951 matches
-
al diecezei latine de Iași, la sfârșitul anului 1965. (Trebuie precizat însă că Petru Pleșca nu fusese consacrat episcop de Iași, ci de Voli.) Evenimentul este cu atât mai semnificativ cu cât, în anii ’50, Petru Pleșca fusese excomunicat din cauza obedienței sale față de puterea politică. Totuși, cu puțin timp înainte de consacrare, prelații romani nu au uitat de trecutul „colaboraționist” al lui Petru Pleșca și l-au întrebat cu neîncredere de ce nu a fost niciodată în închisoare. Vaticanul avea rezerve mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mă întâlnesc cu premierul Ion Gheorghe Maurer. România este o țară pe care o stimăm și o iubim și căreia îi dorim tot binele. A fost pentru noi o zi istorică”. într-un discurs plin de demnitate, ce contrasta cu obediența celorlalți șefi de culte, Márton Áron, episcopul latin de Alba Iulia, preciza în cuvântarea sa ținută în fața lui Nicolae Ceaușescu la 29 februarie 1968: „Să-mi fie permis, Excelența Voastră, cu această ocazie extraordinară de a vă împărtăși bucuria care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
române. Ei au ajuns la un compromis cu comuniștii, încheind așa numitul „pact Nicolae Petrașcu - Teohari Georgescu”, la 10 decembrie 1945. Amploarea dispunerii în teren a grupurilor legionare de rezistență avea să fie confirmată după încheierea înțelegerii, când legionarii de obediență simistă au predat, în schimbul intrării în legalitate, armamentul, munițiile, aparatele de emisie-recepție TFF ș.a.m.d., ceea ce le-a permis pentru o vreme supraviețuirea într-o libertate atent supravegheată. Legionarii parașutați își îndepliniseră misiunea inițială doar în privința culegerii și transmiterii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
atât prin îndemnuri, cât și prin ajutorul material și uman (construirea sau lărgirea unor drumuri strategice pentru afluirea trupelor sovietice implicate în zdrobirea insurgenților, trimiterea a sute de agenți ai Securității, recrutați dintre etnicii maghiari din Trasnilvania). Dej își manifestase obediența față de „Marele Frate”, dar era și în interesul lui să evite/ânăbușe orice acțiune de protest în care vedea o subminare a regimului. Așa s-a întâmplat cu manifestațiile studențești de la Timișoara, Cluj și București. Hrușciov avea să aprecieze ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu secții referitoare la calități inițiatice (calități morale, calități fizice și calități sociale) toate cu un dublu scop: -realizare în lumea profană și -realizarea în lumea gloriei, postmortem de tip fairplay: magnitudine, măiestrie, moderație, afabilitate, afecțiune, atenție, sinceritate, solidaritate, sobrietate, obediență, ordine, onoare, noblețe, necesitate, naturalețe, educator, eficient, rațional, reciproc, receptiv, inițiere, ideal, iubire, energie, elevare, esență. Imaginarul sportiv este o problemă a cunoașterii, o problemă gnoseologică referitoare la raportul dintre subiect, ego și obiect, alter ego, se pune problema reprezentării
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
responsabilității, a unor standarde și aspirații înalte; * stilul autoritar, care se manifestă față de copii printr-o intensitate crescută a pretențiilor, un nivel ridicat al cerințelor și controlului, dar cu nivel scăzut al înțelegerii, al suportului afectiv, acest stil impune ascultare, obediență, copiii sunt încărcați de probleme, reproșuri, nu li se respectă independența sau individualitatea; * stilul permisiv, unii îl denumesc stilul indulgent sau laisserfaire (sau libertin) în care controlul este de nivel scăzut și suportul este maxim; față de rezolvarea unor probleme de
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
țărani ca pe niște ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei îi apar bicisnici, abrutizați de muncă și sărăcie, animați de instincte și dorințe obscure, meschine (Tocmeală, Înzestrare), cu o judecată alterată de superstiții (Țăranii noștri, Credința), îndurând cu obediență resemnată oprimarea și mizeria (Mulțămită, Necazuri). Scriitorul mută accentul de pe condiția psiho-mentală pe manifestare, exploatând cu artă confuzia și inadvertențele, transformând întâmplări triste, dramatice în scene comice. Cele mai numeroase (dintre care foarte multe rămase în periodice) sunt schițele cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
cartierele pitorești ale Constanței), care amintesc că în această scriere propagandistică, imensă și falimentară, se află un scriitor autentic. Și, cum va dovedi mai târziu, chiar un mare scriitor. Scriitorul adevărat se putea observa, în aceeași perioadă de confuzie și obediență, în excelenta nuvelă Bijuterii de familie, cuprinsă ulterior în trilogia Cronică de familie. D. folosea, aici, alte mijloace epice. Dar până să le utilizeze deplin, el mai scrie un roman politic, Pasărea furtunii, ceva mai coerent decât Drum fără pulbere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
