2,642 matches
-
sfera prozei. Organizarea internă însă, rupturile fluxului logic și, mai ales, locurile intenționat goale, acolo este vizibilă carnea poetică pe scheletul romanesc. Categoriile generice trebuie aplicate cu multă precauție până la capăt. Astfel că Parohia nu poate fi catalogat nici ca notație de tipul jurnalului. Fabulosul se manifestă, în forma lui degradată, atât de verosimil, încât nu lasă prea mult loc realității. Lumea Parohiei își are propriile legi interne, de un autism atroce. Personajele acționează în numele unui mecanism cauză-efect fundamental defect. Personajul
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală, dilemele cotidianității și ale socialului), prin intermediul unei scriituri disponibile, ce glisează de la notația nudă la ceremonialul reveriei fascinate de relieful propriilor rememorări.
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
la mutilare. Muzica nu e ceva exterior omului, de pildă o întocmire sonoră, așezată între rîndurile unei partituri, și care așteaptă să fie scoasă de acolo de interpret. Partitura nu e muzică, ci doar codul inert al unui șir de notații care devin muzică abia atunci cînd sunetele izbucnesc în interiorul unor suflete. Mai multe suflete vibrînd în armonia unei melodii alcătuiesc un concert, iar concertul e un eveniment unic, a cărui reușită depinde de o mulțime de variabile: acustica sălii, dispoziția
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
prisos ceea ce vom discuta. În orice caz, ceea ce socot eu să-ți dau sunt materiale care țin de curiozitățile, anecdotica și abaterile de la obișnuit ale fenomenului artistico-literar de la noi și de aiurea; un fel de jurnal și de miscellanee, cu notații scurte, profiluri, amintiri (vai! dar câteodată...) cu complicități sarcastice, cu pigmenți acizi ș.a.m.d. Sper să nu depășesc niciodată spațiul a trei pag[iniț] dactilografiate. Comunică-mi dacă metrajul acesta aranjează revista sau e convenabil altul. Presupun că notele
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
capăt,/ și cînd te întorci de la toaletă/ tragi după tine misterul, provocatoareo,/ avînd gusturi simple/ întorc o bere noroc, cînd accepți fără fițe skol-ul de la blondă” (la o bere). Dar toate acestea nu sting nostalgia naturii, care se înscrie în notații percutante: „un fir de piciorulcocoș ului/ lîngă un sutien triumph daring temptation/ uitat// look de primăvară/ cînd și melcii își știu traseele” (fără tine). Sensibilitatea primară induce un fior revelator: „am și ucis cu premeditare - / speranțele în mine, cinci pisoi
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
Arturo Beleno și Ulises Lima, creatorii noului curent poetic. Jurnalul formează o ramă narativă, cu unic narator - Juan García Madero. Acțiunea primei părți - „Mexicani pierduți în Mexic” din 1975 ocupă 160 de pagini, se continuă în anul următor, 1976, prin notațiile ce formează ultima parte - „Deșerturile din Sonora” care are 66 de pagini. Partea centrală, de aproape 600 de pagini, căre dă și titlul romanului conferă originalitate și forță cărții, alternând vocile ce se confesează cu istorii petrecute pe parcursul a două
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
vocile ce se confesează cu istorii petrecute pe parcursul a două decenii - 1976-1996, în care apar poeții fugari, rareori ca figuri principale, deseori personaje secundare sau prezențe episodice. Jurnalul lui Juan García Madero, student la drept și pasionat de poezie cuprinde notațiile sale de la întâlnirea cu mișcarea poetică a realismului visceral, susținut de Arturo Belano și de Ulise Lima. Opțiunea pentru altfel de viață, la voia hazardului, contrariind pe cei apropiați - unchi și mătușă, îl duce la inițiere sexuală, la inițiere socială
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
după 1945, în două de Aliați. Simpla studiere a economiei nu ajunge. Mai târziu, în apusul vieții, Benn va primi ordine de merit și „cruci”, acceptate cu distanța ironică, dar și cu amărăciune, pe care le regăsim în astfel de notații: „Să ajungi târziu, târziu la tine însuți, târziu la glorie, la festivaluri.” Ca altădată Nietzsche, Benn „își sfâșia el însuși interiorul prin cuvinte” (W. Lepenies), iar poezia reprezenta pentru acest personaj faustic cu (autoportretul îi aparține) interiorul unui conte și
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
transforma banalitatea. E vorba de o existență de profesor, și navetist pe deasupra, marginalizat, în orice caz, bombardat cu mici și absurde corvezi, cărora poezia pe două nivele poate să le vină de hac. Primul nivel este asumat, un exercițiu de notație, cum fac copiii care învață o limbă străină, de la simplu la complex. Al doilea nivel e cumva involuntar, fiindcă nu știi niciodată dacă absurdul conotat livresc e din voința autorului, sau se naște spontan, din toată dezorganizarea strânsă în chingi
