1,702 matches
-
unde ajunge cimentul. Tu mănânci o mâncare de prune. Are carne și este foarte gustoasă. Afară ninge și azi v-au instalat, În fine, telefon. Telefonul e de culoare verde. Este din material plastic. Fabrica de mase plastice e pe la Obor, lângă Spitalul Doctor Stâncă. Nu ai pe cine să suni, nu are cine să te sune. Încerci la prietenul tău Țanovici. Și el este U.T.M. ist. Telefonul lui este din ebonită neagră, de dinainte de război. Casă burgheză. Răspunde, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Te Însilozează Într-un bloc pe Mașina de Pâine. Pe trotuarul din fața blocului tău este Mașina de Pâine, hotarul de peste drum este Vaporul lui Assan. Cu un bloc Încă neterminat. Te-ai Întors după ani și ani, din nou, la Obor. Ca și cum Moby Dick ar fi acolo, În cort, dormind pe gheață. Ce poți spune ? Că Mașina de Pâine funcționează cu Vaporul lui Assan, ca un fel de Harap-Alb, Învârtindu-te În cerc. Uneori prin gările mici de provincie, ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
E ca o urmărire de groază. Dintre un gât și un un laț. Al tău și al lui. Într-o discretă rază de acțiune. Frica. Tu, stai la coadă să iei rația. În subsolul murdar și Întunecat al magazinului Bucur Obor... Amintirea hainelor puțind a gaz de la soba aia nenorocită În anii de facultate... ochii tăi privind beizadelele uteciste jucând tenis În Herăstrău sau Înotând aiuristic și beți prin lacul Snagov. Ghiftuiți și fără nici un fel de necazuri, plecând În vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu vârful pantofului, ci cu talpa și cu tocul; în felul ăsta se lăsa mai bine dirijat în direcția mea de mers și, totodată, îmi menajam și bombeul. Așa că am rostogolit bulgărele de la han pe vechea uliță a satului, pe lângă oborul de vite până la brutărie, vizavi de care, în spatele unui șir de copaci, se afla sala de sport, unde mă adusese tata la directorul școlii, și mai departe până la pod. Am privit peste balustradă cursul repede al apei, înaintând între malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ureche, mi-a murit și mamaă Am rămas lângă un om care nu vrea să munceascăă Zice că nu poateă Nu e în stare să pună un „cașpen” la o pălărie ieșită prea mare în „turdetet”ă Casele din „Gura Oborului” cu banii mei le-am ridicată Visul meu a fost să mă despart de omul acesta și să te iau pe tine, dar dacă ai murit, să dai complimente tuturor a lor mei și să-i spui lui Marcu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cade fața dă rușine. Da io, când mi se pune pata pă ceva, sunt fundamentalist. Zău că nu m-am arătat la moacă pă niciunde, nu care cumva să se prezante fără somație vrunu care să hârjonea la bâlciu dân Obor și știa să tragă o fugă până-n Unșpe. Bojocii mei afla bucurie În aeru bun dân Obor, plin ochi cu o ciotcă dă grătăroaie și friptane, da m-a luat cu sfârșală și m-am perdut cu simțirea, chiar În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu m-am arătat la moacă pă niciunde, nu care cumva să se prezante fără somație vrunu care să hârjonea la bâlciu dân Obor și știa să tragă o fugă până-n Unșpe. Bojocii mei afla bucurie În aeru bun dân Obor, plin ochi cu o ciotcă dă grătăroaie și friptane, da m-a luat cu sfârșală și m-am perdut cu simțirea, chiar În fața unui ghiuj de să da clovnar, care dă treizeci și opt de ani nu-i carnaval să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
capră că nu ieram tomberou dă strâns gunoiu. O bibilică a râs dă bancu lu mandea și gata, am și ademenit-o c-un pont pă maidanu dân Hamahuaca, unde n-am putut s-o virez, că iera aproape dă Obor. I-am făcut io să hăpăie brașoava că stam la Depozitu dă Furaji, da nu m-au luat dă patogen; Renovales, care nu le are dă nici o culoare, m-a luat În șuturi dă pă trotal, fincă Paiu Fioros se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar Scuipatu Brun În antricoate și cotleți, Încălțat cu galibarda lui cu bor Îngust, care-și da talente cu niște straie pă cai mari și cu umblători Fray Mocho. Tot un drac ie să-mi văd pă vechiu amic dân Obor și să mă Îngrop șapte zile pă săptămână În debara. După trei zile, Fainberg mi-a zis că gata, puteam să mă car, fincă Pardo s-a cărăbănit liber, fără să deie banu, și a luat cu el toate tiriboambile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care Îl