9,387 matches
-
cu Mihai Dulea, "care semăna izbitor și fără nici un rost cu Panait Istrati" și "era un fel de mână dreaptă în cultură a Elenei Ceaușescu". Acesta i-a atras însă atenția că, în volumul Trenul de noapte, pregătit pentru tipar, nuvela Spovedania, cu subiect preoțesc, ocupa prea multe pagini, și i-a cerut să "echilibreze" volumul, scriind și o povestire despre țărani. ( Pentru delectarea cititorilor, reproduc relatarea a ce s-a întâmplat în continuare: "... Ce-aș spune eu de pildă dacă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
agrară", dar se petrece pe tarlale, prin păduri, la țară, oricum. Așa a putut apărea Spovedania. Mai nou, aflu că O.Z.N.-ul a fost tradusă în Franța și Polonia. Al dracului tov. Dulea, a fost bun și el la ceva!...") Nuvela care l-a intrigat atât pe Mihai Dulea, departe de a avea un subiect preoțesc, are unul... omenesc, ca aproape întreaga proză a lui Ioan Groșan. Protagonistul narațiunii este, într-adevăr, preot, dar putea fi și activist, ca "tovarășul Tavi
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
proza lui Gala Galaction, ci are parte de o privire comprehensivă, educată să primească ceea ce este omenesc. Ioan Groșan se dovedește a fi încă o dată cel mai bun autor român de proză rusească. O poveste de dragoste pe înțelesul optzeciștilor Nuvela Marea amărăciune este un love story scris în convenție optzecistă. Eroii nuvelei, profesorul Sebastian Pop, în vârstă de 33 de ani, și o nou-venită în școală, foarte tânăra profesoară Ioana Eraclid, își scriu la început bilețele inofensive, legate strict de
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
să primească ceea ce este omenesc. Ioan Groșan se dovedește a fi încă o dată cel mai bun autor român de proză rusească. O poveste de dragoste pe înțelesul optzeciștilor Nuvela Marea amărăciune este un love story scris în convenție optzecistă. Eroii nuvelei, profesorul Sebastian Pop, în vârstă de 33 de ani, și o nou-venită în școală, foarte tânăra profesoară Ioana Eraclid, își scriu la început bilețele inofensive, legate strict de colaborarea lor didactică. Treptat ei descoperă, însă, că mesajele respective sunt un
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
au alți parteneri conjugali, ei nu ezită să se supună textului și să se ducă undeva în munți, la o cabană. Acolo dragostea lor este trăită până la capăt și, epuizându-se resursele (livrești, sugerează autorul, existențiale, înțelegem noi), se stinge. Nuvela a dat mari satisfacții optzeciștilor, prezentându-li-se ca o posibilă planșă didactică pentru lecția despre postmodernism. Ficțiunea care generează realitate, textul care se povestește pe sine, toate ideile fixe ale teoreticienilor postmodernismului par, într-adevăr, a fi ilustrate de
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
satisfacții optzeciștilor, prezentându-li-se ca o posibilă planșă didactică pentru lecția despre postmodernism. Ficțiunea care generează realitate, textul care se povestește pe sine, toate ideile fixe ale teoreticienilor postmodernismului par, într-adevăr, a fi ilustrate de Marea amărăciune. Valoarea nuvelei constă însă în altceva și anume în capacitatea autorului de a vedea irizația dragostei în viața unor personaje dintr-un mediu anost. Ele și-au inventat un joc livresc, dar puteau să inventeze și altfel de joc. De exemplu, să
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
porțile Orientului, care, publicat în foileton, are ecou în rândurile publicului cultivat.) între 1978-1988, Ioan Groșan este profesor de limba și literatura română la o școală generală din București (experiență utilizată, fără îndoială, în descrierea atmosferei din prima parte a nuvelei Marea amărăciune), iar după 1989 face parte din conducerea a diverse publicații - Contrapunct, Cațavencu, Cuvântul de ambe sexe - și publică un SF parodic, Planeta mediocrilor, 1990. în ultimii ani semnează zilnic câte un scurt comentariu politic în Ziua. Practic, scriitorul
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
și printr-o fină și elegantă relativizare a reprezentării. Textele sale au o fosforescență culturală, pe care nu o au povestirile din întâlnirea din Pământuri. Ioan Groșan este un Marin Preda intelectualizat. O poveste cu un șef și un subaltern Nuvela Trenul de noapte, considerată de unii comentatori "fantastică", este de fapt realistă. Dar realistă, în sensul larg al termenului, care presupune reprezentarea nu numai a faptelor, ci și a unor virtualități, indispensabile pentru înțelegerea a ceea ce se petrece cu adevărat
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
