589 matches
-
se contopească. Idealului îngerului diafan, aureolat de spiritualitate care domina în perioada Belle Époque îi succede modelul "puștoaicei erotice", deopotrivă inocentă și seducătoare. Imediat după război, realizatorul de filme Cecil B. De Mille lansează la Hollywood tipul fetei atrăgătoare și nostime, care triumfă în comediile americane ale lui Howard Hawks sau Frank Capra. Să ne gândim de pildă la extravaganta și fercheșa Katherine Hepburn copleșindu-l cu insistențele sale pe Cary Grant, în rolul unui paleontolog cât se poate de grav
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
puternic care îi unește pe participanți, mai ales când este spontan și când nu se râde pe socoteala cuiva. Eforturile excesive de a părea amuzant pot eșua, pot fi interpretate greșit sau pot fi contraproductive. Totuși, dacă cineva spune ceva nostim, nu vă abțineți să râdeți. Echipa de moderaretc "Echipa de moderare" Gândiți-vă la posibilitatea folosirii unei echipe de moderare: un moderator și un asistent moderator. Fiecare dintre cei doi are de îndeplinit anumite sarcini. Moderatorul se ocupă în principal
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
folosește versuri populare, îndeosebi din folclorul magic. Mai reușită ar fi farsa Două cumetre (1899), care s-a jucat la Teatrul Național din București și care se bizuie pe comicul de situație, dar își trage hazul mai ales din limbuția nostimă a personajelor. B.-A., care a scris și cronică teatrală, s-a făcut cunoscut și prin transpunerea în românește a libretelor unor opere și operete (Carmen de Georges Bizet, Gioconda de Amilcare Ponchielli, Andrea Chenier de Umberto Giordano, Clopotele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
ale vieții, Bacovia își concentrează „gîndirile” în cîte un cuvînt, nu în propoziții și fraze. Uneori, cuvîntul ține loc de strofă, de paragraf, de pagină întreagă. Cuvîntul e o summa. Ultima strofă din „Sonet” e: „Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. „Pentru nostim - zicea L. Gáldi (v. „Grecismele fanariote în limba poetică romînă”, în „Limba romînă”, nr.2/1965) - n-aș putea să citez alte exemple
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca, în cazul textului bacovian, să avem de a face cu un prozaism voit, conform cerințelor acestei descrieri aproape naturaliste”. Am găsit totuși un exemplu în Poezii deosebite sau Cîntece de lume de Anton Pann: „Minunată ești la stat/Și nostimă la umblat./ Ai doi ochișori frumoși,/Blînzi, cu totul mîngîioși” etc. Se poate vorbi, cred, de autoproiecție la Bacovia: observator și observat. De pildă, cînd scrie „Cad, recad și nu mai tac din gură”, acestea sînt bineînțeles gesturile lui, dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și într-o stare morală complet diferită de cea notată cîndva în „Sonet”: „Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,/ Ori ca Verlaine topit de băutură - / Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă./ Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întuneric bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. încurcat și încrîncenat deopotrivă, acum, la orice întrebare a Agathei, stătea mut. A răbdat în tăcere ancheta, apoi a răbufnit și, cuprins de furie, a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atât a gesturilor, cât a limbajului. Din împerecheri de arhaisme, neologisme și expresii populare, F. știe să obțină efecte de o anume savoare. Jargonul împestrițat cu franțuzisme al celor două „prețioase ridicole” din mahalaua Bucureștilor, Elenca și Luxandra, anunță, prin nostima lui bizarerie, vorbirea fistichie a Chiriței lui Vasile Alecsandri. SCRIERI: Din ale lui Costache Facca, în I. Heliade-Rădulescu, Diverse, vol. V: Poezii inedite, București, 1860; Comodia vremei (Franțuzitele), îngr. și pref. Vasile Vârcol, București, 1906, reed. în PND, 51-76; Conversații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
medievale, Shreck, creatura verde, imensă, greoaie și urâtă, dovedește curaj și inteligență. În mod surprinzător, domnița cea frumoasă nu se mărită cu regele, căruia îi era făgăduită, ci cu Shreck, de dragul căruia se preschimbă într-o variantă feminină de căpcăun, nostimă și la fel de verde și de urâtă. Comparația dintre Sir Gawain și Shreck ar putea șoca un medievalist. Totuși, în afara simbolismului culorii verzi, care în ambele cazuri are semnificații pozitive (întoarcerea la natură, fertilitate), există și alte similarități între cei doi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
