949 matches
-
numeroase forme de întâlnire cu textul pe care trebuie să le analizăm cu grijă. Granița sensibilă semnalată de Pierre Bayard între lectură și nonlectură ne obligă pe noi, cititorii lui (efectivi), să reflectăm într-o manieră mai nuanțată și mai obiectivă la feluritele raporturi pe care le avem cu cărțile. Nimeni nu păstrează în memorie cărți omogene, ci fragmente desprinse din lecturi parțiale, adeseori amestecate între ele și, în plus, reconfigurate de fantasmele noastre personale: frânturi falsificate din cărți, analoage amintirilor-ecran
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
fapt ce impune o condiție prealabilă a reușitei întreprinderii: aceea ca textele avute în vedere să posede o calitate specifică (estetică) recunoscută. De regulă, lecturile vaste și gustul rafinat al fostului monah de la Rohia nu dau greș. Conștiința sa se obiectivează în scrieri frecvent de amplă semnificație, față de care declară o patetică dăruire: "Pe Dostoievski, întocmai ca pe Chesterton ori pe Montaigne, îl adori sau nu-l suferi, te afli cu el în relații de afecțiune totală ori de iremediabilă ostilitate
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
ale lui, cu istoria, cu societatea, cu morala, cu oamenii, cu prejudecățile, cu urile, cu fericirile lui. Noi avem o tradiție a romanului țărănesc, numai că romanul Martei Petreu este unul cu totul atipic, în măsura în care nu mai regăsim formula realist obiectivă aproape obligatorie la acest gen de carte, (...) este un roman personal, la persoana întâi, un roman psihologic, în care lucrurile sunt trăite și povestite dinăuntru și nu dinafară.” Despre volumul unelte de dormit de Ioan Es. Pop (Editura Cartea Românească
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
ridic limba/ printre buruieni/ căci, iată ferestrele cârciumii umflându-se ca niște/ săculeți de piele catifelată/ și ca niște ugere de vacă/ și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi/ întunecați/ foșgăind hămesite”. Orfeu din subterană are nu o dată revelația zeului anihilator, obiectivat în reprezentări cumplite ale mineralității și anatomiilor manieriste. El se vede prin însoțirea sacrului cu desfrâul și comedia: „Nu vreau să mint. Zeul venea și el./ Chip nu avea ci doar o placă de fontă,/ plată și compactă / ca ușile
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
fost adus în serviciul nostru. CONCLUZII Am prezentat acest caz pentru a reaminti că și la vârsta copilăriei poate exista litiază biliară. E curios că un asemenea diagnostic nu este acceptat în România, în cadrul sistemului DRG, nici chiar atunci când este obiectivat prin intervenție chirurgicală. Foile de observație cu un astfel de diagnostic la copii nu sunt „validate”.
Revista Spitalului Elias by IOAN ANGHELESCU, ALICE DASCĂLU, LIANA TAUBERG () [Corola-journal/Journalistic/92057_a_92552]
-
un laborator în care se realizează atît cercetarea doctă, cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secată, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, foșgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar, promisiunea literară a zilei de mîine. Și pentru ca acestă zi de mîine să nu fie doar o simplă abstracțiune
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
activități este o producere estetică și nu este posibilă decît grație geniului". Conform gînditorului german (a se observă și conotația să psihanalitica), geniul nu poate exista decît pe coordonată esteticului, care îl definește esențial, punînd în valoare "intuiția intelectuală devenită obiectivă", din așa-zisul "identic absolut": "Doar opera de artă reflectă pentru mine ceea ce nu este reflectat de nimic altceva: acel identic absolut care în eul însuși s-a scindat deja...". Grecii antici foloseau în loc de genius cuvîntul daimon. Daimonul era un
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
unor efecte fotografice spectaculoase, nu face altceva decât să consemneze realitatea, păstrând-o într-un ton neutru. Acest lucru îl observă Fekete Szolt și revizitarea acestei realități, dincolo de orice altfel de interpretare ce nu devine explicită, deși intuiesc, fără să obiectivez acest lucru, că ar exista și o astfel de intenție, încarcă durata cu viață, mai precis cu timp. Iar timpul nu rămâne neutru, se produce instant ca o scânteie între doi electrozi, se autoconsemnează, devine material, consumă energie. În aparență
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