exasperați de viața lor monotonă. Faptul că Ioan Groșan relatează, în continuare, minuțios, trecerea propriu-zisă a trenului prin haltă și, în final, dispariția lui Simion în vagonul luat de el cu asalt, din curiozitate, nu confirmă deloc caracterul fantastic al nuvelei. Este vorba, de fapt, de o completare îndrăzneață - și cu efect artistic - a descrierii unei situații date cu descrierea unei situații ipotetice (după cum procedează unii operatori TV care, după ce filmează ce se vede deasupra mării, se scufundă cu aparatul în
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
cel al lui Vlad Zografi, se situează în fruntea grupului (restrîns) de dramaturgi români ai acestor ani. * Pe cerul web-site-ului e destul loc și pentru o revelație în proză: Adrian Alexandru (rețineți numele, vom mai auzi precis de el), cu nuvela - sau microromanul - Hilton, de o șocantă originalitate în construcție și scriitură (sugerăm editorului ca, pentru fiecare autor din sumar, să insereze și cîteva informații biobibliografice). Adrian Alexandru are ce spune despre lumea românească de azi și o face cu un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
ținuta lui intelectuală), pentru ca acum să conducă, ferm și discret în același timp, ca un diplomat de carieră, consulatul nostru din New York. Mirajul existenței lui Eugen Șerbănescu rămâne însă literatura. Cărțile pe care le-a publicat până în prezent - Preludii epice, nuvele, București, Editura Eminescu, 1988 și Dincolo de Groenlanda, roman, București, Editura Cartea Românească, 1997 - îl prezintă ca pe un autor - cum inspirat spunea Dan Cristea - "îndrăgostit de literatură". Teatrul absurdului ca teatru satiric Volumul recent apărut cuprinde o piesă de teatru
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
legitimare se referă la al doilea pol, consimțământul celor de jos. Idealizat, el este întrupat de devotatul și sacrificatul Gruia din Vlaicu Vodă; realist el apare, exacerbat dar just, în agitația mulțimii care cere și obține capul lui Moțoc în nuvela Alexandru Lăpușneanu de C. Negruzzi. Între aceste poziții și oarecum colorată sceptic, e de așezat atitudinea maximelor de felul "schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor", care atrage atenția asupra problemei dezbătute mai sus, a consimțământului colectiv greșit. Luate ca un ansamblu, aceste
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
revista Argeș, iar din numărul al cincilea, la recent înființata Românie literară, în 1968; numele ei se regăsește în paginile revistei până în septembrie 1987, cu câteva zile înainte de dispariția ei. Autoarea a debutat în beletristică în 1971, cu volumul de nuvele Migrații, care îi surprinde deopotrivă pe critici și pe cititorii obișnuiți prin siguranța stilului, maturitatea textului și talentul incontestabil. A publicat romanele Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980), Prințul Ghica (volumele I, II
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
la comunitățile academice (Radu Drăgan - L'utopie hermetique de l'île merveilleuse dans les textes alchimiques de la fin de la Renaissance). Literatura se oferă discuțiilor despre imaginile izolării și traiectele inițiatice în două texte ale lui Thomas Mann: Muntele vrăjit și nuvela Tristan (Ștefan Borbely - Sanatoriul ca spațiu insular în opera lui Thomas Mann). Dar și textele "clasice" ale insularității: Robinson Crusoe și Aventurile lui Guliver în contextul mai larg al imaginii insularității la britanici (Mihaela Irimia - Insula distopică sau ascensiunea eutopiei
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
Comanac Dacă ignorăm convenția în virtutea căreia orice film de Tim Burton ține mai mult sau mai puțin de lumea basmului, atunci ultimul dintre ele poate figura cu mândrie printre cele mai înfricoșătoare horror-uri din istoria cinematografului. Adaptare după o nuvelă a scriitorului american Washington Irving, apărută în 1820, "Sleepy Hollow"/ Legenda călărețului fără cap este o poveste extrem de sângeroasă, despre o serie de crime petrecute într-un orășel din nordul tânărului stat american, la sfârșitul secolului XVIII. Cel care seamănă
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
calitatea excelentă a traducerii Vioricăi Nișcov, care ne furnizează totodată o cantitate suplimentară de informații în prefața consistentă a volumului. Ernst Jünger - Cartea ceasului de nisip. Traducere și prefață de Viorica Nișcov, Editura Polirom, Iași, 2001, 210 pag, f.p. O nuvelă pierdută și regăsită într-o cultură cu puternice tradiții francofone, traducerea și publicarea unei nuvele practic inedite a lui Marcel Proust poate fi socotită, fără teama de a exagera, un eveniment. Cititorul român va avea ocazia să descopere în aceste
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
în prefața consistentă a volumului. Ernst Jünger - Cartea ceasului de nisip. Traducere și prefață de Viorica Nișcov, Editura Polirom, Iași, 2001, 210 pag, f.p. O nuvelă pierdută și regăsită într-o cultură cu puternice tradiții francofone, traducerea și publicarea unei nuvele practic inedite a lui Marcel Proust poate fi socotită, fără teama de a exagera, un eveniment. Cititorul român va avea ocazia să descopere în aceste pagini un Marcel Proust mai stîngaci, mai superficial poate, dar care îl anticipează, în multe