ignorau. Vai de slăbiciunile omului! Nici măcar broasca-țestoasă, care adastă meditând sub cupola sa din baga, nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori care-și râdeau de-un nefericit ce zăcea pe caldarâm, mort de foame și de frig. Mila lui Tai An s-a umflat, făcându-se de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doar ca să mai slăbesc tensiunea, l-am felicitat pentru ultimul goal pe care, În pofida intervenției oportune a lui Zarlenga și Parodi, l-a transformat, ca centru-half, Renovales, din pasa istorică a lui Musante. Sensibil la adeziunea mea la Unșpele din Obor , personajul a tras o ultimă dușcă din bombilla golită, spunând filosofic, ca unul ce visează cu voce tare: — Și când te gândești că eu le-am inventat numele. — Alias? am Întrebat printre gemete. Musante nu se numește Musante? Renovales nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este chiar dubiosul lider „justițialist“-fascist Juan Domingo Perón, sub al cărui mandat un mare scriitor ca Jorge Luis Borges e drept că nu a ajuns să se usuce la vreo Jilavă, dar a fost numit inspector al păsăretului din oboare. Sărbătoarea e una din acele manifestații multitudinare În onoarea Monstrului, cu care Începusem să ne obișnuim și noi În ultimii ani ai Iepocii dă Aur, poate că doar cu accente naționalist-xenofobe mai sincere și mai deschise decât cele românești. Atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care evoluează, În proiecții armonice, o armată de marginali cu fel de fel de arme și bagaje. Pentru că argoul, chiar atunci când poartă numele de lunfardo, sau poate că mai ales atunci, e o ficțiune: rădăcinile acesteia sunt aceleași și În Oborul de Carne din mahalaua Once, și la Moșii de la Bariera Vergului. Iar micile diferențe vin tocmai de la hrana, ușor diferită, pe care o extrag aceste radăcini la sud de Río Grande și la nord de Munții Balcani. În rest, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se consulta studiul O seară cu Ramón Bonavena, introdus În indispensabilul vademecum intitulat Cronicile lui Bustos Domecq (Buenos Aires, 1966), de vânzare În bunele magazine de specialitate. Once („unsprezece“ - „Unșpe“, În text) este numele unui cartier din Buenos Aires, al gării și oborului (abasto, În limba spaniolă) aferent lui, deci: Oborul din Unșpe. În cazul echipei de fotbal, unsprezecele „once“ face parte din (clubul) Abasto, deci, Unșpele din Obor. Și vedem, nemaifiind orbiți de propriii noștri ochi. Un tip de material plastic. Augmentativul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
introdus În indispensabilul vademecum intitulat Cronicile lui Bustos Domecq (Buenos Aires, 1966), de vânzare În bunele magazine de specialitate. Once („unsprezece“ - „Unșpe“, În text) este numele unui cartier din Buenos Aires, al gării și oborului (abasto, În limba spaniolă) aferent lui, deci: Oborul din Unșpe. În cazul echipei de fotbal, unsprezecele „once“ face parte din (clubul) Abasto, deci, Unșpele din Obor. Și vedem, nemaifiind orbiți de propriii noștri ochi. Un tip de material plastic. Augmentativul substantivului quinta „casă de țară“. Avertizăm cercetătorii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Once („unsprezece“ - „Unșpe“, În text) este numele unui cartier din Buenos Aires, al gării și oborului (abasto, În limba spaniolă) aferent lui, deci: Oborul din Unșpe. În cazul echipei de fotbal, unsprezecele „once“ face parte din (clubul) Abasto, deci, Unșpele din Obor. Și vedem, nemaifiind orbiți de propriii noștri ochi. Un tip de material plastic. Augmentativul substantivului quinta „casă de țară“. Avertizăm cercetătorii că cele trei puncte de suspensie au fost introduse În manuscris de Succesorii lui Félix Ubalde, care fac publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din cauza lui Emily și nu prea m-am odihnit. O simt cum mă privește: privirea aceea calmă, fixă, care te cântărește, pe care a avut-o când m-a prezentat Rich: cam cum te-ai uita la o juncă În obor. —O, știu că tu ești de felul tău palidă, draga mea, recunoaște ea voioasă. Dar un pic de ruj poate face minuni. În ceea ce mă privește, am numai cuvinte de laudă pentru nuanța „Rug de toamnă“ de la Helena Rubinstein. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