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
caută s-o conjure prin imaginație - singura „beție” accesibilă, după ce vinul i-a fost interzis de medici. Treptat, pe măsură ce momentele de respiro ale suferinței fizice se împuținează, jurnalul devine tot mai laconic, fără a-și pierde totuși tonusul vital. Multe notații vădesc o luciditate autocritică și o conștiință literară ce ar trebui să dea de gîndit comentatorilor dispuși să vadă în acest prozator o „natură”, fie ea și excepțional înzestrată. Un exemplu: „Am observat că ori de cîte ori mă lipesc
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
balcano-levantină, pentru care intriga reprezintă mai degrabă un pretext. Un Panait Istrati baroc și un „suflet slav” trecut prin luxurianța policromă a realismului magic, un fantast al cărui „balcanism” e vecin cu focurile de artificii ale „moldovenistului” I. Teodoreanu... Chiar dacă notații gen „Frumuseții i se iartă totul, i se cuvine totul” vădesc crezul unui estet, Fănuș Neagu extrage, mereu, din arta povestirii o morală specifică, altoită pe tradiția de margine europeană și de răspîntie a Orientului. Jurnalul cu fața ascunsă îl
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
casă, numai să o vadă fericită. Celălalt Gâță se căsătorise cu o domnișoară Prodan. Familia Gâță era o familie bună din Panciu, dar n-a ajuns la notorietate decât în persoana doamnei Apostoleanu și a fraților ei"4. Deși aceste notații sunt pitorești și exacte, se poate constata tendința de a diminua familia Gâță5, fapt frecvent la Constantin Argetoianu care își reglează adesea conturile în memoriile sale. George Demetrescu Mirea avea să fie oarecum legat de orașul Focșani prin soția sa
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
ești proiectat să reziști”. Tipul uman al acestui imaginar nu poate fi decât un eu ergonomic, pregătit să-și raționalizeze cele mai neînsemnate manifestări. Fără contur e, din păcate, scriitura lui Bogdan Coșa și atunci când renunță la propedeutica dezangajării în favoarea notațiilor realiste. Teama de orice tip de discursivitate, fie ea sentimental confesivă sau social-ideologică, face ca majoritatea poemelor să pară niște schițe, despre care în cel mai bun caz se poate spune că sunt pasabile: „întins pe saltea/ mă uit/ în
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
pună în evidență valențele multidisciplinare ale mișcării, interdependențele dintre artele plastice și muzică, coregrafie, literatură... Vizitatorul are astfel prilejul să vadă acuarele de Sonia Dealunay- Terk ce integrează versuri de Blaise Cendrars, în colaborarea lor intitulată „La Prose du Transsibérien”, notații coregrafice de Rudolf von Laban și Mary Wigman sau să asculte muzica lui Schönberg în timp ce admiră picturi de Kandinski. Este binecunoscută influența concepției despre muzică a lui Schönberg asupra primelor încercări abstracte ale pictorului rus. Kandinski a scris pe larg
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
asemeni unor umbre umede, niște paltoane vechi, care se prelungeau până jos, foarte aproape de bocancii ce mai luaseră în piept cine știe câte ierni.” În fine, în țara în care pare că e pururi iarnă, autorul-narator primește pașapoartele. Orele de dinaintea plecării mimează notația de jurnal, subminată însă și aici de umor negru. Soacra sa adoarme în patul Hotelului „Astoria” din Arad, ca după „ un prelung prânz cu produse de porc.” Experiența pariziană este tră- ită sub semnul accentuat al inadaptării. Intelectual stângaci, scriitor
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
Popescu): „O groapă de la țară unde aluneci,/ Printre crengi uscate e aproape tandră,/ Te zgârâie [sic!] un pic spinii măceșului,/ Și gata, e aproape o glumă,/ Un păcat venial,/ O lăcomie de elev,/ Un pastel de Alecsandri,/ O poezie de notație de la Steaua,/ Prin anii domniei dogmaticilor,/ Ceva onorabil, sau, hai, scuzabil,/ Dar să scrii poezie adevărată-i riscant,/ Calea Binelui dac-o urmezi,/ Devii greu de suportat./ Scriind poezie,/ Ai lumea împotriva ta” (p. 14). Sigur, e și mult răsfăț
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
eliminați din catalogul de valori estetice ce se studiau în învățământul preuniversitar, precum si în seminariile si cursurile universitare. Remarcabilă, din mai multe unghiuri de vedere e, desigur, literatura sa epistolară, precum si carnetele cu însemnări care conțin o sumă importantă de notații, observații si comentarii privind evenimente, oameni si, mai ales, mentalități în diverse ipostaze. Epistolele lui Alexandru Vlahuță au fost transcrise, adnotate si publicate de istoricii si cercetătorii literari I.E. Torouțiu 1, Al. Bojin 2, I. Cremer 3, M. Nanu4 si
