624 matches
-
din nou că pacea este inseparabilă de succesul în război. O potrivire cu tâlc, la fel ca și simetria dintre Italia și Dea Roma. Imaginile au sens doar când sunt combinate una cu alta. Privirea i se îndreaptă către uriașul obelisc egiptean, care domină înălțimile. Pe 23 septembrie, ziua de naștere a principelui, umbra lui va cădea chiar în mijlocul altarului. Să fie acesta doar un simbol al subjugării Egiptului de către Augustus și al trecerii lui sub dominația poporului roman? Clatină din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Stăm În picioare ziua și culcați noaptea - până și cocoșelul tău, nu, să nu-mi spui ce face noaptea, fapt e că lucrează stând drept și se odihnește culcat. Și deci poziția verticală e viața, și e În raport cu soarele, iar obeliscurile se Înalță În sus ca arborii, În timp ce statul pe orizontală și noaptea sunt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
steagul ridicat și pușca pregătită, care erau desenați de un pictor tuberculos medaliat la expoziții. Exista pentru fiecare un preț și un buget, un catalog cu douăzeci și trei de modele, cu opțiuni pentru socluri de marmură, litere din aur, obeliscuri și copilași de zinc întinzându-le învingătorilor coroane, alegorii ale Franței în chip de tânără zeiță, cu pieptul gol și consolator. Bassepin vindea memoria și amintirea. Municipalitățile se achitau de datoria pe care o aveau față de cei căzuți într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o țin minte de când eram puști. Aia era, dacă nu mă înșală memoria, de prin revista de largă respirație „Pif“. Asta de acum nu conține, de asemenea, foarte multe elemente de dificultate. La capătul labirintului nu se află Pif, Hercule, Obelisc sau Asterix. Acolo găsim mutra hăhăitoare a unuia supranumit Gigi, câțiva badigarji fioroși și un personaj discret, numit Teia. Cine reușește să iasă din labirint intră într-un gipan unde se află un sac cu aproape două milioane de euroi. Specialiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
unui catarg de lemn, veritabil termometru al mareelor din ultima sută de ani. Gravat cu linii orizontale deasupra cărora figurau diverși ani scriși cu cifre mai mari sau mai mici, acest calendar vertical al mareelor emitea unde misterioase, părea un obelisc căzut din cer în față la Grand Hotel, conținînd informații esențiale pentru viitorul umanității. Cupluri, familii sau curioși solitari se opreau lîngă el, îi dădeau tîrcoale, îi analizau cu atenție crestăturile. Unii fotografiau detalii din memoria sa generoasă, alții îl
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
torță uriașă pe cerul nopții și reflectarea înspăimântătoare a incendiului pe oglinda întunecată a mării... Nimerea în piața At Meidani... Își căuta capul în mormanul macabru de capete tăiate ridicat acolo... Urmăritorii lui se apropiau... Încerca să se cațere pe obeliscul adus de la templul Karnak... Cădea în mâinile urmăritorilor și cineva îi șoptea ceva la ureche... Apoi, cumplita, marea durere... Adevăratul sens al cuvintelor... Groaznica moarte a celor dragi... Trupurile arse înfipte în țepe și expuse la marginea pieței... Exact pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu tot pântecul umflat de sarcină, tânjesc și azi ca după un codru de pâine rumenă, în a treia zi de foame cumplită. După ce Omul cu ciocul de aramă îi scoase cămașa, cu gestul cu care ar fi desfăcut un obelisc de caș, dintr-un sac de pânză albă, Greta ne întoarse spatele și rămase așa, cu capul plecat, ca o pară uriașă, cu vârful înfipt în covor. - Rămân cu dânsa, îmi spuse Omul cu ciocul de aramă, înturnându-și spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a conferit Ordinul "Virtutea Aeronautică" de pace, clasa Crucea de Aur. La scurt timp după aceea, Nadia este prezentă la inaugurarea monumentului lui Aurel Vlaicu din Bănești (lângă Câmpina), zburând cu avionul ei Bücker "Jungmann", din care presară flori peste obelisc. La manevrele regale de la Galați, desfășurate o lună mai târziu, ia parte și tânăra aviatoare, alături de Mariana Drăgescu, Marina Știrbey și Irina Burnaia (octombrie 1938). Tot în octombrie Nadia participă la concursul aviației de turism, dotat cu cupa MAM (Ministerul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
