1,827 matches
-
trecerea normală prin lume! Trec anii păsări în zbor, Urma lor rămâne incertă, Ca orișice zbor de cocor, Plecați spre lumea corectă! Lungul tren al vieții mele, Cu peste șaptezeci de vagoane, Fiecare vagon cu geamuri grele, Cu ferestre fără obloane! Referință Bibliografică: TREC ANII / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 775, Anul III, 13 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TREC ANII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351881_a_353210]
-
mult lăudat are o civilizație fără margini... Ceva fără margini există dar mai puțin civilizație. Găsești drogați, clanuri care se oferă să-ți acorde protecție iar dacă refuzi... e vai de tine! La magazine sunt serande metalice (un fel de obloane) care protejează geamurile și ușile de atacul camorezilor. La magazine, cu excepția supermarketurilor, cineva din familie ține în permanență ascunse bacnotele cu valoare mai mare de 20 euro. În casa unității se găsește doar mărunțișul. Procedează astfel de frica camorezilor care
ILUZII ŞI SPERANŢE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350736_a_352065]
-
noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Olimpia Berca “...ascuns în poem ca sub o lespede grațioasă” Directorul editurii bucureștene Palimpsest, poetul și criticul de teatru Ion Cocora publică, în 2011, un nou și consistent volum de versuri, Într-o elegie cu obloanele trase, însoțit de un inventar cronologic cu opinii critice și de un altul, al lucrărilor publicate, iar, pe coperta a IV-a, de un amplu comentariu, semnat de Marin Mincu. Scriitorul, plecat de pe meleagurile Carașului, format la Cluj și stabilit
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
una spre cealaltă, ca o oglindă cu două fețe. De aici, poate (dar nu numai), titlul, focalizând, pe de o parte, factura elegiacă a poemelor și, pe de alta, solitudinea actului poetic. Monologul liric se aude dincolo de cortină, fără spectatori: “obloanele” sunt trase”. Este, de altfel, și concluzia discursului, exprimată în ultima piesă: “eu stau singur într-o elegie cu obloanele trase și nu mai întreb de/ tine nu aștept să-ți apară chipul în fereastră și să-ți arăt cum
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
parte, factura elegiacă a poemelor și, pe de alta, solitudinea actului poetic. Monologul liric se aude dincolo de cortină, fără spectatori: “obloanele” sunt trase”. Este, de altfel, și concluzia discursului, exprimată în ultima piesă: “eu stau singur într-o elegie cu obloanele trase și nu mai întreb de/ tine nu aștept să-ți apară chipul în fereastră și să-ți arăt cum crește/ iarba peste mâna care ți-a dăruit scorușe și porumb fiert”. Discretă, de-abia auzită, trucând, de multe ori
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
Acum se întoarce cu totul spre sine, discursul se personalizează, regia devine mai austeră, poetul întâmpină cu “stoicism” (notează Marin Mincu) tarele existenței. Dar tonul firesc, reținut, uneori persiflant vine de undeva, din străfundurile ființei rănite, este doar masca de după oblonul bine ferecat; camuflajul ascunde, ca “într-o capsulă de mac”, suferința, sentimentul singurătății, nevoia de celălalt, dorința - argheziană, s-a spus - de a cunoaște (“doamne umbrosule cum aș mai vrea să trag pielea/ de pe trupul drogat al transcendenței/ să privesc
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
altele. Nemulțumiți cu aceste expresiuni prea delicate, știindu-se la adăpostul oricărei intervenții polițienești, au început să bombardeze reședința episcopală cu bolovani de câte 3-4 kg fiecare, încât, în scurt timp n’a mai rămas nici un giam, dar nici cercevele, obloane și uși nestricate la această reședință“. Teodor Neș este cel care precizează corect anul evenimentului, 1893, redându-l detaliat, cu statistica distrugerilor. Astfel, după devastarea reședinței episcopale, sunt luate la rând casele fruntașilor români, ajungându-se la Școala Normală Greco-Catolică
ORADEA LUI IOSIF VULCAN de DORU SICOE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350868_a_352197]
-
apoi nu vom mai fi nimic noi doi!”, spune Mihai Eminescu. Azi, parcă toți ne închidem unul altuia porțile către cer, sau către cerul sufletelor fără chei... Or s-or fi aruncat toate cheile sufletelor peste bord, s-au tras obloanele democrației, iar noi plutim acum pe o apă tot mai tulbure, ca pe un ocean de moluște. Sau ca pe un Ocean de eter-aer-foc-apă, într-o lume ce se arătă a fi pe pamant fără centru iar în cer într-
SCRISOAREA NR.135 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351561_a_352890]
-