numai o mână a amenințare, scăpând-o în apă și bâiguind ceva nedeslușit. Am zărit, în capăt de alee, o patrulă de-a lor, apropiindu-se în trap. Puștii bucureșteni au zbughit-o, împrăștiindu-se care-ncotro, ca vrăbiile din obor. Eu, cu ochi rătăciți și disperați, l-am căutat din privire pe tata, care moțăia pe o bancă, citind un ziar. Patrula m-a înhățat, înjurând fioros, în urâte vorbe străine, iar eu am început să plâng de spaimă. Plângeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
1954, iar în 1958 inegalabila Maria Tănase i-a cerut să-i compună un cântec, pentru că avea deja versurile pregătite: așa avea să se nască „În târgul Moșilor”, pe care marea artistă îl cânta, spre bucuria oamenilor simpli, în gura Oborului, cum se spunea, acolo unde toamna se aduna să se distreze o lume pestriță, în frunte cu copiii... Chiar dacă mai lansase anterior câteva piese de succes („Nu-s stelele de vină”, „București, București”), putem afirma fără teama de a greși
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
opinii, propuneri și sugestii privind proiectul de hotărâre privind aprobarea criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate în soluționarea cererilor de locuințe și în repartizarea locuințelor pentru tineri destinate închirierii, proiectul de hotărâre privind stabilirea tarifelor practicate în piața agroalimentară și obor, proiectul de hotărâre privind înfrățirea și cooperarea Lugojului cu orașul Vârșeț din Serbia-Muntenegru și, respectiv, proiectul de hotărâre privind conferirea titlului „Cetățean de onoare al municipiului Lugoj“ domnului Aristide Buhoiu. ( T. T.) Selecție de canotori Clubul Sportiv Școlar „Bega“ organizează
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
fonetice și săream peste ore și portari direct în cămin, la etajul doi, ușa 207, pe dreapta. Acolo ne mângâiam și ne ridicam puțin tricourile, sub privirile colegei de cameră sau ale papagalului Coco, pe care Felicia îl primise din Obor și îl căra cu ea peste tot, inclusiv la Constanța (în România, toți papagalii se cheamă Coco sau Cocuța și sunt transportați într-o veselie dintr-o parte într-alta, în cuști și cu un prosop deasupra). Când rămâneam singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu sufla unul o vorbă. Dacă ți se-oprea motorul, rămâneai blocat acolo, nici nu puteai să deschizi ușa, râdea tot cartierul de tine. Și mai puțini știau arta de-a merge bară la bară, întoarcerile în intersecție (specialitatea pieței Obor), schimbările bruște de direcție, purtându-te de pe-o bandă pe alta ca șirurile de date din Matrix. Trebuia doar să te ferești de mașinile cu număr de Argeș și Prahova. Astea aveau ceva special, deosebit de restul lumii: poate brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la bicicletă, puteai deja să-ți duci tărăboanța direct în pivniță (eu și-acuma o mai am acolo, dacă n-au furat-o între timp frații „Brothers“). Un lanț, cablul de la frână, niște pinioane; nimic. Poate le mai descopereai prin Obor sau la târg, în Vitan-Bârzești, făcute bucăți de la Pegasul lui tataia, dar cine să ți le pună? Ultimul atelier de reparații rămăsese chiar lângă uzina Vulcan; băteai jumate din București ca să ajungi la el, prin troleibuze și pe jos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capul mai sus de garduri. „Un cavaler medieval...“, ne-a explicat Maria, „O armură metalică enormă, înaltă de vreo doi metri cincizeci, prinsă tocmai în vârful acoperișului, în unghi. Mai e una pe strada Episcop Radu, la numărul 29, între Obor și Moșilor. Acolo, casa are doar două etaje, iar armura e fixată pe unul din coșuri. Cavalerul ține un buzdugan în mâna stângă, pe care îl ridică spre cer, la fel ca pe clădirea Primăriei.“ „Lasă-mă să ghicesc...“, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bulevardelor. Caragiale creștea la locul lui, în peluză, iradiat de ierburi și buruieni. Acolo sfârșise, betonat în peluza pe care tinerii mâncau sandwichuri sau ascultau 2Pac. Măcar era întreg; la Cluj, țiganii îi topiseră pintenii lui Matei Corvin, iar la Obor dispăruseră degetele de la picioarele răsculaților din 1907. Nimeni n-ar fi bănuit că ne aflăm în București. Cu puțină mișcare și-un dram de imaginație, schimbând fusul orar și rotind scena, ai fi putut muta oamenii în Vondelpark, la Volksgarten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]