662 matches
-
organul autoevocativ tocmai unei naturi histrionice, obsedată de autenticitate și exfoliere, ca mine, e curat sadism". Acesta e teritoriul pe care se desfășoară, într-un regal al povestirii ce ar merita un volum separat, scriitorul dinăuntrul criticului, poetul din spatele intelectualului, nostalgicul înzestrat cu harul evocării și cu autoironia de necesară echilibrului umoral. În relatările despre copilărie, bâlbâială, primele iubiri, cei cinci tați ce s-au perindat prin viața sa și mamei, tinerețea marcată de întâlnirea cu Ioan Alexandru, revelația interbelicului, întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
metaforele etnice, de natură blagiană, "mioritică și manolică 125"126: "Eu cred că norii povestesc/ În fiecare țară altfel,/ poate că sunt ținuturi unde/ Se văd pe ceruri epopee -/ La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei./ Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri/ Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă/ Suie cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cerul lumilor să scrii..." (Eu cred că norii) Într-o astfel de lume, a persecuției, orice valoare este călcată în picioare și orice certitudine este demolată (spațiul etnic mioritic "La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei.", religia " Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri", mitul " Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
avut ezitări și m-am pomenit a fi scriitorul care trebuie să fie atent la ce spune, adică să fie prudent... (să nu-l supăr pe ăla de la un anumit partid -, să nu-l ating pe altul fără partid dar nostalgic...). Exact ca "înainte", numai că, mulțumesc lui Dumnezeu, ca și în cazul scrierilor "de atunci", nici acum nu am cedat acestei odioase cenzuri ce se află în mine... Am scris această piesă pornind de la o experiență personală; mă dusesem la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din fervoarea nostalgicului. Din pathosul antimodernului care știe că trăiește Într-o epocă În care orice contra-mișcare este ușor de recuperat și de Întors Împotriva ei. Antoine Compagnon reprezintă astăzi o figură Încă tulbure În cîmpul literaturii, dar care, probabil, este figura viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai prețios, o narațiune care flirtează cu propriul sfârșit (știm asta și de la Michel Butor, cel din L’Emploi du temps) - iată coordonatele originalității literaturii franceze contemporane. Mai Înțeleaptă, În sensul acesta, decât orice filosofie; mai autentică, mai savuroasă, contraindicată nostalgicilor gradului zero al scriiturii. O literatură nu mai puțin metafizică, la modul sugestiei, al aluziei, al prezențelor pline. În cele șase din cele șapte romane publicate până acum de Rouaud se poate vorbi de manierism, În primul rând tematic: Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
romanticii chemați în epocă, cu spectaculosul și incandescentele care ocupă un spațiu de fantezie dominată de melancolia lunară a nopților sfioase și palide în care îl putem intui, dar numai cu o mare atenție, pe Hölderlin. M. Ursachi este un nostalgic. Nostalgia poetului este generată de aspirația spre realizarea perfecțiunii în artă. Puterea cuvintelor, neputința în fața dimensiunii vremii, a trecerii timpului îl face să exclame: "O, slăbiciune, numele tău este artă". Iată-l melancolic, atunci când își evocă copilăria și când își
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pune problema cuvintelor și a sunetelor care au rolul de-a abstractiza sau de a concretiza lumea (arborii scutură vorbe sau frunze, munții se clatină sub povara sunetului). Treptat, își pierde farmecul din privire și lumea începe să fie contemplată nostalgic; lucidă, ne mărturisește: "Mi-e frig și urât". De aceea mai încearcă senzația de ardere în contact cu universul la temperaturi pasionale: Totul este eu însămi/ Dați-mi o frunză care să-mi semene". Fără să fie expresionistă în realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se refugia și de a trăi În trecut, refuzând realitatea de care adesea se simte străin sau din care sentimentul izolării sau al excluderii, considerându-se, Învins sau victimizat; dă tipul revoltat este tipul hiperactiv, opus atitudinii de pasivitate a nostalgicului. El este orientat către viitor. Este tipul și modelul de viață activă, combativă, specifică descoperitorului, omului politic, aventurierului sau revoluționarului. Toate aceste trăsături sunt forme mascat-sublimate ale tendințelor revendicativ-agresive ale acestui model de persoană și de existență. Spre deosebire de tipul nostalgic-tradițional
