16,610 matches
-
compromisă de niște diletanți. Alcoolul a invadat piețele și a devenit o afacere măruntă la care trebuie să transpiri prea mult. Poate doar dacă se gândește cineva la o prohibiție. Dar până atunci trebuie să-ți găsești o îndeletnicire rentabilă. Oțelul românesc. Uite, dom'le, cum nu s-a gândit la o asemenea pleașcă?! Ăștia produc oțel cu nemiluita, deși cheltuiesc mai mult decât primesc pe el, oamenii trebuie să-și rupă oasele cu ceva, managerii sunt băieți buni, afacerea este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trebuie să transpiri prea mult. Poate doar dacă se gândește cineva la o prohibiție. Dar până atunci trebuie să-ți găsești o îndeletnicire rentabilă. Oțelul românesc. Uite, dom'le, cum nu s-a gândit la o asemenea pleașcă?! Ăștia produc oțel cu nemiluita, deși cheltuiesc mai mult decât primesc pe el, oamenii trebuie să-și rupă oasele cu ceva, managerii sunt băieți buni, afacerea este grasă și pe termen lung. De ce nu s-a gândit până acum la o astfel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
deodată cade moale în fotoliu, ca plesnit cu toporul în cap. Sunt tâmpit, suuuuunt un mare tâmpit. Cum de mi-a trecut o astfel de măgărie prin cap?! Cum de nu m-am gândit că pășesc pe un teren minat?! Oțelul românesc și toate mărfurile care merg la export sunt ale băieților cu ochi albaștri. Te pui cu cel mai profesionist și mai stilat comando al diversiunii. Băieții ăștia fac o treabă beton. Cred că sunt în primejdie și pentru că am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cinematografului Vama, iar o zi pe săptămână se deplasa cu căruța la Căminul cultural din Prisaca Dornei, până a plecat în armată. Majoritatea filmelor care rulau atunci erau rusești îde genul : „Pământ desțelenit”, „Pe Donul liniștit”, „Așa s-a călit oțelul”, „Katiușa”) sau românești cu scenarii de pe marile șantiere patriotice din Bumbești și Livezeni, populate cu harnicii tineri brigadieri care mărșăluiau cu cântec : „Heirup, heirup, cad stânci de fier, / În lupta dusă de brigadier...” ori din agricultură, cu reforma agrară și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pașnică. Caucia lui Pascal, cel mărinimos cu sportivii, aflată în drumul nostru spre stadion, ne era locul de întâlnire dinaintea mult doritelor antrenamente sau meciuri. Toți căscam gura la curățatul copitelor de unghiile crescute în exces, cu o lamă de oțel înroșită în forjă, la fixarea potcoavelor incandescente cu caiele bătute oblic în copite. Aici am avut un conflict spontan cu colegul meu de clasă Nicușor Leontieș, poreclit Buzăul, ce s-a materializat cu o bătaie de pumni, iar la sfârșit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
câteva telefoane. La unul din telefoane, primi o promisiune solemnă: să fie fără grijă, totul se aranjează! Satisfăcut de reușită, ieși din birou, îndreptându-se către hala unde fierarii betoniști, cu fețele negre asprite de vânturi, torsionau bare grele de oțel pentru stâlpii de rezistență ai noului corp al clădirii în lucru. Vorbi cu ei prietenește, îi încurajă în munca lor anevoioasă și trecu în alte sectoare ale șantierului. Nici nu-și dădu seama când trecuse după-amiaza aceea și că ziua
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