am întors și am văzut o mare de oameni“ La Stockholm, Piața Sergel este buricul târgului. Botezată după numele sculptorului Johan Tobias Sergel, al cărui atelier se afla, în secolul al XVIII-lea, prin apropiere, piața e dominată de un obelisc de sticlă și cuprinde un platou pietonal numai bun pentru tot soiul de evenimente, de la demonstrații politice la celebrele omagii dansante aduse lui Michael Jackson și vizionate de milioane de oameni pe YouTube. Când Felicia a ajuns în piață, pe la
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
o să mai curețe pomii de ele? Dar caii? Unde sânt caii? Ce-au făcut cu caii? Și franțujii, care ar trebui să ridice caprei, de la care obțin cele mai bune brânzeturi din lume, ar trebui, zic, să-i ridice, lângă obeliscul din Place de la Concorde, o statuie, ce-or să facă, cine o să mai aibă grijă de ele? Că doar n-o să se poată face toate astea cu cei 5% din populația țării! Când știut este că dacă nu ai om
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Festivalului Național „Cântarea României“. Stilul lor este bombastic-răsunător, ca muzica de fanfară. Autoarea eroizează convențional munca minerilor: „Mineri!, în această oră înaltă / aduceți lămpașele, uitate în colbul vremii, / să îndulcească veghea motoarelor... Aduceți lămpașele, peste apele pașilor... // Lângă pragul tăcerii, obelisc, / trăiește o clipă numită amintirea / celor ce încă ascultă în adâncuri / cântecul aspru, clădind promontorii!“ Acum - ar putea spune un cititor - știm cine i a chemat pe mineri la București: Maria Dincă. Și mai știm ce au făcut ei în fața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
preț, la putere, acest ultim val a fost, și el, cucerit, vasul, enorm, al fostului căpitan-comandant de cursă lungă, acum, comandant suprem În devenire, strălucea, pe valul istoriei, ca un disc, ori, ca un vârf de lance, ori, ca un obelisc de argint, ori de oțel inatacabil, invulnerabil, de neînfrânt. Nici nu-și pusese În gând, de altfel, nimeni, să-l Înfrângă. A fost lăsat, a fost pus, cum s-ar zice, la Încercare: să se vadă ce-i poate capul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
auzit, tot nu ar fi priceput, nu ar fi fost În stare să Înțeleagă ce se petrece. Înainte de inaugurare, i-a venit ideea de a face un control, inopinant, la trambulină. În momentul când s-a ivit, asemeni unui rar obelisc, pe muchia trambulinei, soarele i-a strălucit atât de puternic, În ochi, Încât, Închizându-și-i, pentru o clipă, a pășit În gol. Și a căzut. Și s-a prăvălit, rostogolindu-se, ca un pietroi, Într-un hău. Și s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fiu de bani gata și unanim acceptat În rândurile titraților cu studii Înalte și cu lucrări personale, cuprinzând, chipurile, dintre cele mai răsunătoare idei și realizări de superioară performanță științifică, devenise un fel de pisc, un fel de aproape unic obelisc, În fauna celor pe care-i vizez, din acea parte a lumii noastre contemporane. Ca urmare, și-a și găsit, după nu prea insistente căutări, o mândră, cam pe măsură. Vorba aia: și-a găsit, și sacul nostru, petecul său
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși pe griul lucios al șoselei. Dincolo, pândite de orașul devorator, foșneau, în noapte, lanurile. Ce poate fi mai sinistru decât obeliscurile oprite brusc la 45 de metri înălțime, ca tăiate de un buldozer uriaș și la ale căror ferestre luminate electric nu se văd copii strigându-și temele, brațe goale de femei întinzând pe sârmă rufele, tata asudând pe răsaduri, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Daaa? se mira copilotul, atunci să ocolim ruta aceasta pe direcția V-V-N, să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hârtia zilelor fiecare literă, cifrele anilor, altcineva mi le aduna pe ABAC, fiecare bilă avea esența amprentată de mine, eu îi dădusem formă și culoare, chiar dacă pe sârme majoritatea erau negre. Moșule, strigau ielele goale, înnebunitor de frumoase, vâjâind în jurul obeliscului de inox, ca vântul prin frunzișul lanurilor de porumb, tu abia te naști, abia te naști, totul începe cu sfârșitul. Atunci e bine, îmi spuneam. Și continuam să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar realitatea visa că sunt elev, cu Gustav colegul de bancă, împreună cu o șleahtă de netrebnici la fel de goi și îndobitociți de rigorile educației și respectul pentru profesori. Privesc de pe fereastra etajului 100 cu telegrama în mână, golit de sentimente, la obeliscul înalt până la Lună, la culoarea verde a lanternei impiegatului semnalizând cu paleta mecanicului de locomotivă. Un fluier și trenul se puse în mișcare. Abia atunci, la lumina stroboscopică a neonului defect, am înțeles textul telegramei sosită din trecut: Vă rugăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
