13,698 matches
-
al TVR, un fel de bancă a acuzării, se mai așează Cristian Hadjiculea, emoționat, cu un raport de peste 300 de pagini în față, Lucia Hossu-Longin, impetuoasă, gata de luptă, Tudor Mărăscu, calm și sceptic, Irina Radu, frumoasă și roșie în obraji ca juna Rodica a lui Vasile Alecsandri, Dumitru Iuga, misteriosul bărbat în negru care i-a înfruntat și pe Ceaușescu, și pe Iliescu, Dan Sachelarie, cuprins ca de obicei de o agitație interioară, pe care și-o stăpânește cu greu
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
o fostă cazarmă, dorm în paturi de fier, în săli cu ciment pe jos, fără dulapuri, și unde bolile fac ravagii... Aceasta e realitatea unei Românii care se joacă de-a integrarea. N-am auzit ca parlamentarilor să le crape obrazul de rușine pentru că banii care ar trebui să plece la dezmoșteniții soartei se opresc la birourile lor teritoriale. Din contră, ilustrele lor șezuturi, ultrasensibile la suspensia mașinilor, pretind automobile de serviciu din ce în ce mai perfecționate. La niște oameni-cur nici nu mă așteptam
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
minții lui Marin Voiculescu n-ar plânge discret, cărțile lui de aforisme și cugetări ar hohoti atunci când le răsfoim. Ia mai luați, la-nceput de an, împreună cu tradiționalul “La mulți ani!”, o mostră de-ntelepciune, ca să vi se prelingă pe obraji niște lacrimi de râs: În iubire, ne place să fim puțin orbi. Îndoială, în filozofie, vine din cât mai multă cunoaștere. Există cure de slăbire și de îngrășare, dar nu pot fi cure de înțelepciune. E cu mult mai ușor
Ochii mintii dau discret apa la soricei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19795_a_21120]
-
maidanez ud și murdar în urechi. Și-mi mai vine în minte o strofă: Ce s-a-ntâmplat cu tine? Ce s-a-ntâmplat cu noi? Îți spun cuvinte tandre, Dar nu le mai auzi, Și nu-mi mai vezi obrajii De lacrimi calde uzi...
Cartianu la moartea caracatiţei Paul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19864_a_21189]
-
își caută ochelarii. Poate n-a văzut bine. Doamne, Dumnezeule, ajut-o să nu fi văzut bine. Nu se poate să fie adevărat. Poate e doar în mintea ei. Poate doarme și are un coșmar. Se ciupește puțin de un obraz, iar pe celălalt își arde o pălmuță. Ustură. Deci nu doarme. A văzut bine. O, Doamne!! O, Doamne! E adevărat! Se întâmplă din nou! Nenorocirea se întâmplă din nou. Se întâmplă ca și anul trecut! Ca și acum doi ani
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
O podidesc lacrimile. Trebuie să facă ceva, trebuie să-și învingă spaima, nu poate sta cu mâinile-n sân privind catastrofa. E datoria ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu ultimele puteri, dă de perete ușa
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
care cer să fie nu le fie cosmetizată prea mult imaginea. Ca, de exemplu, Florinel Piersic sau - poate o să vă mirați! - Ștefan Bănică Jr. Florinel Piersic refuză fotografiile prelucrate, iar Bănică se enervează dacă se regăsește în vreo poză cu obraz de bebeluș. O dată, a băgat în preinfarct întreaga echipă a unei reviste, cerînd să nu i se șteargă herpesul. De la el a învățat și Zîna cîte ceva. Mai nou, cere să i se mai lase cîte-un rid, pe ici pe
Cum am ajuns copertă Vogue by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19966_a_21291]
-
ar fute în cur cu mâna ei! Sâmbătă, 22 martie 127.008 Oh, Doamne! Cum îmi bate inima! Ce zi! Ce noapte! Ce lume! Ce viață! Nici măcar cele 14 măști pentru revigorarea tenului pe care mi le-am trântit pe obraz nu-mi pot reda o față umană, nu mai zic de pilulele antiplâns și de alifia contra emoțiilor, care nu mai au absolut nici un efect. Dar mai bine să vă zic ce s-a întâmplat. Azi-noapte, pe la 2, 2 și
Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19959_a_21284]
-
prima oara vreau să emigrez. Niciodată nu m-am simțit mai rău în țara mea, niciodată nu m-am simțit mai fără speranță, niciodată nu m-am simțit mai cu dinții în țărâna, niciodată nu mi-a scorojit mai tare obrazul flegma conducătorilor. De două zile, în casa mea se vorbește despre asta. Se vorbește serios. Până emigrez, mai am niște treaba. Vineri, 27 august la ora 11, în fața Ministerului de Finanțe se vor strânge oameni să protesteze. Voi fi acolo
Vreau demisia lui Boc, grevă fiscală şi să emigrez! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20102_a_21427]