parte. Cele mai bine de 60 de kilograme de bronz erau la locul lor. Răsuflă ușurat, înjurându-l totuși apăsat pe Petrică. Stinse lumina. Închise ușa la loc și, pe lângă dispozitivul de siguranță anterior, adăugă și un lacăt elvețian din oțel, scrâșnind: "Poftim, Petrică, tată! Mai dășchide-l și p-ăsta, na! Fi-ți-ar pielea ta jurată! Te dedeai fratile meu, ă? Cum ne-am găsit noi amândoi dă pă lângă Videle, amândoi dinamoviști, amândoi cu România Mare, amândoi băieți deștepți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cu ăla!?! Da, cu ăla, ce nu-i bun? Cum să fie bun? Întotdeauna arată cu cel puțin două kilograme mai puțin. Ei, aș! Ba nu, ba nu! Știu sigur că anul trecut avea abaterea asta. Dar acum, când probabil oțelul ăla prost din care-i făcut dinamometrul s-o fi paradit și mai mult? Vorbesc prostii, cântaru-i foarte bun, l-a adus Adrian din America, iar Agnes infailibila Agnes, însăși l-a ales. Bine, atunci ia-ți bani ca lumea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și după aceea explozia reactorului cu emisie orbitoare de flăcări (și lumină n.n.) și cu foc de artificii bucăți încinse de combustibil și de grafit. Zburau în toate părțile răsucinduse în aer bucăți de beton armat și de grinzi de oțel. Pescarii au încasat 400 de remi fiecare, iar către dimineață i-a apucat o vomă continuă și s-au simțit amândoi foarte rău...” Domnul Medvedev nu specifică dacă pescarii din dreptul sălii mașinilor erau cumva în tura de serviciu din
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
din balcoanele cărora femei obeze Își supravegheau copiii tembeli care zgîriau pe furiș vreo mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite de vitrine din profile de oțel sudat, străzi murdare, pline de gropi, terenuri virane pe care se depozitau gunoaie, bîntuite după lăsarea serii de haite agresive de cîini... O imensă cazarmă, sau mai degrabă un imens ghetou, ca mai toate orașele ridicate În timpul regimului comunist. Aici
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
repejor, că sîntem deja în întîrziere și nimeni n-o să aștepte după noi. Nimeri într-un ascensor de recuzită fără lumină, care semăna cu o cușcă. Pe măsură ce urca, auzi tot mai clar zgomotul făcut de troliu, apoi șfichiurile cablurilor de oțel care se frecau de colțurile coliviei. Abia după ce se opri și trase într-o parte ușa glisantă ca să coboare, aruncîndu-și privirea printre ochiurile de sîrmă, își dădu seama că puțul fusese proiectat pentru o cabină mai mică. Era foarte curios
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dispariția bătrânului, femeia care-l Îngrijea. Optsprezece iulie Am visat după multe zile un ozene uriaș care, Înainte de-a se roti deasupra unei mări calme, a aruncat limbi de foc transformându-le pe pământ În omuleți jucăuși de culoarea oțelului. M-a trezit o bătaie În ușă. N-am răspuns. Ea se furișează printre mașini, și se pierde prin mulțimile de oameni. O urmărești zile și nopți, ai un spray paralizant În buzunarul pantalonului, te uiți În stânga, te uiți În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fost îmbrâncit. — Și ea de unde știe? am întrebat. — Eu i-am spus, răspunse Georgie. Ședea acolo, gravă, palidă și demnă, cu un picior adunat sub ea. Purta ciorapi negri. Își aranjă fusta și întoarse spre mine o față ca de oțel. — Înțeleg, am rostit. De mânie mă aprinsesem la față și-mi pierdusem răsuflarea. După o clipă, când m-am simțit în stare să vorbesc din nou, am zis: Îți dai seama că sunt absolut uluit. Fii bună și lămurește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
inevitabilă. Cu siguranță Honor îmi apărea acum ca o prezență inevitabilă, întinzându-se peste existența mea ca însuși orizontul sau ca aripile desfăcute ale lui Satan. Și, cu toate că încă nu o puteam descifra, simțeam în urma mea forța structurii ca de oțel care nu putea duce decât la acest rezultat. Niciodată nu fusesem atât de sigur de calea pe care aveam să o urmez; și singur, acest sentiment îmi dădea o stare de exaltare. Dragostea înflăcărată, odată identificată, poartă amprenta indubitabilului. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Încuie jaluzelele cu câteva mișcări pricepute, stinse chibritul și se Îndreptă de spate. Fără a scoate un cuvânt, dădu din cap. Chipul său frumos - curat, cu trăsături „nordice“, cum le-ar numi unii, bărbie bine conturată, ochi cenușii - ca de oțel - era inexpresiv. Pentru o clipă păru să ezite, apoi Îi Înapoie mamei sale cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai mult ovale decât rotunde, cele două părți erau Încastrate Într-un mediu natural umed, fertil. Și de parcă asta n-ar fi fost suficient, am dat din cap cu Înverșunare spre propria-mi reflexie din geam, o construcție Înaltă de oțel fusese ridicată recent la periferia orașului, arătând feroce spre cer: era noul turn radio. Da, era greu de găsit o zonă mai intimidantă decât aceasta. Conform celor care cunosc orașul nostru mai bine decât Baedeker, există o mulțime de zone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui ereditare deveneau mai evidente. Manetti nu se referea la faptul că mebrii familiei Hatz era negricioși, Îndesați și scunzi, ca mulți oameni de origine galițiană, În timp ce copilul lor avea o Înfățișare nordică evidentă: păr blond, ochi gri, ca de oțel, și așa mai departe. Diferențele decisive Însă erau de natură spirituală. Tânărul Hatz avea semne clare de autism. Vorbea rar, aproape deloc, și părea indiferent la cerințele celorlalți Într-un mod fericit, preferând să trăiască Într-o lume creată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o umbrelă colea să-i apere! Suntem pe terenul viran întins din spatele școlii mele. Își așază registrul pe jos și se cocoață pe placă cu haina pe el și cu pălăria maro pe cap. Poartă ochelari cu rame pătrate, de oțel, și părul lui (leit al meu, cel de-acum) e o claie vâlvoi de culoarea și textura bureților de sârmă; și dinții, care, cât e noaptea de lungă, stau într-un pahar din baie, hlizindu-se la WC, îmi zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
om realizat sau un ratat, bărbat sau șoarece? Pur și simplu nu vreau să mănânc, răspund eu. La care, mama se așază pe un scaun lângă mine și pune mâna pe un cuțit lung, de tăiat pâine. Are lama din oțel inoxidabil, cu niște dinți mărunți, ca de ferăstrău. Cum vreau să fiu, slăbănog sau voinic, ce vreau să ajung, bărbat sau șoarece? De ce, doctore, de ce, vai, vai, vai, de ce, de ce, de ce se repede o mamă cu cuțitul în mână la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la minut. Când ajunse la compartimentul său, trenul Încetinea. Coșurile Înalte din Liége, cu flăcări În vârf, se ridicară În lungul liniei asemenea vechilor castele incendiate În raiduri peste graniță. Trenul intră În trepidație și se schimbară macazurile. Grinzi de oțel apărură pe ambele laturi și undeva mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin. — Ce se Întâmplă? Vă e rău? Domnișoara Warren nu se clinti, gândind intens, de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești englezoaică! Mi-e așa de rău! Nu pot trece. Sunt o bătrână proastă, o știu. Cu amărăciune, dar neavând Încotro, miză pe vârsta ei. Dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că farmecele ei nu ajungeau ca să-l aducă pe Întuneric, peste acoperișul Înghețat, până În dormitorul ei. De pe o mică etajeră din spatele biroului scoase șase volume grele din Activitățile feroviare și administrația căilor ferate, după care se ascundea o ușiță de oțel. Mintea lui Josef Grünlich era acum limpede și concentrată. Se mișcă fără grabă sau ezitări. Înainte de-a se așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau ezitări. Înainte de-a se așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu care lucra. Ar fi putut forța ușa subțire de oțel cu un levier, dar Anna ar fi auzit loviturile și nu putea avea Încredere În ea că va păstra tăcerea. Așa că Își aprinse arzătorul cel mai mic, punându-și Întâi ochelarii fumurii ca să-și apere ochii de flacără. Detaliile Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]