implacabile satele, casele, pământurile, pe la sfârșit de septembrie, plouase atât de mult, încât plajele de la Costinești aproape nu mai existau, ploaia și valurile de trei metri au șters totul, Lacul s-a unit cu Marea, Techirghiolul nu mai avea ghiol, obeliscul din Costinești s-a prăbușit, îl întinseseră apele la pământ, au fost morți, case făcute praf. Și în București plouase la nesfârșit, periferiile erau pline de apă, canalizarea orașului nu făcea față, lacurile de pe lângă Capitală ieșiseră din maluri, Floreasca, Tei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e dor mai ales de țară <sila>: cum așa? <victor40>: greu de spus. Nu de ceva anume <victor40>: nu de oameni, nici de peisaj. Nici de ceva anume <victor40>: ci de totul. Șuetele la o bere, apusul de soare la obeliscul din costinești. <victor40>: lătratul ciinilor pe ulița <victor40>: cintecul guguștiucului... <victor40>: cărțile funzarite prin anticariate <victor40>: mirosul de mici pe grătare... <victor40>: forfota de pe Rep <sila>: cred că înțeleg. Adică, așa cred <victor40>: mă vei înțelege după cîțiva ani în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de tuneluri. Era absurd să descrii arhitectura londoneză ca fiind „falică“, așa cum făcuse criticul de artă de la Get Out!. Turlele bisericilor, monumentele dedicate eroilor războiului, turnurile cu ceas, zgârie-norii - indiferent dacă erau brutale, puritane sau constructiviste -, chiar și dragul de obelisc al lui Nelson, erau, în definitiv, lipsite de relevanță, niște puțe de care se putea dispensa. Abia acum își dădea Bull seama că seva vieții adevărate a orașului era transportată în și prin miliarde de vagine. Orașul semăna cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spirală, spre un punct oarecare; scopul, ținta, meta; ajungerea țintei: lumină eternă, atotștiință, atotputernicie. {EminescuOpXV 280} {EminescuOpXV 281} Ce este viața? întreabă sfinxul. Un raport simetric al unui finit către * un infinit, răspunde piramida. [2] 2255 Sfinx la intrare (?? ) Piramidă - obelisc = Raportul finitului cătră infinit. Perspectivă [3] 2267 Pitagora după ce fusese în Egipet se-ntorsese cu totul uimit de-acolo, crezând în minunile pe cari numărul l[e]-ar putea produce. Plecând din Grecia demagogic, el se-ntoarse din Egipet aristocratizat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
piramide și moartea. Ce este piramida? La un patrat care se repetă în infinit cele patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf - obeliscul, acul Cleopatrei. Un raport între finit și infinit. Acesta era răspunsul la întrebarea ce e viața? Și răspunsul era exact pentru toate punctele din viață și senzul * răspunsul[ui] era cadavrul îmbălsamat al regelui ajuns până la noi. Dar care este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
deci în ochii noștri toate dimensiile la cari putem ajunge, dar depărtarea preface în aparență: repetiția de cuburi în piramidă, repetiția de sfere în Kegel, adecă într-o mărime pururea descrescândă, ale cărei linii longitudinale convergează într-un singur punct. Obelisc, piramidă, sfinx (un mormînt) (înlăuntru) ["OPTICA... "] 2255 Optica = Geometria proporțională cu distanța obiectelor văzute. CUADRATURA CERCULUI 2255 [1] Când un șarpe se-ncolăcește, observăm următorul lucru. Pielea dinlăuntrul cercului e încrețită, cea dinafara cercului e încordată. Dar pielea e în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de la Alexandria. Din Aegyptus vor veni statuile animalelor sacre, sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile fluviilor sacre, Nilus și Tiberis, cei doi frați. Vom avea un drum flancat de obeliscuri, vom avea un khem, cu statuia zeiței din marmură albă. Și mensa pentru ofrande, fără victime și fără sânge. În acel moment își făcu apariția Thryphiodoros, tânărul și capriciosul decorator din Alexandria. Capul îi era ras, iar pe tâmpla dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]