-
Alba Iulia nr. 5) comercializează o gamă largă de cosmetice, inclusiv marca „Max Factor“: rujuri - 238 000 - 430000 de lei, pudre - 230000 de lei, tuș de gene - 180 000 de lei, farduri de ochi - 167 000 de lei, farduri de obraz - 272 000 de lei, fond de ten - 250 000 de lei, contur pentru buze - 135 000 de lei, contur pentru ochi - 125 000 de lei. l Magazinul „La Duena“ (Centrul Comercial „Terra“, stand D1-D2) oferă spre vânzare: încălțăminte pentru copii
Agenda2003-18-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280970_a_282299]
-
la care nu se uită nimeni, dar le plătesc toți care au priză. Liderul minorităților naționale, Varujan Pambuccian, a declarat pentru Gândul, textual: ”mie mi se rupe de ce case au miniștrii”. Ce i se rupe? Ar trebui să-i crape obrazul, fiindcă acest minoritar a făcut parte din toate majoritățile, votând totdeauna cu Puterea și, deci, căpătuind cu case, prin votul său, pe toți miniștrii. Faza demențială este că, în primele zile ale lui decembrie, Palavragian anunța că merge pe o
Ziare, la zi: Ce i se rupe lui Pambuccian () [Corola-journal/Journalistic/28049_a_29374]
-
dezminți în stilistica ofensivă, nonconformistă care îi caracterizează manifestele (pentru energia sa debordantă Marinetti fusese supranumit „Cofeina Europei”!): „Noi dezvoltăm și propagăm marea și noua idee a vieții contemporane - ideea frumuseții mecanice și glorificăm dragostea față de mașină ce arde pe obrajii mecanicilormaș iniști, dogoriți și pătați de cărbuni. Vi s-a întâmplat să-i urmăriți, când ei spală cu atâta dragoste uriașele, puternicele corpuri ale locomotivelor? Oare aici nu apare cumva tandrețea iubitului care își mângâie iubita? Noi visăm la crearea
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
Revlon“: rujuri - 230 000-328 000 de lei, fond de ten - 303 000-467000 de lei, lac de unghii - 215 000 de lei, pudre - 540000 de lei, rimel - 180000-335 000 de lei, fard de ochi - 230 000-335 000 de lei, fard de obraz - 504 000 de lei. ( M. D. P.) depozite S.C. „Bledea Impex“ S.R.L. vinde en gros, prin intermediul depozitului propriu, situat în incinta Centrului Comercial „Maldini“ (Calea Martirilor nr. 172, telefon 199 660), articole de îmbrăcăminte (prețurile includ T.V.A.): compleu PNA
Agenda2003-9-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280748_a_282077]
-
mine, căci el cunoștea toată tărășenia. E Român oricum. Jupânul e român? Vai moșule ce ocară. El e lup, strigoi sau fiară Dar numai Român nu este că mult mai Român sunt eu. Nu căta că este searbăd și pârlit obrazul meu Că și pâinea de secară, este neagră, dar hrănește. Că nici noaptea nu e albă, dar pământul odihnește. Și-apoi moșule mai află că eu nu sunt orișicum. Măiculița fu Româncă. Moldoveancă? Se-nțelege. Ce-aud Doamne. Unde s-
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-ar apăra de ceva, apoi cască puternic, două lacrimi i se preling din ochii mari, cețoși, întâlnindu-se cu broboanele de sudoare de pe obraz. Gura îi rămâne deschisă câteva clipe, ca după o sperietură, sau poate că e acea voluptate a căscatului pe care o savurează din plin, apoi maxilarul de jos își revine lovindu-se cu zgomot de celălalt. O boabă de salivă
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
putem afirma în cazul de față. „Dis-de-dimineață o vezi (s.n.) pe drum, tîrîndu-și calul de căpăstru”. Așa începe povestirea. Imaginea este cinematografică, dar nu spunem mare lucru cu aceasta, acum, după ce am afirmat funcționalitatea vizualității. „Femeia e înaltă, uscată, cu obrajii stricați de vărsat, arși de soare și de vînt. Pășește larg...”. Și „Calul e alb”, „cu gîtul întins, scobîlțind din picioarele ciolănoase”, cu „capul, mare cît o solniță”, „adormit parcă”. Apoi ulițele satului, valea, dealul, culmea...Imaginea „se întărește”, se
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
nu uita dînsa, dar dacă vedea că omu-i lacom pe creițărașul ei, nu zicea nimic, nu-l mai cerea, ci numai un zîmbet de batjocură (s. n.) i se așeza pe față. Și era ceva curios de tot zîmbetul acesta pe obrajii pământii (ca rănile lui Bator?!..., n.n.), mîncați de vărsat, ca două lespejoasre de piatră surie pe care au picat mulți picuri grei de ploaie, găurindu-le.” Obrajii ei iau aspectul unui peisaj, cu „părăiașe adînci”. Este curios cum, printr-un
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