viitoare". Ce putem face împotriva clișeelor dacă si noi înșine suntem înclinați să le folosim? Cel mai bun lucru ar fi să le alungăm din vocabularul nostru. Dacă aceasta e greu de realizat, să le dăm cel puțin o notă nostimă, care poate fi chiar reconfortantă pentru interlocutori. De pildă, "Nu da vrabia din mână, pe cioara de pe gard" poate fi transformat în "Nu da gardul din jurul tău, pe două păsări". Fraza "Fiecare bărbat este împins de la spate de o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Expresia "Aș putea spune și eu ceva despre asta" îl determină pe interlocutor să replice: "Ei bine, atunci spuneți!" Această expresie poate fi folosită în două feluri: j" manieră umoristică sau ca o cursă pentru o dispută, într-un context nostim, cel ce folosește expresia așteaptă răspunsul "spuneți" și de îndată ce a terminat de povestit, interlocutorii au datoria să râdă. în provocarea unei dispute sau a unei certe sună cam așa: BOB: Sue este o fată atât de amabilă, atât de deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
CAROL: Cum poți citi un magazin atât de tâmpit ca ăsta? De ce nu citești Shakespeare, Dumas sau cel puțin Steinbeck, pentru diversitate? JUDY: îmi dau seama de ce consideri că această revistă e cam grosolană, Carol, dar eu cred că e nostimă. (Acceptă dreptul la opinie al celui ce critică și-și dezvăluie propriile păreri. ) SARAH: Cred că ar trebui să renunți la slujba asta. Cu studiile tale ai putea găsi ceva mult mai bun. REBECCA: Mulțumesc pentru compliment. Nu prea multe
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
a momentului. Am publicat acest articol al său în cartea „A doua viață a lui Eminescu” (1994). Redăm, aici, numai ecourile articolului, după o notă a lui G.Panu publicată în ziarul „Lupta”, 15 ianuarie 1889, pagina întâi: „Ședință mai nostimă, nec plus ultra al partidului conservator a fost de data aceasta atins. Să povestim. Ședința încă nu este deschisă, când d. Vernescu intră furios cu un exemplar din România liberă în care este înjurat. „îmi dau demisia! îmi dau demisia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
va merge mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țăranilor care se duceau la târg, și care credeau că se află într-o escapadă amoroasă. Se simte total întinerită în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamna de companie!»“ După evadare reușește să strângă o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi„războiul dintre mamă și fiu“. Privind
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale limbilor întîlnite. Între adevărul faptelor și adevărul literelor, Olivier Rolin exersează cu grație mersul pe o sîrmă întinsă la mii de metri de pămînt, oscilînd cu talent și umor între aici și niciunde
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
detaliate în textele sale. Cum e posibil să rîzi și să plîngi în același timp ? Acest dolorism afișat în scris, această groază de primăvară, de căldură, de frig, de oameni dublată de o ființă delicată, incredibil de generoasă, modestă și nostimă îi zăpăcea mai pe toți. Singur punct comun : stilul letal și totodată jubilatoriu, precizia aproape clinică a observației psihologice, sentințele istorice valabile și astăzi (nu cele nefericite, conjuncturale), decorticarea mizeriilor sale și ale umanității. Drept e că această inactualitate recurentă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tîrziu, pentru Anton Pann ibovnica nu-i o imagine abstractă. Vorbește și el de „nur osebit”, de „rumenețea” care este semnul știut al sensibilității, Însă criteriile lui de valorificare nu rămîn pe acest plan. Femeia care provoacă pasiunea erotică este „nostimă” la mers, are „cătare” bună, glas „mieros”, este delicată, are adică, un ce, determinabil. Pann dă realului ce este al realului. Idealitatea Îndelungată Îl obosește. 6. Chin, foc, mîhnaciune mare, năcaz mare, durere otrăvită, lacrimi curgînd pîrău și Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceeași neodihnă a sufletului și trupului. Femeia este, evident, o Afrodită, merită să poarte coroana frumuseții, ochii ei sînt „rânitori”, Însă privirea seducătorului nu se mulțumește cu atît. Poetul fixează un model de frumusețe corporală: „Minunată ești la stat Și nostimă la umblat ................................... La trup ești prea-delecată. Potrivită, minunată Încît cine te zărește Deodată să rănește...” Femeia cu trup delecat și nostimă la mers ajunge pînă În poezia lui Eminescu. Este modelul frumuseții verosimile și accesibile. El apare Întîi În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
