799 matches
-
supremației în virtutea unor elemente care definesc unicitatea unei religii este abuzivă. A supraevalua anumite trăsături ori dimensiuni și a le ridica la nivel de unitate de măsură, pe o scară a valorilor părtinitor și subiectiv constituită, înseamnă a impune cu obstinație propria viziune în defavoarea celorlalte. Dacă ai părul blond, nu poți im pune acest atribut drept criteriu pentru afirmarea superiorității. Ar urma ca toți cei care nu au părul blond să fie considerați inferiori. Continuarea ne este bine cunoscută... Dorința de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se dorește a fi critic, în sensul reevaluării posibilităților de a utiliza cei trei termeni fără a cădea în „idolatria“ sereotipiilor și prejudecăților. Pretenția obiectivității în studiulacademic (al religiei, în acest caz) se cere atent cumpănită. Ea nu presupune nici obstinația de a clasa și categorisi oferind răspunsuri finale catalogate drept „științifice“ și nici tratarea fenomenelor analizate ca și cum ar fi vorba despre niște „obiecte“ întru totul măs urabile, ușor de decupat și descris folosind atribute univoce. Consider, de aceea, că „obiectivitatea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
prin simțurile corpului conduc la dizarmonii, care, mai devreme sau mai târziu, vor conduce la îmbolnăvirea și prăbușirea „sistemului“ artificial creat, pentru o necesară și igienică revenire a „părții“ în armonia totului. IV. LUMI îMPIETRITE: CHIP, PERSOANĂ, MEMORIE IV.1 Obstinația chipului Viziunea fragmentară a părții versus viziunea unificatoare a Unului. întruchipările Unului și nașterea memoriei. Experiența Unului și „externalizarea“ relației - interpretări eronate. IV.2 Despre persoană Antropomorfizarea Unului. Problematizarea și resemnificarea conceptului de persoană. Ilustrări. Chipul personalal Unului și „idolatria
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Căderea în lume: viziunea multiplului desprins de Unul și relația subiect-obiect. Refuzul prezenței: trecutul ca memorie versus viitorul ca proiect. Memorie și identitate. Dezlegarea legăturilor - recontextualizare. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului IV.1 Obstinația chipului Este imposibil, fără viziunea Unului, ca partea să surprindă întregul. Ea va vedea întotdeauna diferențele, lumea fiind o totalitate a părților interpretate ca „obiecte“. Altfel spus, „saltul“ de la viziunea fragmentară și subiec tiv-obiectivizantă a părții la viziunea integratoare și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Textul constituie, de re gulă, suportul sau mediul prin care teologia prinde chip, este pă strată și se lasă transmisă către ceilalți. Discursul teo logic se va circumscrie viziunii de la care se revendică sau pe care o reprezintă. Puterea și obstinația textului de a rămâne și de a fi astfel „depozitarul“ unui mesaj peste timp, respectiv „vehiculul“ lui în spațiu (de vreme ce textul se înfățișează ca modalitatea cea mai la îndemână de a „transporta“ un mesaj) constituie nucleul, sâmburele oricărei doctrine și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mult sau mai puțin sistematice, în plan comunitar impunerea chipului ia forma ideologicului, fie prin tradiție - dacă autoritatea acesteia este doar exterioară -, fie prin aderarea la un sistem sau altul de gândire și/sau organizare. încremenirile chipului sunt recognoscibile în obstinația de a conferi o anume identitate și un anume set de reguli ce se cer aplicate fără ca cel care le preia să le primească prin alegere proprie și din convingere, ci pentru că i-au fost date sau transferate ca fiind
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
me nit într o doctrină predicabilă devine, prin instrumentalizare, ideologie. Libere de orice miză „politică“, aceste structuri sunt doar expresia unei fenomenalități naturale, dezinte resate. Astfel sunt percepute, de exemplu, un tablou, un dans, un poem zen sau o mandală. Obstinația încarcerării, a persistenței unei forme anume prin agresarea celorlalte este semnul ideologicului. Religia ca sistem nu poate fi decât ideologizantă, în vreme ce spiritualitatea se refuză oricărei încadrări doctri nale, salvând întotdeauna ceea ce este unic, irepetabil, autentic. A propovădui autenticitatea înseamnă a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
anii 80 ai secolului XX, muncitorul care-și pierdea slujba simțea că-și pierde respectabilitatea. Acum are sentimentul că e "interimar", cu contract pe timp determinat, care trebuie reînnoit (în condițiile unor exigențe reînnoite). El înțelege că se urmărește cu obstinație profitul, dar nu respinge ideea că și-ar putea construi viața și altfel, nu numai legat de întreprindere. Cei care au peste 45 de ani, deja suferă de handicapul vârstei și se tem că dacă sunt concediați nu-i va
