805 matches
-
în îndoieli, în viziune și în atitudine, limita impusă de cadrul acelei culturi. Labilitatea acestuia demarcă un început de declin, un apus stilistic, o dezintegrare a direcțiunii lăuntrice. Este caracteristică micilor culturi - formații periferice ale devenirii, labilitatea, nu numai în obiectivări, ci și în sâmburele lor, în centrul primordial și iradiant, în esența lor deficientă. Ce înseamnă în univers: Suedia, Danemarca, Elveția, România, Bulgaria, Ungaria, Serbia etc.? Culturile mici n-au o valoare decât în măsura în care încearcă să-și înfrîngă legea lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apusurilor,ci se înmlădie pe ondulațiile vieții. Nu se poate crea cu conștiința universalității, fiindcă orice creație este un act nemijlocit al spiritului. Când în tine se întipăresc caracterele epocii și cu ele dai expresie unui conținut interior, realizezi o obiectivare ce n-are aderență teoretică și conștientă la însușirile vremii tale. Marii creatori n-au cunoscut poziția lor în timp. Creația presupune un infinit fond psihologic, dar exclude un orizont teoretic echivalent. Epocile istorice productive, desfășurîndu-se în naivitate, se adâncesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a exista un segment de viață înfățișat pe marile ecrane chiar cu precizarea că „orice asemănare cu... e (cam) întâmplătoare” înseamnă un fragment din istoria unei comunități cu valoare de generalizare, cuprinzând: 1) faptul de viață; 2) inspirația regizorului; 3) obiectivarea, cu valoare de simbol. Viața marilor personalități, oricât de pitorești (sau nu) încă depinde de scânteia de geniu a creatorilor de film. Eminescu nu are încă nici o carte de geniu pentru un geniu (Camil Petrescu este unic), nu are nici un
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
în comunicarea prin mass-media, între știri și opinii relevante, pe de o parte, și forme de propagandă politică sau comercială, pe de altă parte. În această fenomenologie dihotomică, lucrarea de față își propune să analizeze relațiile dintre polii opuși ai obiectivării mass-media: discursul jurnalistic și manipularea. Intenția este de a propune o nouă perspectivă, în care discursul jurnalistic să aibă o identitate distinctă în raport cu alte produse discursive găzduite de mass-media. Intuiția pe care se bazează întregul demers este că derapajele de la
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
din anii debutului: obținerea corpului-obiect. Preferința pentru sac - figurare a treptei „celei mai de jos” într-o ierarhie virtuală a obiectelor - se explică prin convingerea că inferioritatea obiectului este direct proporțională cu neutralitatea lui neschimbătoare, rezistentă, cu capacitatea lui de „obiectivare”. Kantor se arată fascinat de faptul că „numai obiectul, doar el este insesizabil și inaccesibil”. Iată de ce regizorul nu va înceta să plaseze în centrul căutărilor sale lupta îndârjită cu materia, așa cum se întâmplă în cazul Nebunului (din spectacolul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ordinea abstractă. În comparație cu poeziile de început, în versurile din Trei ierni și Salvarea, este lesne vizibil un progres spre prozodia economicoasă, clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă pe nesimțite spre oralitate, obiectivarea trăirii lirice îmbinându-se cu reflexivitatea pronunțată și distanțarea ironică, purificată de sonoritățile patetice, sporind astfel densitatea comunicării în registrele ideației. Intrarea în diplomație, la sfârșitul anului 1945, deschide perspective deosebit de profitabile pentru fizionomia artistică a marelui clasic. Consilier cultural
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
create prin activitatea socială a oamenilor, în care se obiectivează forțele subiective ale esenței sociale a omului, care contribuie la progresul societății omenești, la afirmarea și dezvoltarea personalității umane, fiind ca atare apreciate, dorite și promovate de către forțele sociale progresiste. Obiectivarea esenței umane în valori se realizează în două forme (legate între ele sau chiar împletite): fie sub forma creațiilor în sfera culturii materiale și spirituale, fie sub forma idealurilor și normelor ce constituie etaloane ale activității sociale a oamenilor, ale
Valorile profesionale la elevii cu deficien?? de auz by Daniela Leahu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84069_a_85394]
-
de trăirea proprie. Goethe: "Dacă vrei să atingi infinitul, cutreieră finitul în toate direcțiile". Deseori judecăm oamenii după modul în care își organizează viața. În felul acesta riscăm să nu descoperim ce sunt ei cu adevărat. Avem nevoie de-o obiectivare a ființei fiecărui om și cea mai la îndemână ne este aparența creată la interferența dintre omul respectiv și realitatea care-l înconjoară. Un exemplu de obiectivare îl constituie pentru om casa sa. Vedem cum își organizează casa și știm
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