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
au rămas o minoritate în raport cu cititorii de romane sau, mai recent, de memorialistică. Statistic, aceștia sînt de vreo cinsprezece ori mai numeroși. A treia explicație e că proza vieții cere proză: relatări, povești, biografii senzaționale. Poezia e pentru visători, idealiști, nostalgici, rafinați, care, în toate societățile, formează o pătură extrem de subțire: îndeosebi tineri. Ulterior, adesea repede, mulți dintre ei „vin cu picioarele pe pămînt”, au alte nevoi sufletești și intelectuale. în consecință la tiraje mici, venituri mici. Afirmațiile de mai sus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de povești, majoritatea bine scrise și pline de tâlc, despre revelațiile de tot felul (includiv cele poetice), despre zbucium și repaos, despre moarte și viață, despre suferință și mai ales dragoste. Spre deosebire de majoritatea congenerilor, Cătălin-Mihai Ștefan scrie cu cerneala unui nostalgic al epocilor în care mitologiile personale creșteau din dragoste, nu din deprimisme îngrășate de ură. Referințe critice (selectiv): Șerban Axinte, în "Timpul", nr. 1, ianuarie 2006; Paul Blaj, hermeneia.com, 1 noiembrie 2010; Paul Gorban, în "Zon@ literară", nr. 1-2
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
De la legenda lui Pinay la mitul lui Cap de aur . . 47 Patru modele .... . . . . . 53 Pecetea istoriei .... . . . . . 61 Crize de legitimitate și crize de identitate . . . 66 Vîrsta de aur Vremurile "de dinainte" . . . . . 75 Puritatea originilor. Refugiile uitate .. . . . . . 93 De la refuz la nostalgic . 101 Unitatea "O voință unică și regulată" . . . . . 111 De la religia civilă la puterea spirituală . . 115 "Această mare și nobilă unitate a patriei" . . 123 Un secol care se vrea credincios . . . 130 Spre o încercare de interpretare . . . 139 Note și referințe . . . . . . 153
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
alt membru al rețelei, Alain Talé, promotor al "Cercului poeților dispăruți bis", afirmă că "ucenicii vrăjitori care domnesc în bastioanele IUFM și care adesea s-au grăbit, din dezgust sau carierism, să părăsească învățământul real pentru teoriile academice" sunt "niște nostalgici, inconștienți sau nu, ai diverselor totalitarisme care, de-a lungul secolului XX, au încercat să formeze fiecare un Tineret care să conducă la omul nou [...] datând din epoca interbelică, când în fiecare bloc "savanți" (?) în "științele educației" lucrau deja pentru
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în ciuda tendințelor constatate în unele orașe în Paris mai ales de a crește numărul intervenienților (monitori municipali, ARVEJ* etc.). În orice caz, ea are drept consecință însușirea comportamentelor acceptabile fără să fie nevoie de cursuri de morală, pe care unii nostalgici le regretă din când în când: învățarea de către copii a constrângerilor legate de condiția de elev și, fără îndoială, de cea de copil nu are nevoie de programe și regulamente oficiale. Această învățare n-are de-a face cu iluzia
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în față a unor discursuri cyberculturale (de tipul Sobchack vs Stoneă sau a discutării critice a teoriei filosofice a lui Michael Heim. Alte raporturi, de genul organ-proteză, conștiință protezică - amintire, sunt abordate pentru a compara două tipuri de discurs: unul nostalgic și recuperator al umanului (Robert Rawdon Wilsonă, iar celălalt futurist și violent (Stelarcă. Primul capitol nu se oprește aici, ci încearcă o diversificare a analizei ontologiei virtuale, intrând pe teritoriul vulnerabil al problemelor sociale și etice deschise prin invenția, dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă” amintitor de Eminescu: „Eu m-am desprins din munții vineții, Cascade vuitoare port în mine [...] Pădurea care mi-i a doua mamă [...] Fremătător la ea mereu mă cheamă.” Regretul nostalgicului din Frămîntare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas „împleticit”, descinde din fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure, sora mea, la tine vin [...] Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
acestei memorii tragice a început să ajungă la suprafață, până la nivelul ceremoniilor de stat și al documentarelor de televiziune. Înainte de februarie 2005, asemenea comemorări au fost sporadice în sfera publică germană și din nefericire au fost lăsate oarecum în grija nostalgicilor nazismului. Cea mai înaltă formă de integrare a meditațiilor despre tragediile ultimei conflagrații mondiale din unghi german se găsește în opera genialului W.G. Sebald (1944-2001), german el însuși, stabilit în Anglia (unde s-a și sinucis), care a scris