se așeza pe față. Și era ceva curios de tot zîmbetul acesta pe obrajii pământii (ca rănile lui Bator?!..., n.n.), mîncați de vărsat, ca două lespejoasre de piatră surie pe care au picat mulți picuri grei de ploaie, găurindu-le.” Obrajii ei iau aspectul unui peisaj, cu „părăiașe adînci”. Este curios cum, printr-un straniu izomorfism, trupul femei, chipul ei, ia chipul tărîmului de piatră, în care viermuiesc cu toții, iar în acest chip al tărîmului se înscrie batjocura, care astfel nu
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
centrat pe experiența eului care traversează boala, bolile, observîndu- se și observîndu-le efectele. Poetul e mai mereu un observator lucid și ironic al propriilor suferințe și un interpret al lor, uneori. În timp ce durerea crește pînă la stadii insuportabile, iar „ruina obrazului” și a întregului corp este tot mai vizibilă, poezia din Puntea păstrează distanța, creînd și utilizînd o perspectivă, folosind un unghi fie religios, fie filozofic, fie, pur și simplu, omenesc pentru a asimila creativ suferințele, pentru a le da o
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
se răstesc, își pun mîinile la ochi, invocă Divinitatea, îl încurajează cum pot pe bolnav, suferă pentru el... În schimb, pacientul e de o filozofică resemnare și găsește chiar resurse de umor stoic și consolator. El își pune încă pe obraji o mască a vieții, dînd replici spirituale, citînd din clasici și mîngîindu-i pe cei care, văzîndu-l cum arată, țipă și blestemă. După care, odată aceștia plecați, masca este dată deoparte și bolnavul fără speranță rămîne singur cu suferința lui. Spațiul
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
ca totdeauna: nu-i disting fața. Aștept să intrăm în camera mai bine luminată. Acolo, da, pot să-i iau seama cu atenție, de ieri și până azi a îmbătrânit fantastic de mult, acum este atât de bătrân încât pe obrazul lui nu mai poți citi nicio vârstă. Am impresia că e făcut din cenușă și, dacă aș sufla peste el, s-ar risipi. Mă străduiesc să respir încetișor, nu cumva să-l destram cu răsuflarea mea. Se așază cu greu
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
devastat de Alzheimer, cu vorbirea alandala și mintea la fel, un om dus cu pluta. Doamne, trebuie neapărat să găsesc un loc pentru el într-un azil. Neapărat. Respir ușurat când mă văd ajuns în stradă și mă lovesc peste obraz stropii reci ai ploii, în care s-a preschimbat între timp lapovița. Vântul suflă tăios. Vizita la profesorul matusalemic m-a tulburat, am o senzație extrem de ciudată, mi-e capul greu, parcă, atunci când fusesem în locuința lui mizeră, ceva sau
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
proiecții mute, uneori preluând creator câte o întreagă secvență de antologie, ca aceea din filmul lui Borzage “Al șaptelea cer”, în care eroina își induce brațul în mâneca unei haine uitată de iubit pe spătarul unui scaun, și își mângâie obrajii cu ea. Secvența e transpusă ad literam până la un punct dar, din fericire, dezvoltată apoi original. Evocări ale epocii mute s-au făcut pretutindeni, și au fost și la noi. La Michel Hazanavicius, însă, personajele tac polemic, cu îndârjire, ele
CANNES 2011 - „Artistul“, tăceri şi nostalgii de film mut în zarva croazetei... () [Corola-journal/Journalistic/26441_a_27766]
-
aceeași cărare în mijloc, iar pe fața cabalină ieșeau în evidență ochii plini de tristețe. Când am intrat, a ridicat capul, ne-a aruncat o scurtă privire și a mișcat buzele murmurând un salut. A rămas în aceeași postură, cu obrajii prinși în mâini, cu privirea țintuită spre perete, ca și cum ar fi cugetat la ceva. Fără să vrem, ne-am oprit respirația și n-am mai cutezat să vorbim tare, am înaintat cu grijă, de teamă că vreun sunet ar putea
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
de făptura sa somatică, poetul dă de înțeles că a ajuns la limita desființă rii, probate clinic (căci cele ale sufletului n-ar mai conta): „Păsările se tîrau spre ceva/ mă înconjura un plescăit din frînturi// în virtutea unui mecanism/ din obraz țîșnea un lichid// deasupra capului nu aveam ochi/ ar fi trebuit să respire// drumul se încrucișa/ în mlaștina din mijlocul rănii// mă mulțumeam cu morții/ pe care îi desenam// o fericire deasupra genunchilor/ iradia din alt mecanism// auzeam ciocul enorm
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]