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
teama de a exagera, un eveniment. Cititorul român va avea ocazia să descopere în aceste pagini un Marcel Proust mai stîngaci, mai superficial poate, dar care îl anticipează, în multe privințe, pe autorul Căutării timpului pierdut. Nemulțumit de realizarea acestei nuvele, scriitorul hotărîse să o suprime din volumul din 1894 - după cum aflăm din prefața foarte documentată a lui Philip Kolb - dar îi acorda totuși suficientă importanță pentru a o publica în La vie contemporaine și a-și da apoi osteneala să
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
în La vie contemporaine și a-și da apoi osteneala să o recupereze, mai mult ca sigur în perioada în care începuse să lucreze la redactarea celebrului său roman. Toate aceste informații pot părea superflue, dar ele întregesc odiseea unei nuvele pierdute și regăsite, o nuvelă nu lipsită de interes, mai cu seamă din perspectiva derulării retrospective a istoriei literare. Nu încape îndoială că, dacă ar aparține altcuiva, Indiferentul ar fi o scriere oarecare, o nuvelă care ar putea foarte ușor
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
a-și da apoi osteneala să o recupereze, mai mult ca sigur în perioada în care începuse să lucreze la redactarea celebrului său roman. Toate aceste informații pot părea superflue, dar ele întregesc odiseea unei nuvele pierdute și regăsite, o nuvelă nu lipsită de interes, mai cu seamă din perspectiva derulării retrospective a istoriei literare. Nu încape îndoială că, dacă ar aparține altcuiva, Indiferentul ar fi o scriere oarecare, o nuvelă care ar putea foarte ușor trece neobservată. Dar în situația
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
dar ele întregesc odiseea unei nuvele pierdute și regăsite, o nuvelă nu lipsită de interes, mai cu seamă din perspectiva derulării retrospective a istoriei literare. Nu încape îndoială că, dacă ar aparține altcuiva, Indiferentul ar fi o scriere oarecare, o nuvelă care ar putea foarte ușor trece neobservată. Dar în situația dată se întîmplă cam același lucru ca în cazul unor eboșe aparținînd etapei de început a carierei unor artiști celebri. Ne trezesc interesul tocmai pentru că autorul lor a devenit ulterior
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
Dar în situația dată se întîmplă cam același lucru ca în cazul unor eboșe aparținînd etapei de început a carierei unor artiști celebri. Ne trezesc interesul tocmai pentru că autorul lor a devenit ulterior Picasso, Dali sau Klee. Faptul că subiectul nuvelei este aproape identic cu cel din O iubire a lui Swan înnobilează, á rebours, stîngăciile inerente începuturilor, conferă banalitaților un aer misterios, iar locurilor comune o prospețime neașteptată. Mai mult decît atît, am putea spune că farmecul acestei scrieri rezidă
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
ni se oferă șansa unică de a putea surprinde, în detalii infinitezimale, cristalizarea materiei și viziunii viitorului roman, întocmai cum am urmări, au ralenti, stadiile metamorfozei unei lepidoptere de la omidă la fluture. Ceea ce fascinează este tocmai caracterul de eboșă al nuvelei noastre, banalitatea și stîngăcia acestui crochiu, pe scurt nedesăvîrșirea, căci se știe, "divina necesitate de imperfecțiune (...) divina prezență a imperfectului, a viciului și a morții în paginile scrise" de care pomenea Francis Ponge, poate deveni uneori surprinzător de productivă. Faptul
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
zăbovim este schițarea fundamentelor teoriei proustiene despre iubire (caracterul fatal al iubirii, aplicațiile, adesea ineficiente, ale cunoscutei maxime despre cochetărie "Dacă nu te iubesc, mă vei iubi" ș.am.d.) Din toate acestea ne dăm seama că dacă defectele acestei nuvele sunt evidente, la fel de evidente sunt și calitățiile adică acele elemente care anunță materia și modul de a fi al operei viitoare. Cît despre traducerea Irinei Mavrodin, aceasta este, ca de obicei, ireproșabilă. Marcel Proust - Indiferentul. Prefață de Philip Kolb, traducere
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
banal al conversațiilor familiare, dar avînd și reflexe instituționalizate: în profeții, în magie, în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele lui Caragiale, pentru a ajunge la oniriști și la descripțiile minuțioase din proza lui Cărtărescu. Nu la fel de puternică e investigarea teoretică a temei; avînd însă în vedere circulația internațională a ideilor, mai mult sau mai puțin recentele preocupări de prin
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]