și refuzul Angliei de a vedea, la nivel social-planetar, sfârșitul istoriei celei mai mari înșelătorii umane. De cealaltă parte a Europei, la fel se întâmplă și cu înapoiata Rusie post-comunistă, captivă și ea imperialismului evreiesc, care, după ce și-a tras obloanele democrației pentru cel puțin 20 de ani de mandat politic, întorcând poporul rus cu 70 de ani în întunericul istoriei comuniste, încearcă acum să reconstruiască comunismul din interior ( cu altă față umană ) și să continue procesul de reînarmare, ca în
DESPRE CRIZA MONDIALĂ ŞI VIITORUL ROMÂNIEI ÎN NOUA EUROPĂ UNITĂ ( APEL CĂTRE TOATE FEMEILE TUTUROR POPOARELOR ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346524_a_347853]
-
chiar el. N-aș fi zis că bărbatul acela inflexibil de la curs, e atât de îndemânatic. Eram ca o veveriță în captivitate. Nu pot descrie în cuvinte sobrietatea cu care stătea în coafor, la ceasul când celelalte magazine își închideau obloanele. Sorbea alene din cafea și aproba prin clipiri discrete, forma pe care coafeza o dădu frezei mele. La final, mă sărută pe frunte: “frumosa!” Mă amuza teribil efortul lui de a spune românește cât mai multe cuvinte. O întreba pe
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
care poate să-ți ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieșea niciodată din colibă și nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la ușă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semiîntunericul dinăuntru doar ochii înțeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înțeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora. Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
doar ochii înțeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înțeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora. Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni ușor, apoi trase oblonul de pe ușă. Prin fantă îngustă, văzu cu greu niște ochi ce îl priveau din întuneric. Îi puse pe nerăsuflate întrebarea: „Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate?" apoi se uită cu atenție la expresia celui dinăuntru. Și văzu
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
se simțea împlinit de munca lui. Așa că porni iar spre coliba înțeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuiește nimeni acolo. Bătu în ușă după obicei, apoi trase oblonul și puse întrebarea cu ardoare: „Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea Cetate?" Ochii dinăuntru erau triști, obosiți, lipsiți de lumină. „Privirea unui om singuratic, izolat de lume", gândi el. Și atunci își
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
celelalte dăți. Ajuns în fața colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era și mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. „Oare o fi murit?" se întrebă el și îl trecu un fior. Ciocăni în ușă cu mâini tremurânde și deschise oblonul îngust. Un sentiment De recunoștință îi cuprinse inima când văzu din nou ochii în întuneric. „Muncesc de dimineața până seara și vând tot ce produc. Dar tot nu e suficient pentru a-mi permite să deschid prăvălia mea. Ce aș
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
ajutase așa de mult și nici măcar nu apucase să îl vadă complet la față! Vroia să-l strângă în brațe și să-i spună cât de mult au contat întâlnirile lor.. Ajuns la colibă, bătu la ușă iar apoi deschise oblonul. Ochii dinăuntru străluceau de bucurie că niciodată. „Mare înțelept, știu că ești mai retras de felul tău, dar vreau să-ți mulțumesc din suflet și să-ți povestesc cât de mult m-ai ajutat!", spuse olarul. Apoi deschise ușa și
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
naramze, ziare și-un ceai La fel cum ne ia soarta din viață Galopul nebunilor cai Să nu te surprindă o urbe Cu aerul ei sobru, vetust Plimbarea pe străzile curbe, Muzeul cu patul lui Procust Dughene deschise din zori Obloanele trase la șapte Trepăduși pomădați cu unsori, Jupânesele care vând lapte Referință Bibliografică: In urbea cu plopii ca varga / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 313, Anul I, 09 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru
IN URBEA CU PLOPII CA VARGA de ION UNTARU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356285_a_357614]
-
patetică-n glas!... În răstimpul peregrinării terestre, fiecare își deapănă povestea sa, cu parfum de mărgăritar, precum menestrelul medieval, cu lira lui, la poarta unui castel. Însă rar se găsește o poartă deschisă, fiecare stă ferecat în propriul ziggurat, cu obloanele trase: “Prea rar se găsește deschisă o poartă” - spune poeta (Atâta tristețe). Nedumerită de prefacerile din afară și dinlăuntru, poeta se întreabă: “Ce va să însemne-acest foc / care-n pieptu-mi de-o viață dogoare?” (Ce datu-mi-ai, Doamne!) Pe