vedere și piesa ne va apărea ca extrem de omogenă. Este ceea ce am observat sub bagheta lui Foster. Ce a făcut Foster? înainte, piesa se cânta în manieră romantică, așa cum vă spuneam, cu o retorică romantică ce încărca totul. Foster a obiectivat-o, adică și-a pus problema în felul următor: este o partitură atât de complexă - nu complicată, ci complexă -, are atâtea planuri pe care e construită, atâtea planuri care se raportează unul la celălalt și capătă existență unul prin celălalt
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
ne) întrebăm - mai încolo - cui servește o asemenea decizie. Până atunci, să amintim argumentul d-nei ministru: mulți profesori s-au plâns de dificultatea de a alege între un număr (excesiv de) mare de manuale. Dificultatea aceasta - reală - are două cauze: una obiectivă (ușor remediabilă, dacă manualele sunt puse din timp la dispoziție pentru consultare) și alta subiectivă, care ține de mentalitatea lui Farfuridi, conform căreia ar trebui ca învățământul "ori să se revizuiască șcitește: reformezeț(...), dar să nu se schimbe nimica; ori
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
rămîn veșnic pentru noi la vîrsta pe care o aveau mai înainte de a muri. Așa cum îl înfățișează ultima fotografie, fotogramă. Oare numai cu condiția să murim de tineri am putea rămîne tineri, pentru ceilalți, o perioadă mai îndelungată decît tinerețea ,obiectivă", mai exact: pînă sîntem, de tot, uitați de toți? Ar fi destul de jalnic paradoxul tinereții fără bătrînețe obținute exclusiv prin moarte. Sau poate că nu e jalnic, dacă schimbăm perspectiva și ne amintim că orice lucru important pe care îl
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
din ambii. Din autorul Silogismelor amărăciunii e preluată gravitatea unor considerații nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat care merge pe o sîrmă.Cinicul se retrage uneori cu un pas înapoi, redevenind sceptic. Analiza se obiectivează, detasându-se de "pantomima grotesca" a dezgustului ușor isteroid, înscenat cu malițioasa voluptate (un academism à rebours ). Iată-l pe Cioran în stare aproape pură, evocat și mimat: "Șunt două lucruri complementare aici, îmi spun acum. Neputința de a ne rupe
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
acesta este altul decît cel al literaturii pure: nu superior sau inferior, așa cum nici ziua nu e superioară sau inferioară nopții. "Totul se reia în această logică șa mărfiiț, nu numai în sensul în care toate funcțiile, toate nevoile sînt obiectivate și manipulate în termeni de profit, dar în sensul mai profund în care totul este spectacularizat, adică evocat, provocat, orchestrat în imagini, în semne, în modele consumabile" scria Jean Baudrillard în Societatea de consum. Literatura de expoziție, nu de muzeu
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Bineînțeles e un surplus de autentificare a expertizei în care se reunesc două instanțe, cea exegetică și cea auctorială, prima aptă a se introduce, în laboratorul creației, a se ,intimiza" cu aceasta, a doua pusă în situația de-a se obiectiva, de-a apărea într-o emergență a autocunoașterii. Interesantă e împrejurarea că, deși ,relativist", atît de slobod în derularea expresiei, ludic ori de cîte ori are prilejul (și prilejurile se ivesc din belșug!), Al. Cistelecan nu e și un polemist
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
interogativă și răspunsul ce și-l dă, în legătură cu autorul Condiției umane: "De ce experiența atît de bogată a lui Malraux din maquis, din lagărul de concentrare, din perioada de reconstrucție a Franței și de recucerire a demnității pierdute, nu s-a obiectivat într-o creație epică? Aș îndrăzni să propun ipoteza că opera de romancier a lui Malraux a fost posibilă tocmai prin coeficientul de neparticipare implicat de acțiunile anterioare, prin posibilitatea de a se dedubla, constituindu-se în același timp în
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
este bazată pe acest lucru. Îmi spuneați într-o altă conversație că sînteți influențat și de pictură. Am fost foarte impresionat de ceea ce s-a întîmplat în arta după 1900 din punct de vedere al reprezentării care a devenit ne-obiectivă, nonfigurativă. Așa cum cubiștii au eliberat realitatea de părți ale ei, eu am încercat nu să renunț la cuvinte, pentru că este imposibil, ci, de pildă, să eliberez limbajul (ca pasărea lui Brâncuși care este eliberată de pene, dar "zboară") de adjective
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
are rareori ocazia să fie purtătorul de cuvânt al poporului căruia îi aparține. Din nefericire, însă, Nicolae Breban vorbește în acest eseu mai mult despre el însuși decât despre România. Mecanismul psihologic este următorul. Scriitorul se străduiește inițial să se obiectiveze, privind totul de sus, ca un istoric, apoi însă, pe neașteptate, ca și cum ar simți un impuls irezistibil, începe să-și promoveze propria imagine, pierzându-și în mare măsură credibilitatea: "în anii aceștia (este vorba de perioada 1967-1974, n.n.), Biroul Uniunii
