4,111 matches
-
și, fără să deschidă gură, o făcu să înțeleagă imensitatea unei asemenea absurdități. —Bine! recunoscu ea. Sigur c-o să-i placă, dar tu poți să-i oferi multe alte lucruri: oale, spade, oglinzi... Vetéa Pitó o să-i ofere și el oale, spade și oglinzi, si, în plus... un clopot. Singurul care există! Pentru moment, dat fiind că străinii nu dovedeau nici cel mai mic interes pentru a-și recupera neprețuita comoara, clopotul rămase atârnat de catargul de la pupă al Peștelui Zburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i era rușine să mai întrebe, dar voia să știe tot: —Și oglindă? — Va fi un excelent semnal luminos... îi explică amuzat Navigatorul-Căpitan. Ai observat cum reflectă strălucirea soarelui, proiectând raze vizibile de la mare depărtare?... Din timp în timp, cănd oală o să se învârtă, o să trimită asemenea raze, iar Te-Onó au să creadă că sunt săbiile noastre, pe care au avut ocazia să le vadă. Depărta iarăși mâinile, cu eternă lui logică dintotdeauna. Ei știu că numai noi avem obiecte făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
brânză. Cartofi pai dehidomnișoaratați. Toate astea, hrană la minut. Fiecare pungă avea un termen de valabilitate până la care n-avea să expire înainte de moartea noastră. O viață de raft până după ce majoritatea bebelușilor din ziua de azi or să fie oale și ulcele. Brioșe cu căpșuni cu durată de valabilitate de un secol. Am mâncat miel dehidomnișoaratat cu jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet furișat în colțul gurii. Nu era Luana genul de femeie care să tacă. Începu să împroaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un hohot de râs. În jurul buzelor avea urme de salivă uscată. Un alt băiat se juca În spatele lui cu o pasăre moartă. Îi Întindea aripile negre cu pete roșii de parcă o pregătea să zboare. Da, da, Îi lingi căcatul de pe oală! I-a Înfipt degetele În claviculă cu o mișcare bruscă și l-a Împins. Lui Adam bicicleta i-a scăpat din mâini și a căzut. Ceilalți băieți au râs. Ce mai mototol! a adăugat el. Adam a Încercat să se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îngrijească de gospodărie. Felurile de mâncare erau Întotdeauna simple, mai cu seamă dacă era Karl cel care se ocupase de gătit. Uneori se mulțumeau doar cu orez preparat la abur (pe care Însă Karl nu-l reușea niciodată, drept care din oală nu scoteau decât niște cocoloașe de boabe nepătrunse) la care adăugau un sos sambal sau ceva murături. Mâncau În grabă și fără vorbă, iar Adam știa bine că n-avea nici un rost să Întrebe de ce mâncarea nu era la fel de gustoasă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de viață din a demitiza, nu suportă, nu vrea să știe că cineva este mai sus decât altul, este suficient să încerce cineva să se salte, că este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe, supremul, bineînțeles! Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață de mamă-sa, femeia îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele două butoniere are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se va smulge din fotoliu, sfâșiată de cine știe ce durere, va porni spre aragaz târșind pașii, va aprinde flacăra între degetele ei butucănoase. Apoi, fără nici o legătură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la baie, lenjeria trebuia și ea schimbată și tot mereu observa câte un colț unde se aciuase mizeria, privea acum în jur cu ochi de muiere curioasă și bârfitoare, o să aibă atâția oaspeți cu ocazia căsătoriei lui Ovidiu, oh, și oalele erau împuțite, împuțite de-a dreptul, mai bine le-ar arunca și-ar cumpăra altele, imposibil să poată face atâtea că doar nu-i Samantha. Să le arunce? Nuuu, micul avar din ea se împotrivea din toate încheieturile, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împuțite, împuțite de-a dreptul, mai bine le-ar arunca și-ar cumpăra altele, imposibil să poată face atâtea că doar nu-i Samantha. Să le arunce? Nuuu, micul avar din ea se împotrivea din toate încheieturile, cum să arunc oale bune care nu sunt plesnite, ce, n-am minte? Deschise ușa de la intrare și ciuli urechile, poate, poate o auzi pașii femeii de serviciu, pași care ar fi salvat-o. Nu se auzea nici un pas. În spate îl simți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dracului!”; degradarea bunurilor publice și profanarea celor sfinte, prin uciderea nevinovatelor muște între copertele ceaslovului bisericesc; tulburare de posesie, prin dărâmarea casei Irinucăi și omorârea unei capre; abandonarea locului de muncă, prin fugă la scăldat, precum și alte fapte reprobabile: smântânitul oalelor, luarea în derâdere a fețelor bisericești etc. Are cuvântul acuzarea! Avocatul acuzării: Domnule Președinte, onorată instanță! Avem în față un caza de o deosebită gravitate socială: acest minor inconștient de gravitatea faptelor sale poate fi delicventul de mâine, dacă instanța
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fugit la scăldat într-o zi călduroasă de vară, care n-a fost cu plugușorul în serile frumoase de Anul Nou, acela n-a avut copilărie, iar cine n-are copilărie n-are nimic pe lume. Un copil care smântânește oalele pe ascuns, care toarce razele de lună în caier de aur pentru mama sa, care se scaldă în apele reci ale Bistriței vijelioase, este de fapt un năzdrăvan, și nicidecum un posibil infractor. Procurorul: Completul se retrage pentru deliberare. (la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
