857 matches
-
meu fusese conțopist la un avocat din Somerset și cred că tatăl lui fusese fierar. Mie nu-mi displace să am asemenea strămoși de rând, Însă tatălui meu, aflat doar la o generație distanță de cei care se ridicaseră din obscuritatea imemorială a regiunii vestice până la Londra mercantilă a Înstăriților, nu-i convenea deloc. Nu era snob, ci pur și simplu tânjea după un soi de trai mai răsărit decât Îi permitea viața. (Din păcate, nu poseda nici măcar supapa snobului, aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
până să ajungă la textul original, Îl reducea Întotdeauna la un cadavru, o demonstrație inertă a unui proiect prestabilit. Mi-au trebuit ani Întregi ca să-mi dau seama că până și geniile ca Shakespeare, Racine sau Austen au defecte omenești. Obscuritatea, ocazia pe care opera de artă o oferă „dezlegătorilor“ profesioniști de a-și etala abilitățile, a devenit aproape o virtute estetică; la cealaltă extremă, noțiunea de artă ca vocație (adică ceva pentru care ești potrivit genetic) este respinsă ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu creier de nevoiaș, devenit mijlocaș în tranzit și recent colectivist goldăneștean, a lui Nicanor Galan, sfârâi ca o scăfârlie de chibrit aducerea aminte și înțelegerea. Dădu înapoi, cedând terenul în fața masei de copii agitați, intră în grajd, pipăind, prin obscuritatea înserării, biciul cu coada de sânger. Stând în cumpănă o clipă, renunță la bici, luă un pripon cu capul întărit printr-o brățară de fier, dezlegă de pe sârmă lanțul lui Stalin, câinele cel bătrân, trăitor de pe vremea lui socru-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ecouri pe care la ocaziona răsunetul resturilor de ziduri. În galopul lui fără frâu, pe dinainte-i, se perindară un câmp de latrine din acelea de scânduri, cu pereți dezinfectați periodic, prin tămânjire cu var, a căror albeață mai subția obscuritatea, apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă mahala liniștită, cu ridicături modeste, cu case care aproape că se prăbușiseră singure, printr-o servilă imitație a sensurilor înconjurătoare sau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îi permitea să distingă, dincolo de orice, manifestarea de politețe a cuiva, Vladimir resimți, de la prima lor întâlnire, sentimentele ei de amicalitate și bunăvoința camaraderiei reciproce. Intrați doamnă, sunteți la dumneavoastră, acasă! i se adresă el necunoscutei făpturi, ce izvora din obscuritatea misterioasă a clădirii invadată de fiorii neștiutului. Ea surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă și firește că am să intru, întrucât sunt directorul hotelului și în obiceiul casei este cutuma de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bibliotecii, culegând absent, de pe cotoare nedeslușite de tomuri, scăpărări de litere ce mijeau cabalistic prin negura încăperii. Mai făcu un pas înainte, spre fereastră. Se încrucișă cu reflexele indecise ale oglinzii de Murano, care separa spațiul lumii reale, camuflat în obscuritate, de tainele virtualei lumi din spatele ei. Prin fereastră, ar fi putut să treacă și un Megateriu, nu numai frigul de afară. Cine o fi lăsat-o atât de deschisă? Oare eu oi fi uitat-o? Înainte de a închide canaturile ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a se onora onorând țara lor. A-i chema de pretutindeni la sine. A-i pune la lucru și pe fiecare la locul său. A escita prin emulațiune facultățile lor și a le îndoi forțele. A face să iasă din obscuritate tot ceea ce merită a fi la lumină. Acesta fu secretul tutulor marilor regi, tutulor marilor miniștri a căror memorie istoria a transmis-o posterităței. Acest secret pare a fi cu desăvârșire la noi pierdut sau mai bine putem zice că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
când trecu peste corpul scheletic, zdrobindu-l sub greutatea ei. Acidul răbfuni peste roțile blindate, datele trecură atât de repede peste monstru, încât substanța corozivă nu avu timp să roadă decât câteva alveole inofensive. Înaintea lor ― tenebrele. Tenebre pustii, neprimitoare. Obscuritatea unei lumi slab luminate: suprafața lui Acheron, încadrată de zidurile stației. Într-o clipă, VTT-ul era afară și rula pe drumul ce ducea la terenul de aterizare. Un vacarm asemănător zdrăngănelii unor buloane într-un mixer se auzea din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se înțelegea foarte clar cine trebuia „urmărit“, stilul sau individul, dar intențiile se-aflau acolo, demne și lăudabile. Anonimul Filologesc părea generos, își încuraja de la distanță victima să scrie mai departe, să „furnizeze material“. Semnătura criticului era și ea indescifrabilă, „obscuritatea“ se extinsese la nivelul identității evaluatorului, ca într-un dosar clasificat. M-am împins mai bine în fotoliul decanului și, întinzându-mi picioarele, m-am apucat de-a doua scrisoare. Nu îndrăzneam să urc direct în fotoliu, mă sprijineam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Tradiția iudaică, orfică și mai ales cea creștină conferă cuvântului sacru o extraordinară eficacitate, creativitate și putere de a comunica. Antichitatea recunoaște „literelor sacre” o serie de note specifice. Sunt astfel considerate esoterice, deci inițiatice, nedivulgabile. Caracterul lor secret presupune obscuritate, stil enigmatic, limbaj ermetic. Paralel însă, și chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în primul rând, a ceea ce se va numi estetizarea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
