600 matches
-
se deduce că bârnele din lemn erau foarte degradate, estimându-se așadar că biserica este mai veche cu aproximativ 100-150 ani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, linia frontului a trecut pe dealurile ce înconjurau bisericuța și cimitirul. Un obuz a distrus în 1944 partea inferioară a absidei laterale de nord. Casele aflate în apropierea bisericii au fost în mare parte distruse, iar satul a fost strămutat mai în vale, până pe valea Siretului. Mutarea satului a făcut ca biserica de
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
al Haganá, în care i se cerea să judece din nou oportunitatea unei asemenea acțiuni, dat fiind că avea la dispoziție un număr mic de combatanți. Atacul a început în noaptea 16 spre 17 mai 1948 cu trageri zgomotoase de obuze de 3 inch din mitraliere postate pe Dealul Țel Akko și dintr-un tun de tip „Davidka” ce fusese amplasat la est de oraș. Sub acoperirea acestora, două companii evreiești au atacat dinspre nord și una a executat o operație
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
autoritățile sovietice au dat numele locotenentului Kiril Alekseev pichetului de grăniceri de la Șipotele Sucevei. În localitatea unde a murit, s-a înființat Muzeul memorial "Kiril Alekseev", unde au fost expuse fotografii din luptele din regiune, ziare care descriu luptele purtate, obuze, uniforme militare, fotografii ale lui Kiril Alekseev. În fața muzeului s-a construit un bust din bronz al grănicerului sovietic erou.
Kiril Alekseev () [Corola-website/Science/316173_a_317502]
-
primit ordinul să transporte spre focarul luptelor o echipă medicală din cadrul unității de ajutor aeropurtate „669” (unitatea care a venit să adune, să identifice și să transporte acasă pe cei 6 militari din Bucegi). Aparatul a aterizat sub ploaia de obuze și gloanțe, salvatorii stabilizând (tratament de salvare a vieții pentru ca rănitul să poată fi transportat) pe loc pe ostașii răniți și preluând pe cei vii și pe cei căzuți. Elicopterul s-a întors la bază cu fuselajul ciuruit de gloanțe
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
povestea unui președinte al unui club de arme din Baltimore după Războiul Civil American, a rivalului său, un producător de arme din Philadelphia și a unui francez care a construit o enormă navă spațială / armă numită "Columbiad" în formă de obuz care va fi lansată în spațiu spre Lună. Povestea este, de asemenea, notabilă pentru că Verne a încercat să facă unele calcule surprinzător de apropiate de cele reale, mai ales având în vedere lipsa totală a oricăror date cu privire la subiect în
De la Pământ la Lună () [Corola-website/Science/321253_a_322582]
-
în spațiul cosmic, Konstantin Țiolkovski a respins ideea lui Verne de a folosi un tun pentru lansare. El a concluzionat că țeava unui astfel de tun ar trebui să fie imposibil de lungă. Tunul din poveste ar trebui să trimită obuzl cu o accelerare de aproximativ 22.000 g. Fie o armă de lansare în spațiu cu un tun de lungime (formula 1) și viteza necesară de evadare (formula 2), atunci accelerația (formula 3) se calculează cu următoarea formulă: Gerald Bull și proiectul HARP
De la Pământ la Lună () [Corola-website/Science/321253_a_322582]
-
Ultima noapte Crucișătorul ușor Sheffield l-a interceptat pe Bismarck în seara zilei de 26 mai. De la 12 km, Bismarck a deschis foc cu turelele prova, încadrând instantaneu nava britanică. Deși nici un proiectil nu l-a lovit direct, schije de obuz au perforat armura crucișătorului englez, provocând moartea a 6 membri ai echipajului și rănirea a încă 9. "Sheffield" s-a retras sub o perdea de fum, în noapte, așteptând sosirea întăririlor. Noaptea, cele 4 distrugătoare din escorta escadrei grele au
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
indensificat incursiunile unităților de dimensiunea batalioanelor și focul de artilerie îndreptate către Con Thien, o fortificație pe un deal din centrul liniei defensive a pușcașilor marini aflat la sud de zona demilitarizată din nordul provinciei Quang Tri. Tirurile de mortier, obuzele de artilerie și rachetele de 122 mm cădeau la întâmplare, dar neîncetat asupra bazei. Bombardamentele din septembrie aduceau circa 100-150 de proiectile pe zi, maximul fiind atins pe 25 septembrie cu 1.190 de proiectile. Comandantul american din Vietnam, generalul
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
la poarta bazei de la Khe Sanh. Lownds s-a temut că APV a infiltrat oameni printre cei peste 6000 de refugiați. Spre surprinderea personalului SOG și CAP, combatanții indigeni au fost dezarmați și obligați să stea sub pază în craterele obuzelor. Neprimind hrană și apă, mulți dintre laoțieni s-au întors și au plecat pe jos pe Drumul 9 către Laos. Soldații bru au fost excluși de la evacuarea din zonele înalte printr-un ordin al comandantului I Corps al armatei sud-vietnameze