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
citit cu ochi leneși lunecând pe pagini răsfoite distrat. Nu e dulceață, nici șerbet intelectual, ci cuminecătură pentru sufletul ce căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia poezia sa cu o discreție aristocratică, îi repugnau contorsiunile romantice. La V. Voiculescu îl atrăgea magma clocotitoare a problematicii, gravitatea ei și strădania poetului de a
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
nu pot fi concepute fără personajele centrale Ana, Simina și Agata; totul merge progresiv pînă la Mara, într-un fel de apologie literară a feminității. Talentul de a surprinde psihologia feminină dă întreaga măsură a capacității autorului de a se obiectiva și de a compune o lume complet detașată de propria-i subiectivitate. într-o proză care, pînă la Slavici, descindea mai mult sau mai puțin direct din autobiografie și unde individualismul romantic își punea pecetea pe aproape oricare nuvelă sau
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
care să reechilibreze orientarea argumentativă: cel mult, doar. Dincolo de stângăcia folosirii unui clișeu lexical, relatările celui mai recent masacru mai pot lansa o temă de discuție. În discursul jurnalistic sunt criticabile în genere elementele afective, evaluative, care introduc în informația obiectivă un punct de vedere subiectiv, partizan. Pe de altă parte, există valori și emoții general acceptate, a căror ignorare e la fel de stranie. A descrie cu patimă și înverșunare o întâlnire politică e un fapt anormal într-o presă de informație
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
un laborator în care se realizează atît cercetarea docta cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secata, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, fosgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar, promisiunea literară a zilei de mîine. La o privire atentă, s-ar putea observa cu ușurință că Muzeul Literaturii
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
autohton să fie și el plasat în imediata vecinătate a Muzeului Național de Artă al României, pentru a stimula astfel transferul de valori dinspre capodoperele venerabile ale trecutului înspre patrimoniul recent de opere de artă actuale. Este o realitate absolut obiectivă faptul că majoritatea MNAC-urilor din lume expune coerențe și, aproape deloc, spontaneități; adică etalează preponderent opere tributare ideologiilor estetice și doar extrem de sporadic capodopere. Or, fără capodopere, cum mai poate fi vorba de patrimoniu, iar fără patrimoniu ce rost
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
unei literaturi, ale unei epoci, ale unei generații ș.a.m.d. E limpede că bună-ziua că, asemeni criticii și istoriei literare, fiecare antologie este "expresia" celui care o realizează, a gustului, a pregătirii teoretice, a capacității sale de a se obiectivă, de a discerne valorile. Ceea ce este obligatoriu în cazul unei antologii (că și în cazul criticii și istoriei literare) este existența unor criterii coerențe, care să rezulte din această subiectivitate asumată. Subiectivitatea nu se manifestă ca atare, ci numai după ce
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
aceste enumerări pentru a nu cădea în păcatul polemicilor pe marginea numelor autorilor antologați, menționat la începutul acestei prezentări. Intenția noastră era aceea de a urmări în ce mod criteriile teoretice sînt operaționale în realizarea selecției. Există aceste criterii? Se obiectivează ele în exercițiul alegerii autorilor? Sau este vorba, pînă la urmă, de argumente care să justifice simpatiile, antipatiile, proiectele personale? Constatăm, în cele din urmă, ca Marin Mincu se oprește undeva, la jumătatea drumului dînd cu o mînă și luînd
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
de apropriere a textului de către cititor, acesta din urmă se distanțează de "litera" operei, o "re-elaborează" - în funcție de capacitatea sa - ca "text propriu", făcînd abstracție de intenția scriitorului, ecranîndu-l uneori pînă la a-l pierde. În acest fel, cea care se obiectivează este întotdeauna opera, niciodată scriitorul, prin apariția unui nou pact, cel dintre operă și cititor - "pactul receptării". În ultimă instanță, lectura acreditată de Philippe Lejeune conduce înspre o lectură "tehnică", intrată în practica unei anumite maniere de sorginte îngust hermeneutică
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]