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
marginalizate, "captivii din periurban" etc. și au apărut "revoltele periferiilor"... Orașul ar fi trebuit să strângă laolaltă și să ocrotească pe toți cetățenii în jurul unor valori fundamentale (égalité, liberté, fraternité), să garanteze respectarea acestor principii pe care le proclama cu obstinație. În țările civilizate și dezvoltate, chiar s-au pus în act "politici de amenajare" a orașului bazate pe texte legislative, pe proceduri specifice, pe importante mijloace financiare care au plătit proiecte și acțiuni concrete ce detaliau obiective asumate 246. Statul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și uniforme, ar trebui să considerăm diversitatea orașelor ca pe o valoare culturală de cea mai mare importanță"271. Orașele în care trăim astăzi au fost construite în bună parte conform logicii societății industriale, civilizației "mașiniste", adică au urmărit cu obstinație dezvoltarea "materialistă", pierzând din vedere semnificațiile spirituale, sentimentul de apartenență. Ca să recuperăm timpul pierdut, apelăm la ...educație. Deceniul 2005-2015 este Deceniul educației în vederea dezvoltării durabile pentru a spori precauția copiilor și tinerilor, în timp ce adulții și maturii continuă să se comporte
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
care ia naștere ceea ce mai este numit încă imperialism cultural, și care iradia dintre două câmpuri diferite: cel de factură americană și cel sovietic. Între acestea, europenismul occidental se dorea a fi o "a treia cale". În fapt, ceea ce, cu obstinație, încercau să rezolve ambele tipuri de "imperialism" era problema unei alternative la cultura națională. Când vorbim de imperialism, trebuie să avem în vedere deosebirea prin-cipală dintre cel propriu epocii coloniale, care era unul național, și cel specific perioadei postbelice, care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
calități remarcabile: ca orice persoană de origine și educație germană, era minuțioasă, meticuloasă și metodică (a reorganizat Casa Regală după un protocol care se păstrează și astăzi). Din păcate, tăria ei de caracter și voința ei neobișnuită atingeau uneori limitele obstinației și chiar ale obtuzității. Avea o sensibilitate cu totul feminină (calitate normală la o femeie obișnuită, dar un defect la o regină) la orice gest și limbaj masculin capabile să-i satisfacă amorul propriu hipertrofiat de regină și de femeie
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
reformator al învățământului i-a fost blocată, iar posteritatea nu-l va păstra în memorie decât ca poet. Nici măcar pentru exegeți nu mai există aspirațiile îndreptățite ale lui E. la un post universitar și la Academie. 3. Se crede cu obstinație că pentru periodizarea creației lui Eminescu importante sunt schimbările în statutul personal al acestuia. Adevărul este însă că numai o schimbare în posibilitatea de a-și duce la îndeplinire chemarea a putut marca trecerea de la o perioadă la alta. Evenimentul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-unul salvator, ci într-un nou eșec. În plus, deși vede în sinucidere dezlegarea, Iona întruchipează chiar eroul absurd camusian prin meditația asupra eternei reîntoarceri în existență și prin implorarea adresată mamei: "naște-mă mereu"95 veritabilă culme a obstinației și a perseverenței absurde. Astfel că, deși nu putem susține că se produce prin această piesă o resuscitare a tragediei, Iona se înscrie printre răspunsurile originale date problematicii legate de absurdul metafizic, încă actuală în dramaturgia din deceniul al șaptelea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a încheiat, fără intervenția texului rezumându-ne la o singură imagine, ca unitatea de bază a benzii desenate).530 Fig. 4 Mostră din teza de doctorat în psihiatrie a lui Serge Tisseron În unele benzi desenate bulele sunt refuzate cu obstinație (Tarzan, Prince Vaillant), pentru a nu răpi aerul "realist" al desenelor, pentru a evita probabil artificialitatea, însă în acest caz se degajă un aer "raportat", care nu mai poate fi al participării directe, care reproduce astfel "aspectul fabricat al romanului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