riscăm să nu descoperim ce sunt ei cu adevărat. Avem nevoie de-o obiectivare a ființei fiecărui om și cea mai la îndemână ne este aparența creată la interferența dintre omul respectiv și realitatea care-l înconjoară. Un exemplu de obiectivare îl constituie pentru om casa sa. Vedem cum își organizează casa și știm ceva despre el. Casa sa poate fi lumea sa. E un posibil punct de pornire. Un altul ar fi felul în care se prezintă. Numai că acestea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ori filme ce ne ajută să ne rezumăm semenii, ce ne explică dintr-o dată o întreagă existență! Un ideal al existenței contemporane: personajul. La el ne-au condus romanele modernității și unele forme de artă contemporană. Presupune un mod de obiectivare a propriei vieți, de fixare a ei în niște cadre precise și în evidente relații pozitive cu ceea ce constituie pentru noi valoarea. Are simplitatea unui ideal și se bucură de aprecierea publicului. Un personaj reprezintă o existență ce are foarte
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
obiectiva. (E drept, nu-mi pot da întâlnire și să spun că "voi veni când am chef"; dar pot să iau în considerare raportările mele la natură și să spun "diseară" ori la miezul zilei.) Altfel spus, punctualitatea nemțească este obiectivare, renunțare de sine în favoarea a ceea ce ne vine de la "noi". Legătura dintre obiectivare, obiectiv și societate este foarte strânsă; ceea ce demonstrează că societate e cumva ruptă de subiectivitate. Pilula, ca adjuvant al sănătății personale, reflectă viziunea mecanicistă pe care o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
veni când am chef"; dar pot să iau în considerare raportările mele la natură și să spun "diseară" ori la miezul zilei.) Altfel spus, punctualitatea nemțească este obiectivare, renunțare de sine în favoarea a ceea ce ne vine de la "noi". Legătura dintre obiectivare, obiectiv și societate este foarte strânsă; ceea ce demonstrează că societate e cumva ruptă de subiectivitate. Pilula, ca adjuvant al sănătății personale, reflectă viziunea mecanicistă pe care o avem asupra totului, deci și a propriului organism. Forma și funcțiile ei trimit
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe sine. Căutare și proiectare spre viitor, imaginație, lipsa simțului realului, cenzurare, superficialitate. Aspirații, nevoi, dorințe Nivel reactiv disproporționat, tendințe de deformare a realității, tulburări ale memoriei de semnificație, angoasă în fața realității, exaltare. Predominarea principiului plăcerii, naiv. Slabă facultate de obiectivare, inhibiții, agitație. Nevoia de schimbare, confuzie. Preocupări sexuale (lipsă de încredere în sine, centrare pe sine). Dificultăți de relaționare. Lipsă de identificare cu tatăl, dificultăți de autopercepție. Nevoie de apreciere și sprijin. Lipsă de implicare afectivă, regresie afectivă, indiferență față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
esența; G. Constantinescu are la rândul său o altă părere. Etapele ar fi: etapa pregătitoare; etapa elaborării teoretice; etapa analizei critice; etapa analogiilor experimentale; etapa aplicațiilor multiple; Ștefan Odobleja consideră că etapele creației ar fi: descoperirea întrebării; analiza; sinteza; clasificarea; obiectivarea; retorica; critica; scrierea operei ( a lucrării); Tudor Vianu afirma că, din punctul său de vedere, etapele invenției sunt: pregătirea; inspirația; invenția; execuția; Dacă facem o sinteză principalelor etape ale procesului de invenție, găsim că cele mai importante ar fi: pregătirea
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
face baie unei ființe care nu-și poate ține singură capul sus, dar care râde deja, sau așa mi se pare mie, asistenta care mi-o aduce la alăptat numește zâmbetul Dorei grimace, strâmbă tură... Am făcut mari eforturi de obiectivare, civilitate, politețe ca să nu urlu ! Și apoi alte serioase eforturi de voință să nu-mi înșfac copilul și să fug acasă ! Acasă ? Cla m a potolit, mi-a explicat rațional, ca întotdeauna, că e bine să fie protejată dacă ne
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
încîntătoare; apoi mâinile și remușcările. Dar acum nu mă interesa să o construiesc, ci voiam numai să știu: "Mă înșală sau nu?" Și în urmă, când am început să o detailez și să întrebuințez pentru asta toate mijloacele mele de obiectivare, nu înseamnă aceasta o detașare? O încercare de a mă reface, de a fi iarăși întreg și nu aruncat spre toate vînturile? Cu toate frământările zilnice, se întîmplă în mine o refacere? Și din pricina aceasta, Ioana e neîncrezătoare la jurămintele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru a-și justifica teoria. E felul lor de a trăi și de a ține un capăt din pulpana actualității. E ciuda contabililor de școli literare”. Respingînd, implicit, teza lui Maiorescu din „Poeți și critici“, care contesta poeților capacitatea de obiectivare, Vinea pledează pentru o critică intuitivă, empatică, proprie „artiștilor”: „apreciatorii cei mai