laț la un capăt, iar În cealaltă cuțitul cu lamă lungă și bine ascuțită pe care Îl ascundea În tureacul Înalt al cizmei de iuft. Pe la șapte și un sfert, porcul zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala cu vin fiert și cănile de tablă smălțuită. Privind vâlvătaia, domnul Húsvágó Își fuma prima țigară, din pachetul de „Snagov” pe care domnul Moduna i-l oferea În fiecare an. Țigările sale preferate erau Însă „Carpați”de Sfântu Gheorghe. Accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avea nevoie pentru firmă, În schimb avusese curajul să Înapoieze desenul. IV. Scurtă călătorie a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat 1. Pălăria de gabor Îl prindea bine. La fel și mustața sură, stufoasă și pe „oală”. Ca să nu mai vorbim de laibărul verde și de cămașa albă. Își puse ochelarii de miop comandați anume pentru acest drum, dar și pentru ultimul... Când va sosi ceasul. Cu ochelarii pe nas arăta ca un chirurg, iar cu cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
König. O bere care urma să concureze În celebritate culoarea cerului În lunile de vară, anotimpul său preferat. Când să se gândească la trecut? În spatele blocului dădu peste câțiva omuleți de zăpadă. Așa ceva nu văzuse niciodată. Pe cap aveau care oale de bucătărie, care olițe de noapte. Erau și două excepții: unul purta o cască de război germană care părea că se sprijină pe un morcov Vilmorin, atât de apreciat În supa de găină, iar altul un chipiu de milițian. Așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici una dintre aventurile arheologice pe care le plănuiserăm. Nu fuseserăm nici măcar să vedem colosul de piatră din carieră. În schimb, ne păstraserăm rutina aculturală a micului dejun, plajei, tavernei și barului vreme de aproape trei săptămâni - Dacă mai văd vreo oală de lut veche, o să omor pe cineva - și peste șase zile aveam să străbatem apele spre continent pentru a lua avionul către casă. — Mă gândeam să mergem în golful animalelor, ce zici? — Ăăă, am spus. În ghid scrie că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe cale să răbufnească la rândul lui, un baraj verbal schimonositor de sub masa aceea de păr. Aproape că se și întâmplă, lumea trăgându-și respirația ca marea care se retrage înaintea unui val tsunami, însă n-o făcu, nu răbufni. În oala aceea sub presiune, ceva cedă. Fidorous își scoase ochelarii cu rame groase și-i frecă meticulos cu mâneca halatului. Bătrân și ostenit, acum că furia dispăruse, își strânse rădăcina nasului cu degetul mare și cel arătător înainte să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Foștii proletculți sînt calomnioși cum au fost, veninoși cum au fost, provocatori cum au fost. În vremea de dinainte, Turcitu striga la mine: "Injust, to'arășa Marievici. E fals ideologic să-i pui pe Stalin și pe Hitler într-o oală". Cum puteam crede că un adolf se compară cu Iosif Vissarionovici? Acuma și-a lăsat barbă prosperă, capitalistă și mă avertizează că a compara Holocaustul cu Gulagul e injust. Pardon! Incorect politic. Crinul din vaza galbenă își scutură resemnat petalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iau sol de pace pe umăr. Ezit în fața gardului înalt, de lemn, dar sun. Rusalin, mai exact cel care-i acum Rusalin, vine la poartă într-o tunică de postav, pusă peste un pulover alb. Merge țeapăn, de parcă duce o oală clocotită în mîini. Alunec pe gresia udă, mă dezechilibrez, aproape cad, dar nu mă ajută. Ia-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea de-a doua. Mă simt oaspete nechemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rog, trei": se vrea cu umor la capitolul boală) și numai cu cele lăsate esențial de Dumnezeu pe masă. E definitiv vegetarian. "Mortăciuni nu mănînc. Nu-i agreez nici pe porci". Din colțul celălalt al livingului, unde mestecă într-o oală albă, strigă să deschid cutia de pe măsuță. Găsesc un fel de brățară din plexiglas. O întorc pe toate fețele. Ce-i asta? Uituco. E... E curelușa mea de ceas, ruptă. De la minusculul ceas dăruit de Liselle. A păstrat-o. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale, din nailon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale, din nailon, din pânză de păianjen, oale de noapte, de zi, de cer plumburiu, de strigăte de pescăruș, de guri de pește, de safir, agate, aur, argint granit, gresie și au așteptat. În case, pe străzi în parcuri și, mai ales, la geamuri. Întâi o lamă uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre ziduri, în cuiburi de păsări, ei luând liniștiți calea spre dezalcoolizare, în oale și tigăi. Luna e cam roșie în seara aceasta, ți se pare, iubito, cu certitudine vine sfârșitul lumii, uite cum stă zi și noapte aliniată cu soarele și semnele zodiacale stau ca obleții pe sârmă, nu s-a mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să facă pe eroul, intervine cu aceeași neîncredere Tușica. Altcineva cine? își continuă ideea Delfina, uffff, uffff, uite așa trebuie să treci hop după hop, gîndiți-vă bine că dacă nu l-aș fi întîlnit, ne-ar fi luat ca din oală pe toate, și pun pariu că cea care s-ar fi aflat cu musca pe căciulă, nu s-ar fi dat singură de gol doar de dragul celorlalte. Începi să vorbești ca o adevărată activistă, zice Tușica în sfîrșit pe un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]