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
de porumbel pe crucea răsturnata - însetat și el Maria Doina Leonte 6. munte cu miori - ciobănii pe coclauri în transhumanta Sorin Micuțiu 7. Răcoare în zori - printre mărăcini uscați trece o șoaptă 8. Sfârșit de vară - greierele ostenit a tras oblonul 9. Săraci pe drumuri - poate că i-au dat banii afar' din casă Ioan Marinescu-Puiu 10. cărți de vizită - cucu-și lasă numele fiecărui pom Corneliu Traian Atanasiu 11 Deasupra ceții Crucea de pe Caraiman- Trenul la semafor. 12. La intersecție-
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356043_a_357372]
-
moartea că pe o barcă la țărm plutește ancorată, nu mă recunoaște dar mă așteaptă. Trecem unul prin altul fără să ne obosim, tu te bucuri că nu te schimb, eu mă bucur că nu te împotrivești. Caut să îndepărtez obloanele, ferestrele se deschid pe ascuns. La tine-n ochi se vede după colțul unui gând, la mine doar un schematic vis printre care treci fericită și eu privesc de pe zid urme pe zăpadă. Salvare Trebuie să uiți singur obligă-te
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
Cruci. Se mai pot vedea și azi în Lefkara case din satul acelor vremuri, bine conservate, însă multe altele au fost distruse în timpul evenimentelor sângeroase de aici... Fațade din piatră cu puține deschideri și cu cele existente bine protejate cu obloane din lemn, curți interioare în jurul cărora sunt dispuse camerele la nivelul solului stâncos, cu acoperișuri din țiglă din lut roșiatic, toate dau o notă arhitecturală distinctă acestor construcții ridicate până în secolul al XIX-lea. În schimb, după 1878, sub administrația
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
erau numai în limba greacă. Creștinătatea „respiră” prin fiecare ungher al Lefkarei Arhitectura clădirilor din Lefkara încântă ochiul vizitatorului, nu sunt înalte, cu acoperișuri din țiglă de lut roșiatică, toate placate sau dublate cu piatră de culoarea nisipului auriu, cu obloane din lemn natur, lăcuit sau vopsit în culori asemenea pietrei sau asortabile cu aceasta, ornamentate cu flori de toate felurile care zâmbeau de peste tot de parcă le mângâiase penelul unui pictor; locuri de popas încântătoare, cu bănci din lemn în combinație
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
îmi este repede satisfăcută. Nu s-a schimbat nimic! Două tabere care vor puterea: una să o păstreze, cealaltă să o obțină. Același bâlci pe care-l analizez, din când în când. Dar nu aici și nu acum. Treptat, scârțâitul obloanelor de la ferestrele din jur mă readuce cu picioarele pe apă, că de pământ avea să mi se facă dor. Am timp berechet să cunosc canalele, podurile, străduțele, stațiile maritime, bisericile, muzeele, clădirile, prețiozitatea arhitectonică, diversitatea artistică și culturală, hotelurile, insulele
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
cel mai bun exercițiu fizic al capului. Dreapta, stânga, înapoi, înainte. Eram înconjurată de clădiri vechi în culori pastel, șterse, scorojite de vreme, înnegrite de îmbrățișările seculare cu apa. Mândre de lanțul lor de alge la atingerea poalelor de apă. Obloanele neobișnuit de înalte și înguste, de culori închise (predomină verdele). Acel du-te vino al ambarcațiunilor navale: vaporette, gondole, șalupe-taxi, feriboturi, nave de croazieră. Ici, colo basilici impunătoare. Se zăresc și două insule: Isola della Giudeca (am aflat că Elton
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
drum și să aducă vestea la conace că vin boierii. - Vin boierii! Vin boierii! strigau curtenii și țăranii înfricoșați, ascunzându-se pe la colțurile conacului sau după grajduri. Micul Alexandru privea cu uimire la conacul aflat pe muchia unui deal, la obloanele geamurilor vopsite în albastru și la curtea largă cu o pajiște ce-l atrăgea să se joace pe ea. Jur-împrejurul ogrăzii erau plantați pomi fructiferi, iar în casă Alexandru a descoperit cu uimire o etajeră cu cărți scumpe, copertate cu
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
apariencia, Tusquets Editores, Barcelona, 2010), volum bilingv, Editura Mirton, Timișoara, 2012 (traducere și prezentare: Eugen Dorcescu.” - “Directorul editurii bucureștene Palimpsest, poetul și criticul de teatruIon Cocora publică, în 2011, un nou și consistent volum de versuri, Într-o elegie cu obloanele trase, însoțit de un inventar cronologic cu opinii critice și de un altul, al lucrărilor publicate, iar, pe coperta a IV-a, de un amplu comentariu, semnat de Marin Mincu.” - “Constantin Stancu a oferit spre lectură cititorilor săi o nouă
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]