la Istanbul - 40.000 de aspri, „birul lui în țară”) și își lăsau rudele în mare sărăcie (ca albanezul Leca Racotă - mort înainte de 17 august 1606 - trădător de profesie - l-a părăsit pe Mihai Viteazul și pe alții -, pe care obediența arătată imperialilor nu l-a scăpat de paupertate ori ca alt alogen, grecul Cârstea Drăgescu [Scordocul], înrudit prin nevastă - Marica - cu Bălenii, care a fost închis și ucis din porunca lui Constantin Brâncoveanu). Văduva marelui logofăt Grigore Grădișteanu, Stanca, fiica
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acest spațiu al confruntărilor, valorile puse în joc de fiecare intervenție (a profesorului și/sau a elevilor) configurează deprinderi specifice fie unei comunități democratice (implicare, autonomie, gândire critică, toleranță etc.), fie unei comunități care stă sub semnul totalitarismului (izolare, dependență, obediență, intoleranță etc.). Managementul clasei, ca disciplină din sistemul științelor educației, vizează acest aspect esențial al muncii profesorului, administrarea eficientă, sub semnul valorilor civic-democratice, a conflictelor inerente sălii de clasă, plecând de la premisa că școala anticipează și pregătește absolvenții în vederea implicării
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
situație, cel închis preia cu sine puterea, o face prezentă clipă de clipă, amplificând astfel efectele pe care le scontează supraveghetorul. Aplicată în școală, o asemenea mașinărie ar crea comportamente deviante din partea elevilor, fracturi la nivelul personalității (o duplicitate accentuată), obediență. Panopticonul permite un anume grad de libertate supraveghetorului (el însuși supravegheat de cineva, un administrator, societatea civilă etc.), ceea ce înseamnă că elevii ar trebui să învețe exigențele libertății și ale responsabilității fără să le experimenteze. Michel Foucault notează: De aici
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
71. Ar trebui amintit faptul că, pentru logicianul polonez, autoritatea deontică (indiferent de tip) presupune din partea subiectului o anume renunțare la libertate, de vreme ce, recunoscând autoritatea purtătorului, el îl lasă pe acesta să hotărască în locul său. De aici și pericolul unei obediențe prelungite, care ar putea să mențină subiectul într-o stare de infantilism greu de contracarat ulterior. Se poate atunci renunța la autoritate în școală sau prezența acesteia este inerentă? Până și un personalist de talia lui Lucien Laberthonière crede că
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
puterea Regelui. Puterea, indiferent de forma sa de manifestare, celebrează ierarhia, cultivă dependența și neajutorarea, transformând educația într-un algoritm de deprindere a unor competențe strict tehnice. În acest sens, scopurile educaționale sunt întotdeauna predeterminate, fundamentate tocmai pe nevoia de obediență cultivată de putere, iar cel care învață este orientat strict către competențe tehnice, specifice specialistului, indiferent de domeniu. Dacă scopurile educaționale sunt exterioare situației de învățare, atunci acestea își pierd caracteristica lor esențială, aceea de a fi scopuri: A vorbi
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
și în cadrul informal, ca modalitate de perpetuare a cutumelor oficiale. De asemenea, deși valorile organizației trebuie să fie compatibile cu valorile individului, nu putem să nu remarcăm și posibilele limite pe care le comportă cultura organizațională: * predispune la conformism și obediență din partea indivizilor, pentru a fi acceptați la nivelul organizației; * anulează/diminuează personalitatea individului în favoarea personalității organizației; * în cazul în care, între aspectele vizibile, afișate ale culturii organizației și aspectele sale invizibile discrepanțele sunt foarte mari, atunci putem vorbi de un
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
D. T.: Înainte de plenare, conferințe, ședințe din astea de partid, se cântărea mult, câteva zile, cine să fie trecut și în ce ordine pe lista de vorbitori. S. B.: Cum se făcea selecția pentru asemenea prestații? D. T.: În ordinea obedienței și în ordinea forței mesajului sau a prestanței vorbitorilor. S. B.: În primul rând, funcțiile erau înscrise la cuvânt. D. T.: Funcțiile, după care și reprezentativitatea - clasa muncitoare, țărănime, apoi intelectualitatea -, toate categoriile de la unitățile mai mari. După aceea vocea
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
CM al PCR până în 1989. Nagâț era din clasa muncitoare, cu un CV foarte bun de activist, a urcat de jos toate treptele. Avea forță, era și impunător, învățase și cu ce trebuie unsă conduita unui politician. Știa și regulile obedienței față de șefi și ale controlului subalternilor. Am avut și o parte bună, și o parte proastă a relației cu el. Și el a întreținut o bucată bună de timp tensiunea cu Casa de Cultură, dar nu pe față. Îi punea
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