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
de despresurare a fost oprita de buri în vreme ce o a doua coloană de soldați s.a întors din drum crezând că postul a fost deblocat. Asediul a continuat timp de 11 zile iar pe parcursul său mai bine de 1.800 obuze lovit postul. După ce apelurile de a se preda au fost ignorate de apărători și nedorind să se angajeze într-un atac frontal riscant, burii s-au retras. Asediul de pe râul Elands a reprezentate una din realizarile majore ale australienilor din
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
croați din oraș și din împrejurimi. În actul de acuzare împotriva fostului președinte iugoslav Slobodan Miloșevici, Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a oferit o descriere sumară a evenimentelor: Conform unor estimări, artileria sârbă a tras până la un milion de obuze către Vukovar. A fost primul oraș european ras de pe fața pământului de la Al Doilea Război Mondial. Oficialii croați au estimat costul pagubelor la 2.5 miliarde de dolari. Deși bătălia a reprezentant o pierdere semnificativă și simbolică pentru Croația, care
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de informații importante acestui adversar. Mai multe afaceri de spionaj ajunseseră deja în ochii unei prese avide de scandal care a relatat povești în care se combina misterul cu sordidul. În 1890, arhivistul Boutonnet a fost condamnat pentru vinderea planurilor obuzului cu melinită. Atașatul militar german la Paris era în 1894 contele Maximilien von Schwartzkoppen, care a dezvoltat o politică de infiltrări care părea să-și fi dovedit eficacitatea. De la începutul lui 1894, Secțiunea de Statistici ancheta un trafic de planuri
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
km/h. Între anii 1832 și 1839, compatriotul său, Robert Anderson realizează un vehicul electric acționat de baterii nereîncărcabile. În 1899, belgianul Camille Jenatzy depășește 100 km/h cu un vehicul electric denumit "Jamais Contente", de formă aerodinamică asemănătoare unui obuz. Primele încercări de construire a unor astfel de motoare au fost sortite eșecului, deoarece combustibilii fluizi necesari arderii încă nu apăruseră. Un exemplu ar fi dispozitivul cu cilindru și piston realizat de Christian Huygens și asistentul său, Denis Papin, care
Istoria automobilului () [Corola-website/Science/322394_a_323723]
-
1913. Izbucnirea Primului Război Mondial (1914) a transformat Bucovina în treatru de război între armatele germane și austriece pe de o parte și cele rusești și românești pe de altă parte. Bombardamentul de artilerie din 17 iulie 1917 a avariat biserica. Câteva obuze de artilerie au lovit biserica în plin, patru dintre ele fiind vizibile și astăzi în partea superioară de răsărit a bisericii. În acele vremuri, biserica a fost păstorită cu tact de preotul paroh Julius Weber (1915-1929), care a îndeplinit pentru
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
ofensivă pe scară largă împotriva Ceceniei. Armata rusă a avansat cu ușurință în spațiile deschise din nordul Ceceniei și, pe 5 octombrie 1999, a ajuns la râul Terek. În această zi, un autobuz cu refugiați a fost lovit de un obuz de tanc rusesc, rănind cel puțin 11 civili; două zile mai târziu, bombardiere rusești Su-24 au lansat bombe cu fragmentație asupra satului Elistanji, ucigând 35 de oameni. Pe 10 octombrie 1999, Mashadov a lansat un plan de pace propunând reprimarea
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
această mare unitate a dus lupte deosebit de grele în Dobrogea. S-a remarcat în bătăliile desfășurate în zilele de 6-9 octombrie 1916, în satul Pervelia, comuna Musurat, Topraisar. După ce, în ziua de 9 octombrie 1916, a fost lovit de un obuz asfixiant care l-a lăsat în stare de inconștiență, a fost luat prizonier de germani, i s-a luat sabia și a fost prezentat generalului Liebeskind. După o discuție cu acesta, în care a explicat toate eforturile pe care le-
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
tunuri a necesitat regenerarea țevilor prin procedeul numit „tubare amovibilă”, realizat la Uzinele Reșița. Această operațiune a condus la uniformizarea calibrului și muniției. Tunurile Putilov (cele mai numeroase) au fost recalibrate la 75 de milimetri, iar muniția standard a fost obuzul Schneider Model 1917 care avea bătaia de 11 kilometri. Cu toate acestea, nu au fost rezolvate limitările tehnice ale tunurilor. La mijlocul anilor 1930 au apărut primele tunuri de câmp bifleș (cu două fălcele) moderne: Polonia și Franța nu s-au