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ieșit din comun al primului lungmetraj de propagandă din istorie, Nașterea unei națiuni, de D.W. Griffith (1915), dacă nu punem la socoteală Independența României (1912). Fiu al unui fost ofițer sudist în războiul Nord contra Sud, Griffith era un nostalgic al cauzei statelor Confederației. El nu a realizat acest prim blockbuster al cinematografului în urma unei comenzi politice, chiar dacă președintele Woodrow Wilson a apreciat filmul în astfel de termeni : „E ca și cum ai scrie istorie cu lumina. Singurul meu regret e că
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
opoziției democratice, grupată în jurul candidatului Emil Constantinescu, geolog, rector al Universității din București. Iliescu va fi reales pentru ultima dată în 2000, ca o garanție a continuității "liniștite" în fața candidatului partidului România Mare, Vadim Tudor, reprezentând extremismul naționalist al vechilor nostalgici ai epocii Ceaușescu, dar și aspirațiile justițiare ale tinerilor, cărora nu le displace limbajul său de violență populistă. În 1990/1991, odată cu restaurarea timidă a dreptului la proprietate privată, prin legea din 18/1991 care anunță restituirea parțială a pământurilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
jurământul. Cu această ocazie se decide evacuarea forțată a ultimelor vestigii ale marii manifestații din Piața Universității. Organizatorii marii manifestații din mai se retrăseseră cu toții pe 21 mai, când rezultatul votului devenise clar, dar mai zăboveau acolo pâlcuri răzlețe de nostalgici ai zonei libere, precum și greviști ai foamei care își găsiseră cu greu un rost după 20 mai, cerând o televiziune independentă. Iliescu ar fi vrut ca muncitorii din Capitală să-și asume această sarcină, dar află că nu poate conta
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
plurale, amestecate și continuă să fie. Cuvinte foarte frumoase dar prea grele, mari și vagi au acoperit momentul întunecat al rupturii din decembrie 1989. Cuvântul "democrație". Democrație exprima sfârșitul comunismului, dar implicând o pluralitate de concepții și reprezentări: pentru unii nostalgici ai discursului comunist, democrația presupunea egalitatea... Economia de piață, am văzut și înțeles, deschidea perspectivele anarhice ale unui capitalism sălbatic sau controlat de "tovarășii" nomenclaturiști ocupând pozițiile cu mult înainte de 1989. Dincolo de neînțelegerile și instrumentările unui nou limbaj pe care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
categoria indivizilor nostalgici (cei care apreciază pozitiv fostul regim comunist) de categoria indivizilor care nu manifestă sentimente nostalgice (cei care apreciază negativ fostul regim comunist). În acest sens, răspunsurile la această întrebare au fost codate în trei categorii generice: a) nostalgicii (indivizii care au apreciat pozitiv fostul regim comunist, adică l-au situat undeva în intervalul dintre +100 și +1); b) neutralii (indivizii care au evaluat fostul regim comunist cu valoarea 0); c) prezentiștii (indivizii care au apreciat negativ fostul regim
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comunist, adică l-au situat în intervalul dintre -1 și -100). Iată care a fost dinamica temporală a răspunsurilor oferite la această întrebare: Tabel 34. Evoluția opiniei publice românești cu privire la evaluarea fostului regim comunist, N=7.064 Anul Prezentiștii (%) Neutralii (%) Nostalgicii (%) Total (%) 1991 66,9 6,8 26,3 100 1992 55,6 9,0 35,3 100 1993 61,6 6,1 32,3 100 1995 60,8 13,1 26,1 100 1998 53,9 14,0 32,1
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
XV Trend Dataset, 1991-2007 Dacă în urmarea imediată a Revoluției din 1989 raportul era clar dezechilibrat în favoarea "prezentiștilor" (adică a celor care apreciau negativ fostul regim comunist) (67% vs. 26%), în decursul unui deceniu și jumătate raportul dintre prezentiști și nostalgici s-a echilibrat progresiv, ajungându-se în anul 2004 la o egalitate aproape perfectă (42% vs. 44%), dar în favoarea nostalgicilor. Tendința observabilă pe termen lung este una de revalorizare a trecutului comunist pe măsură ce ne îndepărtăm temporal de momentul zero al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]