privirea seducătorului nu se mulțumește cu atît. Poetul fixează un model de frumusețe corporală: „Minunată ești la stat Și nostimă la umblat ................................... La trup ești prea-delecată. Potrivită, minunată Încît cine te zărește Deodată să rănește...” Femeia cu trup delecat și nostimă la mers ajunge pînă În poezia lui Eminescu. Este modelul frumuseții verosimile și accesibile. El apare Întîi În aceste cîntece de dragoste și de petrecere. Regăsim În ele toate motivele din lirica trubadurilor. Deschid o Antologie a trubadurilor alcătuită de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și Caleidoscop? Considerația ultimă e destul de puternică, credem, ca Iosif să fie reprimit în literatura română. Agîrbiceanu, Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Codreanu, Cerna, Alice Călugăru, Topîrceanu - această desființare a atâtor scriitori, epoci, școli, curente are ca pricină concepția, ca să zicem așa, nostimă că "literatură" e numai ceea ce-mi place mie, și nu producția scrisă, în care s-a exprimat un popor la un moment dat și care a fost recunoscută de acest popor ca expresie a lui. O cu totul altă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dobândit greutate și au dat greutate și nerv, decaptare spectacolului exemplar de la un capăt la celălalt. DA sau NU un spectacol intens artistic. O artă intens angajată. O angajare intens mobilizantă. O mobilizare intens politică. O politică intens convigătoare. PS: Nostima metaforă concretă, sau fabula cu obiecte, sau sinteza șugubeață cu trombonul, ramele goale și căldărușa de pompieri din debaraua anexă, fac ca cutia roșie, spațiul unde se ține ședința să vorbească mult mai mult decât ceea ce nu se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Atît. L-ați auzit, spuneți-mi, pe Paleologu care nu-i nici pe departe mut vorbind în Parlament? Muțenia lui, nu? spune mult în tranziția asta, în interstițiul ăsta de parole, parole, parole. E cineva care, temîndu-se parcă de frustrețea nostimă a cuvîntului, și-a intercalat numelui un h cu aer saxonic. Să-i sune, oare, remarcabilului universitar mai bine Muthu, decît Mutu? Mie însumi, acasă, între frații verbioși, mi se spunea Mutulică (observați cum neînfrînata-mi infatuare mă plasează, fără pic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cînd faza la poartă atinge paroxismul, începe să-și bage ghioaga de pumn în gură, de mă mir cum și-o mai poate scoate. După meci, ferit cît de cît de priviri, încerc să-l imit. Imposibil. E un clip nostim, cel cu inevitabilul Dialog: tot grupul, în picioare, plus cockerul, începe să se încline lateral, ca să poată citi reclama pusă vertical. Se aude vocea: aveți o înclinație specială... Ei bine, omul meu vine la stadion din vremea cînd Dialog nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sunt acolo pentru a număra loviturile. Consecințe asupra celor din jur Hubert - Impotența mea are legătură cu faptul că evit cercul de prieteni și pe cel familial. Când se face o glumă la serviciu, mă simt încordat, la discreția glumelor nostime despre sex care nu-i fac să râdă decât pe ceilalți. Atitudinea mea față de copii devine agresivă. Am mai puțină răbdare să-i ascult și să discut despre „bubele” lor de tineri adulți. Trebuie într-adevăr să mă tratez și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
naște preparate culinare cu denumiri amuzante, cum ar fi „epure de Sighișoara à la Bucureșteanca“ (nu vom condamna intenția de fuziune interregională, care ar trebui chiar stimulată, dar pomenirea dublei proveniențe, una a produsului și cealaltă a tehnologiei, e hilară). Nostime mai sunt „musacaua à la Moldova“ (nimeni nu afirmă că nu se face musaca bună și în Moldova, dar e la mintea oricărui muntean că matca ei e la sud de Milcov) sau „sarmalele de Buzău“, probabil o încercare de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
publicului din sală, exprimându-și nedumeririle în legătură cu rolul pe care urmează să îl joace. Și ajunge la concluzia că e mai complicată „viața plăsmuită cu inspirația și fantezia”. Farsa radiofonică Săraca Rica! nu e decât o glumă ieftioară, cu oarecari nostime efecte de limbaj. Raky propune un dialog cu tentă umoristică între tineri însurăței. De fapt, nu este un dialog, ci o ciorovăială cu derapaje, cvasiionesciene, în absurd. „Pantomima...cu zgomote” Vreau să număr stelele (apărută în primul program al Teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]