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
Bătaia maximă a proiectilului exploziv era de 11,4 kilometri. Greutatea în baterie era de 1430 kilograme, iar în bătaie de 1470 kilograme. Cadența de tragere era de până la 20 de lovituri pe minut. Debitele orare erau de 240-280 de obuze, o creștere de peste 100% față de tunurile care se aflau deja în dotarea armatei. În comparație cu tunurile de câmp tubate amovibil model 1902/36, tunul Reșița era bifleș. Câmpul de tragere orizontal fusese mărit de 7 ori, iar tragerile la distanțe mari
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
s-a remarcat în acțiuni militare, însă a participat la operațiunile post-conflict din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak șase contingente de militari, în mare parte geniști. În total, geniștii moldoveni au lichidat în Irak circa 400 mii mine, obuze, și alte muniții. În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova de atunci, Vitalie Marinuța, a convenit cu reprezenanții NATO să delege din partea Moldovei un grup de militari cu scop de menținere a păcii în Kosovo. Astfel, la 8 martie 2014 un
Forțele armate ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326030_a_327359]
-
și de azi - cazul „Berthei cea groasă"", în care se relatau următoarele: La 23 martie 1918, când războiul a intrat în ultima fază, Parisul a avut de suferit o nouă lovitură. În plină zi, în centrul orașului, a explodat un obuz de mărime nebănuită. Se spunea că un avion gigantic a trecut deasupra capitalei; alții credeau că inamicul a ajuns la porțile Parisului. La trei ore după explodarea primului obuz statul major francez știa că inamicul bombardează Parisul cu ajutorul unui tun
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
nouă lovitură. În plină zi, în centrul orașului, a explodat un obuz de mărime nebănuită. Se spunea că un avion gigantic a trecut deasupra capitalei; alții credeau că inamicul a ajuns la porțile Parisului. La trei ore după explodarea primului obuz statul major francez știa că inamicul bombardează Parisul cu ajutorul unui tun gigantic așezat undeva, la o distanță de 120 sau 130 kilometri, iar 30 de ore mai târziu toată lumea știa nu numai despre existența tunului „Bertha cea groasă", dar și
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
așezat undeva, la o distanță de 120 sau 130 kilometri, iar 30 de ore mai târziu toată lumea știa nu numai despre existența tunului „Bertha cea groasă", dar și locul unde era instalat. Cu ajutorul matematicienilor, care au calculat traiectoria și direcția obuzelor, s'a aflat locul aproximativ unde se află instalat tunul gigantic. Ceilalți specialiști militari, fotografii, aviatorii etc. au descoperit tunul, într'o pădure din apropierea Laonu-lui. Artileria grea franceză a deschis focul împotriva „Berthei" și al patrulea obuz a pus capăt
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
traiectoria și direcția obuzelor, s'a aflat locul aproximativ unde se află instalat tunul gigantic. Ceilalți specialiști militari, fotografii, aviatorii etc. au descoperit tunul, într'o pădure din apropierea Laonu-lui. Artileria grea franceză a deschis focul împotriva „Berthei" și al patrulea obuz a pus capăt carierei tunului gigantic. În primăvara anului 1916, fizicianul Eberhardt a prezentat uzinelor Krupp proiectul unui tun gigantic cu o rază de acțiune de peste 130 kilometri. Specialiștii militari au aprobat proiectul și tunurile au fost puse în construcție
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
tun gigantic cu o rază de acțiune de peste 130 kilometri. Specialiștii militari au aprobat proiectul și tunurile au fost puse în construcție. Suma cheltuită pentru cele trei tunuri gigantice era de 70 milioane mărci! Rezultatele însă n'au corespuns așteptărilor. Obuzele gigantice au ucis în totul 256 oameni și au rănit 600. Au fost distruse câteva case, iar panica scontată și efectul psihologic de înspăimântare a populației, n'a corespuns așteptărilor. După încheierea păcii, au fost cunoscute și datele tehnice ale
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
devenit evident că amiralul Dewa a făcut calcule eronate, rușii și-au revenit din atacurile inițiale distrugătoare și navele lor de luptă s-au pus în mișcare. În primele cinci minute ale luptei nava "Mikasa" a fost lovită de un obuz care a ricoșat, care a căzut peste marinari, rănind inginerul șef, locotenentul de pavilion, și alți cinci ofițeri și bărbați, distrugând pupa. La 12:20 Amiralul Tōgō Heihachirō a decis să schimbe cursul și să scape din capcană. A fost
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]