O epistolă necunoscută a lui Alexandru Vlahuță by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6182_a_7507]
-
Roma (1924-1926); i-a solicitat informații de la Biblioteca Academiei Române în timp ce elabora cele două lucrări 2 ce i s-au publicat în anuarul instituției conduse de Vasile Pârvan si au glosat îndelung asupra iubirii si, evident, asupra „sentimentelor răscolitoare". Revelatoare sunt notațiile precise, ironice si, uneori, autoironice ale lui G. Călinescu despre sensul iubirii, despre „iubirea ideală" si despre pragmatismul femeii. Precizările lui G. Călinescu, din ultima epistolă ce se publică aici, asupra condiției profesorului nu au cunoscut modificări si sunt perfect
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
epic într-o manieră cât se poate de originală. În locul unor capitole scurte, în care acțiunea să se desfășoare gradual, culminând cu ceea ce s-ar numi un cliffhanger, Tom Egeland, preferă o descriere împânzită de flashback-uri, paranteze digresive și notații ale protagositului, tânărul arheolog albinos Bjørn Beltø. De fapt, povestea nici nu captivează prin dezvăluiri sau speculații neașteptate, ci capătă greutate prin drama personală a eroului central care își pierde tatăl la o vârstă fragedă, vede cum mama lui (destul de
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
cărțile lui Ulici din seria Prima verba. Sau ce bine s-a inserat, la vremea ei, spre finele anilor ’80, rubrica lui Radu G. Țeposu «Cei ce vin», pe trunchiul căreia și-a construit apoi Istoria generației.” Subtile sunt și notațiile despre tehnicile prin care critica literară ar putea deveni parte a unui proces rațional de înțelegere și propagare a valorii: „... critica ar trebui să-și asume (mini)sintezele periodice asupra evoluției literare ca pe niște misii elementare, de igienă a
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
în confruntarea lor directă, Elena și Afrodita într-o scenă în care zeița apare drept prima mijlocitoare din literatura europeană, respectiv Paris și Elena. Precizările ulterioare ale lui Radu Petrescu explică dorința lui de a cerceta în amănunțime construcția Iliadei. Notațiile sale de detaliu pot constitui simple locuri comune, își dă seama autorul. El face însă distincția între ordonanță, aranjarea din exterior a materiei, și compoziție, dispunerea acesteia din interior, de la sine. Văzute din punctul de vedere tradițional al ordonanței, aspectele
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Epură pentru Longos (textul „în foileton” din Compunere cu paralele inegale, a doua lui carte, din 1988), amestec extraordinar de luxurianță naturistă și de bogăție senzorială, sentimental erotică... O evidență ilustrată - de fapt - de toate scrierile autorului, de la exercițiile de notație din tinerețe, din jumătatea a doua a anilor 1970, recuperate în Mecanica fluidului (2002), și pînă la proza și eseistica maturității. Un enorm talent sprijin pe o la fel de fabuloasă tenacitate. Constatînd evidența celui dintîi, insist aici asupra celei de-a
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
o simplitate plină de bucurie, în care nimic nu este extraordinar și imagini terifiante („seara răsună în mine orchestre/ și taifunul doarmne în buzunare/ ukulele ukulele”) se topesc într-o curgere a vieții care scapă tuturor regulilor. Simple înșiruiri de notații, uneori, îmbibându-se de logica elementară și armonioasă a locurilor pe care le descriu. Iată, de pildă, o Carte poștală din cetatea universitară (ce poate fi mai nepotrivit cu lumea de vacanță a insulelor? Și totuși...): „Caiete de franceză/ de
Amintire din Waikiki by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3515_a_4840]
-
sezonul cald sau în sezonul rece, când spectacolul devine grotesc, prilejuind „grupări demne de penelurile lui Bosch, Goya, Dali sau simboluri ale istoriei noastre care s-a scurs prin secole umilă, cu pași mărunți, dornici de a trece neobservați” -, alături de notații ale propriilor stări de spirit, dominate de declinul regimului și iminența emigrației sunt înfățișate într-o gamă de tonalități ce variază de la subtilitate și ironia calmă, lipsită de nervozitate, la poezia amară, melancolie și depresie. Nu lipsește nici spaima ca
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
de repetiție, de un studio, în care să fie gândite și să prindă viață partiturile de dans care ulterior vor urca pe scenă, pățituri care nu au existat anterior pe hârtie, nici sub forma unui text, nici sub forma unei notații muzicale. Cum timp de doi ani Centrul Național al Dansului București, nucleul dansului contemporan de la noi, nu a mai avut nici scenă nici studio de repetiții, alți manageri, din aceeași zonă artistică, au avut inițiativa de a crea noi spații
Festivalul E-moțional Corpuri și orașe în mișcare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3584_a_4909]