trebuie să îl retragă. Dacă un punct de vedere a fost apărat într-o manieră convingătoare, atunci preopinentul nu trebuie să îl pună la îndoială" sofismele de închidere; "părțile nu trebuie să utilizeze formulări insuficient de clare sau de o obscuritate susceptibilă a determina confuzii. Fiecare dintre părți trebuie să interpreteze expresiile celeilalte într-o manieră cât mai adecvată și cât mai pertinentă posibil"sofismele de limbaj. Încălcarea regulilor discuției critice se poate face cu intenție manipulatorie pentru că, în acest fel
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
i) textul original, publicat în 1837, este scris în limba română dar în alfabet chirilic, ceea ce îl face în mare parte inabordabil. În plus, opera lui Aaron nu a fost niciodată republicată în alfabetul latin, fapt ce o condamnă la obscuritate; ii) citarea pe larg stă mărturie vie a încărcăturii naționaliste a mesajului istoriografic transmis de Aaron în zugrăvirea lui Mihai Viteazul. Secțiunea pe care o reproducem în cele ce urmează poate fi luată ca reprezentând "epigraful istoriografic" al lui Mihai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care a recepționat "furia burgheziei și moșierimii" (Roller, 1952, p. 580). Eroismul luptei muncitorești dusă de PCR este evidențiat de faptul că Partidul "nu a părăsit lupta în ciuda teroarei. El a dus munca în ilegalitate" (Roller, 1952, p. 582). Din obscuritate a fost organizată "lupta Partidului Comunist din România pentru ieșirea revoluționară din criză", prin luptele de la Lupeni (1929), luptele ceferiștilor din anul 1931, totul culminând în "marea luptă a ceferiștilor și petroliștilor din ianuarie-februatie 1933" (Roller, 1952, pp. 604, 620
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de plăcere care însoțește armonia facultăților de cunoaștere (imaginația și intelectul) în jocul lor liber. Iar elementul ordonator al jocului acestor facultăți este tocmai regulă plăsmuita sub semnul inescrutabil al naturii, aceea pe care poetul o extrage din sine, din obscuritatea impenetrabila a transfondului sau suprasensibil, într-un proces de unicitate indescifrabila în spontaneitatea devenirii lui; regulă care, în indeterminarea ei caracteristică, regentează schematismul liber al imaginației. Felipe Martínez încearcă o prezentare a acestui proces: Există figură, deci există construcție (schemă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
prima intrare în scenă „vizitatorul” ia contact cu o lume descoperită simultan în cele două registre amintite: unul al luminozității muzicale și transparenței (dimineața, minutele clare, albeață distinctă, apă de pace, trotuarele sonore, gonguri ale soarelui unanim), celălalt al închiderii, obscurității, izolării, mizeriei (curțile, sărăcia zidurilor jupuite); iar între aceste coordonate spațiale, câteva evenimente verbale sugerând apropierea / aspirația (am mers, pașii mei sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcând deopotrivă închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca și în versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, în genere, în datele sale concrete, într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, într-un prim moment, în figuri - cum am văzut - ale închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe în plan spiritual (solitudine, izolare, incomunicabilitate, încremenire în convenție, inerție). Poarta, ușa, fereastra, respectiv reveria, visul alcătuiesc, la rândul lor, o rețea - în ordinea tematicii spațiale - a deschiderilor posibile, pe care le
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
par atât de bizare. În fond, lumea ficțională e singularizată prin poziția autorului - un anumit neosentimentalism ne-duios și ne-dulceag, de grad secund, manifest în contemplarea binevoitor ironică, simpatetică, a delicateței sufletești „handicapate” de sfieli și de frustețea ori obscuritatea comunicării. Nici chiar „răii”, atâția câți sunt, nu sunt scelerați de anvergură, vădiți în tonuri frapante, ci complexați mărunți, pizmași fără cruzime, malefici minori - păcatele lor fiind de ordinul unui „arivism meschin” (Valeriu Cristea) - și naivi totodată. Scriitorul construiește în