marile figuri istorice, înlocuite cu eroi de rangul al doilea sau chiar de către personaje din popor inventate pe loc, iar la momentul Plevna, singurii care apar cu numele sunt Walter Mărăcineanu, Gheorghe Șonțu și Constantin Ene, cineva anume refuzând cu obstinație să facă act de prezență. Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, p. 272. 836 Emigrând în SUA în 1991, debutează încă din 1992 la gigantul Marvel, în Conan Saga numărul 61. În scurt timp devine unul dintre cei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a luat-o rezervându-mi-o totuși - știu că ipocrit însemnează actor. Ipocrit? Nu! Rolul meu e adevărul meu și trebuie să-mi trăiesc adevărul, care e viața mea. Acum joc rolul proscrisului. Până și neglijența persoanei mele, până și obstinația mea de a nu-mi schimba hainele, de a nu-mi face altele noi, depind parțial - cu contribuția unei anumite înclinații către zgârcenie care m-a însoțit mereu și care, când sunt singur, departe de familia mea, nu are contragreutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dornici de afirmare care nu au copii, cultul ego-ului care-i caracterizează și care e celebrat până astăzi, și îmbătrânirea populației Republicii Federale, cu urmări precum criza permanentă din sistemul de pensii și pustiul unei existențe în doi cultivate cu obstinație, povestirea ei exotică Dragoste și moarte în Bali mi-a fost de folos la conturarea unor fundaluri melodramatice. Dar nicicând nu am mai fost acaparat până la uitarea de sine de arta narativă, zice-se, doar distractivă, a lui Vicki Baum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prezentam sau îl purtam pe umăr. Posibil chiar să fi luat ad litteram expresia „Arma e mireasa soldatului“. Noi arătam, dacă nu chiar însurați, atunci măcar logodiți cu carabina de 98. Atunci, însă, când scriu în mod repetat și cu obstinație „noi“, pluralului aflat în formație și ușor de cuplat îi stă totuși de-a curmezișul o excepție ce-mi apare înaintea ochilor mai limpede decât favorizatul pictor de pereți, decât harnica lui mișcare de pensulă și decât tot ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cină, Goliadkin (fără doar și poate că pentru a atenua spaima instalată În vagonul restaurant), a Îndrăznit să mă sfideze la poker, față În față. Era atât de dornic să se măsoare cu mine, Încât a respins, cu o surprinzătoare obstinație, propunerea baronesei și a colonelului să jucăm În patru. Desigur, nădejdile lui Goliadkin au primit o lovitură puternică. Căci eu, În calitate de clubman la Salon Doré, nu mi-am dezamăgit publicul. La Început, cărțile n-au fost de partea mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
binescu. Să cadă-n ploaie peste tine finochietto. Pujato, 19 octombrie 1946 Cu numele autorilor Cronicile lui Bustos Domecq (1967) PROLOG Înfrunt din nou, la insistențele unui Înveterat prieten și stimabil scriitor, inerentele riscuri și neplăceri care Îl pândesc cu obstinație pe autorul oricărui prolog. Ele nu se referă, desigur, la lupa mea. E rândul nostru să navigăm acum, precum homeridul, printre cele două stânci contrarii. Caribda: să biciuim atenția cititorilor abulici și șovăielnici cu o Fata Morgana de atracții, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dans cu o mișcare deosebit de vioaie și costum specific răspîndit În Oltenia, nu cred că mai are vreo importanță, titlul putînd suna pînă acum astfel: Efectul razelor gama asupra vîzdoagelor. Pe de altă parte, traducerea populară românească a omis cu obstinație acel Man-in-the-Moon care-ar Însemna, după caz, lunatic, om din lună, sau chiar club al visătorilor, clubul pe care-l visează acea pe atunci nouă versiune a celebrei Blanche Dubois, mama lui Tennessee Williams. După cum se poate cu ușurință bănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
frunze, durere, gînduri negre, plîns și levitație? Dacă poți levita În poziție chircită, Într-o gogoașă. Nu poți. Vezi Teorema lui Pasolini. Se poate Însă și presupune că informațiile pe care le-am primit cu toții nu-s complete, omițîndu-se cu obstinație chicotitul Învățătorului. Miracolele n-ar mai fi avut nimic miraculos de-ar fi fost Însoțite de hohote de rîs. E drept că știind prea bine ce-avea să urmeze, cunoscînd pe dinafară din școala divină primară ori pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în timp, din mărunțișuri acumulate și putând fi interpretate drept ceva grav -, un asemenea grad de antipatie, încât, acum, când dispunea de putere dintr-odată și peste noapte, părea că nu ar fi putut să se exprime altfel decât în obstinația cu care Radu Dascălu se înverșuna în a-l exclude pe Andrei Vlădescu de la recompense și acțiuni firești în meseria lui, desigur, nu explicit și nu pe față, dimpotrivă, pe față arătând ca și cum el s-ar fi străduit, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]