D.T.: Ei, normal că secretarul de partid, care era lector sau conferențiar, promovat de profesorul Todosia sau de nu știu care șef de catedră, care avea o problemă acolo, un agațament în dreptul lui... normal că erau și complicități și legături interpersonale, de obediență profesională. S.B.: De înțelegere, că până la urmă erau chestiuni umane. D.T.: Și era interesul. Începuse un trend, o preocupare constantă. Pentru că linia lui Ceaușescu de primire cu prioritate a muncitorilor și țăranilor a creat și probleme organizaționale. Nu numai la
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de fapt problema. Și ați îndeplinit planul? D.T.: Da. Când am ieșit, era îndeplinit. Eu așa știu. Bine, acum într-un registru ironic al analizei istorice, pare o forțare: "Studenții ăștia-s fomiști de a intra în partid? Asta înseamnă obediență față de partid, asta înseamnă dorință de a intra în structuri". Se poate discuta și așa, dar eu văd altfel. S.B.: Important este cum era atunci, asta ne interesează. D.T.: Atunci nu puteai promova, să fie clar, nu puteai urca în
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
3); spune (3); tot (3); virtute (3); vorbi (3); zice (3); audia (2); citește (2); comunicare (2); devotat (2); fii atent (2); frumos (2); informație (2); a învăța (2); a înțelege (2); înțelegător (2); liniștea (2); manele (2); meditează (2); obediență (2); ordin (2); poezia (2); poveste (2); privi (2); psiholog (2); relaxare (2); respect (2); supunere (2); surd (2); ști (2); ușa (2); voce (2); vorbe (2); vorbește (2); -; acum; adevărul; afla; altul; ascult; ascultătoare; ascuns; asimilează; atentă; aud; audio
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
atît de aspectele interacționale, cît și de cele structurale proprii familiei; 4. la nivelul celor avînd același status social (categorie socio-profesională, nivel de studii), performanța școlară este semnificativ mai bună dacă părinții pun accent în mai mică măsură pe conformare, obediență și insistă pe autorealizarea sinelui. Obiectivele urmărite în ansamblul cercetării sînt: a. descrierea, pentru a furniza detalii bogate despre cunoștințele, credințele, atitudinile și comportamentele actorilor sociali implicați în relațiile școală, familie și comunitate; b. înțelegerea, să identificăm rațiunile acțiunilor oamenilor
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
de ce interzic sau de ce încurajează anumite comportamente ale copilului. Exprimări de genul așa ceva "trebuie" făcut sau "nu se face", neînsoțite de o justificare oferită copilului în virtutea lui "pentru că așa spun eu" pot exprima o concepție autoritaristă asupra educației, presupunînd doar obediență necondiționată în raport cu cerințele exprimate de adult, dar pot, de ase-menea, să releve faptul că părintele nu e mereu conștient de motivația așteptărilor sale, că acestea pot reprezenta pur și simplu dorința împărtășirii de către tînăr a clișeelor sociale proprii universului familial
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
au fost, de-a lungul evoluției copilului, principiile educative după care s-au ghidat mamele și dacă a existat o anumită constanță în acest domeniu. Nu putem stabili dacă insistența mai mare asupra anumitor aspecte educative a determinat mai multă obediență sau spirit de cooperare din partea copilului sau evoluția firească a acestuia în această direcție i-a făcut pe părinți să le socotească mai importante, printr-un mecanism de raționalizare. După cum rezultă din tabelul 8.7, în cazul băieților autonomia este
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
apare ca fiind cu atît mai importantă cu cît mamele îi percep a fi mai cooperanți, pe cînd în cazul fetelor cerința pentru sensibilitate apare mai importantă atunci cînd mamele apreciază că ele sînt de obicei înțelegătoare, receptive. Pentru băieți, obediența accentuată poate fi privită ca însemnînd lipsă de inițiativă și o dificultate de a se plia viitorului rol social de bărbat, soț, cap de familie etc. De la băieții cei mai "obedienți" se cere mai multă autonomie încredere în sine, independență
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
fie lansat pe o traiectorie școlară ascendentă sau descendentă depinde de modul în care părintele a încercat să-l implice în activitatea școlară și, la modul general, de felul în care a înțeles să-și exercite rolul de părinte: cerînd obediență necondiționată sau privindu-și copilul ca partener de discuție, de negociere. În tabelul 9.10 este prezentată relația dintre nivelul de studii al mamelor și indicarea, de către acestea, a modalităților de intervenție în cazul în care copilul le-ar falsifica
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
legată de performanța școlară. Mamele avînd studii superioare apelează cel mai puțin la control și cel mai mult la motivare. Moralizarea este aleasă, și ea, la un nivel superior mediei. Se mizează, probabil, mai mult pe cooperarea copilului decît pe obediența acestuia în rezolvarea unei probleme în care simpla conformare la o interdicție nu are prea mare relevanță. Valorile morale trebuie interiorizate, nu respectate de frica unor pedepse, iar controlul este necesar numai în măsura în care urmărește să stabilească eficacitatea persuasiunii. Modelul de
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]