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
transformă forma arhitecturală într-o metaforă a trupului feminin (al Poliei, în speță). De ce a fost neglijată această metaforă erotizantă a arhitecturii? în parte, datorită prozei dificile, poliglote, “joyce iene“; întradevăr, ea este sufocată de inscripții latinești și grecești... La obscuritatea textului se adaugă misterul care înconjoară persoana autorului. Tradiția a atribuit cartea lui Francesco Colonna, nume purtat deopotrivă de un călugăr dominican din Veneția și de un baron din Roma. Liane Lefevre atribuie Hypnerotomachia Poliphili, lui Leon Battista Alberti. Motivul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
limbă, dar tot îngrășându-și silabele): Fraților! (toți se-ntorc și-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber- pansismul! ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional! PRISTANDA: Curat constituțional! Muzica! Muzica! (Muzica atacă marșul cu mult brio. Urale tunătoare...) (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută) 1.Prezintă conținutul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
că, la orizont, discurile Soarelui și Lunei, sunt turtite din cauza refracției și au acea culoare roșiatică aprinsă. Lumina nopții Într-o noapte cu cer senin și fără Lună, dacă ne-am afla pe o câmpie întinsă, am avea impresia unei obscurități absolute a unei nopți negre, deoarece primim o slabă lumină difuză, ce vine de la cer. Apare întrebarea de unde provine această lumină, ea se datorează stelelor? În realitate lumina stelelor nu contribuie decât cu 3/10 la lumina totală a nopții
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
care se Înfăptuiește interpretarea / Înțelegerea / cunoașterea. Puterea absolută a bisericii face ca Întregul proces de comunicare, orală sau scrisă, să fie afectat de superstiții și prejudecăți puternic Înrădăcinate În mentalul individului. Tradiția, În această perioadă, poate fi privită ca o obscuritate misterioasă “În care se plasează o conștiință colectivă mitică ce precede orice gândire” <ref id=”155”>Ibid., p. 210 referință </ref>. Iluminiștii vin să “elibereze lumea de supersiții și prejudecăți”. Adepți ai puterii nelimitate a rațiunii (prezente), reprezentanții acestui curent
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Doamnei Ecaterina Harnav", pe alta: "Au trecut în eternitate în vârstă de 44 ani la 23 martie 1867", pe alta: Unica româncă ce au purtat steagul libertății Moldovei la anul 1848" și pe a patra latură: "Au trăit apoi în obscuritate" (N.A. Bogdan, Op.cit..). Pe altă piatră este sculptată în formă de inimă, în jurul căreia este scris: "Unirea țărilor Române" (Ibidem). Astăzi aceste două pietre nu mai există. Pe sfânta Masă se află o cruce dăruită bisericii de către Domnitorul Carol I.
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
căuș pe ochii deschiși (fără a turti nasul) astfel încât nici o rază de lumină să nu pătrundă.. Respirați profund, reținându-vă suflul înainte de a expira. Contemplați negrul, sau vizualizați o imagine, un peisaj, ori un chip drag, de exemplu. Câteva minute de obscuritate de 3-4 ori pe zi, permit o excelentă regenerare a ochiului și ameliorează acuitatea vizuală (mai ales pentru cei ce stau ore întregi în fața calculatoarelor). O bună funcționare a ochiului depinde deasemeni de capacitatea sa de acomodare: a privi întotdeauna
51 Sfaturi înţelepte pentru a fi cât mai sănătoși cât mai voioși și cât mai…frumoși by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/760_a_1582]
-
căuș pe ochii deschiși (fără a turti nasul) astfel încât nici o rază de lumină să nu pătrundă.. Respirați profund, reținându-vă suflul înainte de a expira. Contemplați negrul, sau vizualizați o imagine, un peisaj, ori un chip drag, de exemplu. Câteva minute de obscuritate de 3-4 ori pe zi, permit o excelentă regenerare a ochiului și ameliorează acuitatea vizuală (mai ales pentru cei ce stau ore întregi în fața calculatoarelor). O bună funcționare a ochiului depinde deasemeni de capacitatea sa de acomodare: a privi întotdeauna
51 Sfaturi ?n?elepte pentru a fi c?t mai s?n?to?i c?t mai voio?i ?i c?t mai...frumo?i by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/83082_a_84407]
-
datorită valenței sale duble: este o metafizică de criză, de judecată nouă, împletită cu gîndirea tradițională dacă recunoaștem în ea .) În fond Descartes a înțeles profund conceptul de criză. Viața și opera lui o demonstrează. El nu a suportat pasiv obscuritatea în care sfârșea mereu scolastica, retardînd spiritul. El nu s-a ascuns în tăcerea gîndului de sine ci și-a pus gîndirea să gîndească o ieșire pe care a întrezărit-o într-o credință nouă: o filosofie și o știință
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]