil să ne propulseze, dar sîntem fericiți cînd îi putem tîrî în noroi pe cei care vor să evadeze din malaxor. Evident că nu cred în infailibilitatea reflecțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe cei de pe piedestal! Nu dorim medalia de aur, ci dorim să-i împroșcăm cu noroi pe cei care o dețin. N-avem dorința de a face efortul capabil să ne propulseze, dar sîntem fericiți cînd îi putem tîrî în noroi pe cei care vor să evadeze din malaxor. Evident că nu cred în infailibilitatea reflecțiilor mele, dar o viață de atente observații mă îndreptățește să am un punct de vedere. Zilele trecute am văzut cum minți mizerabile încercau să întunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule, nu vezi cum sî uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un zar cu muchiile tocite, s-a rostogolit de atâtea ori pe partea luminoasă, încât partea luminoasă nu mai exista și totuși rostogolea cuburile știrbite de nenoroc în virtutea gravitației de a fi unul. Complicitatea sinelui de împrumut se ia precum noroiul pe ghete: Hai să ne amăgim împreună, Doamne! Să numim minciuna adevăr și să exaltăm în binefacerile lui! Deschide fereastra să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de cârtiță. Dora, ți-am adus fătălăul despre care ți-am spus! Ia vezi, are cocoșel sau pupăză între picioare! Eu cred că-i din ăla ce stă în patru labe, e sugaci flăcăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca pe o promisiune amânată și nu ca pe o parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea plată în avans pentru o posibilă mântuire aproximată în minus. Nu pot fi ca ei, Dumnezeule! Rupă-se carnea și putrezească în noroaie, curgă ochii în nevedere, plângă sângele pe lama cuțitului, țipe degetele în strânsoarea ușii și tot nu voi invoca milă doar pentru o incompatibilitate estetică a cerului! Decorul se prăvălește peste mine ca o avalanșă de țipete, eu sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
murit bunicul, bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de inimă rea", spuneau unii. Alții, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în care îi spune în ce împrejurări a scris "cărticica" numită De principatibus: "Cînd se lasă seara mă înpoiez acasă și intru în camera mea de lucru; în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșmintele regești și de curte, îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc la curțile principilor antici; fiind primit cu dragoste de ei mă satur cu acea hrană care solum doar ea este făcută pentru mine și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]