siguri rămîn numai artiștii. Ei sînt criticii cari intuiesc cu siguranță în tovarășii lor talentul sau geniul, cînd există” („Adevărul“, an XXXIII, nr. 11115, 27 iunie 1920). Falimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în ireductibilitatea sa la lume și la orice lume posibilă în condițiile în care lumea-vieții este o lume sensibilă și în care ființa-sensibilă se află în ultimă instanță în afara lumii, în viața însăși. Căci calitatea sensibilă nu este niciodată decât obiectivarea și, astfel, reprezentarea unei impresii a cărei ființă-impresională este auto-impresia, adică subiectivitatea absolută în calitate de viață. Aici ni se dezvăluie neajunsul demersului deja clasic al fenomenologiei care, susținând contrariul a ceea ce afirma știința galileană, abordează chestiunea revenind de la lumea-științei la lumea-vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca Sine), ci doar la ceva care trece drept aceasta, care o semnifică, care o "reprezintă" așa cum fotografia lui Pierre îl reprezintă pe Pierre atunci când el nu se află acolo. În ce constă această reprezentare a vieții? Ea este o obiectivare, auto-obiectivarea vieții, nu în sensul unei obiectivări reale, ca și cum viața însăși ar fi cea care intră în obiectivitate și se aduce astfel în fața ei înseși, dându-se sieși în această obiectivitate și prin ea. Mai curând ireală, auto-obiectivarea vieții este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trece drept aceasta, care o semnifică, care o "reprezintă" așa cum fotografia lui Pierre îl reprezintă pe Pierre atunci când el nu se află acolo. În ce constă această reprezentare a vieții? Ea este o obiectivare, auto-obiectivarea vieții, nu în sensul unei obiectivări reale, ca și cum viața însăși ar fi cea care intră în obiectivitate și se aduce astfel în fața ei înseși, dându-se sieși în această obiectivitate și prin ea. Mai curând ireală, auto-obiectivarea vieții este astfel în sensul că ceea ce este așezat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o determină de jos până sus. Deja, în această lume, faptul de a fi natural nu este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură, el nu este niciodată decât în calitate de sensibil sau corpropriat. Însă calitatea sensibilă este prima obiectivare a vieții ca obiectivare ireală a sa: astfel orice proprietate sensibilă și în același fel afectivă sau axiologică a lucrurilor nu este decât proiecția extatică a ceea ce, în chiar sânul acestei proiecții și în ciuda sa, își păstrează sălașul său ontologic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
până sus. Deja, în această lume, faptul de a fi natural nu este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură, el nu este niciodată decât în calitate de sensibil sau corpropriat. Însă calitatea sensibilă este prima obiectivare a vieții ca obiectivare ireală a sa: astfel orice proprietate sensibilă și în același fel afectivă sau axiologică a lucrurilor nu este decât proiecția extatică a ceea ce, în chiar sânul acestei proiecții și în ciuda sa, își păstrează sălașul său ontologic propriu, rămânând acolo unde
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
doar află principiul constituirii lor într-o subiectivitate transcendentală, care nu doar modelează categoriile lor după tiparul categoriilor acestei subiectivități, ci care împrumută de asemenea nucleele concrete ale acestora, nefiind nimic altceva, în elementele lor deopotrivă materiale și formale, decât obiectivarea sa, o obiectivare a vieții care are totul de la ea și care îi datorează totul. Or aceste fenomene sunt cele care formează obiectul științelor umane, conferindu-le de la bun început o referință principială și fondatoare a acelui ceva de care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituirii lor într-o subiectivitate transcendentală, care nu doar modelează categoriile lor după tiparul categoriilor acestei subiectivități, ci care împrumută de asemenea nucleele concrete ale acestora, nefiind nimic altceva, în elementele lor deopotrivă materiale și formale, decât obiectivarea sa, o obiectivare a vieții care are totul de la ea și care îi datorează totul. Or aceste fenomene sunt cele care formează obiectul științelor umane, conferindu-le de la bun început o referință principială și fondatoare a acelui ceva de care, conformându-se proiectului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tratarea obiectivă a fenomenelor umane și mai întâi pentru propria lor obiectivitate, în ce fel ceea ce se sustrage din principiu luminii ek-stazei poate, dimpotrivă, să intre în ea și să se pro-pună acolo în calitate de obiect? Prin opera acestui proces de obiectivare care este auto-obiectivarea vieții și ca efect intemporal al acestuia. Pe de o parte, viața transcendentală însăși se obiectivează, furnizându-i oricărui fenomen "uman" nucleul său concret și mai întâi omul însuși, individul empiric. O asemenea obiectivare nu este poate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]