KorAP: Find »[drukola/base=obuz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 25 >

614 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933

timp, stoluri de "Liberadoare" treceau munții, îndreptîndu-se spre rafinăriile din zona Ploieștilor și spre Capitală. Alcătuită din studenți intrați în ultimul an de la Politehnică, bateria avea misiunea să doboare avioanele inamice, să nu le lase să treacă munții, dar nici un obuz nu și-a atins ținta. Bombardierele americane treceau ca la paradă printre ghemotoacele de fum ce împroșcau cerul. După aceea, ofițerii și trupa se relaxau. Se organizau "ceaiuri", se înfiripau idile. Mai mulți militari-studenți se obișnuiseră să vină, duminica după-amiază

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

spulbere de pe apă.Trebuia să intrăm până ajungeam aproape de chei, acolo să lăsăm ancorele și să bombardăm cartierul turcesc. Ne făceau ei praf, dar la o adică Îi făceam și noi praf și pulbere. Au tras doar câteva salve cu obuze oarbe când am ajuns În port. Și atunci a venit Kemal și l-a destituit pe comandantul turc. Pentru că și-a depășit atribuțiile, sau cam așa ceva. Se cam Înfierbântase. Putea să iasă un măcel Îngrozitor. Mai știi cum arăta portul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
am mai fost de acord că adunarea bucăților constituise o experiență extraordinară - ce era fascinant, era să descoperim cum corpul uman poate fi făcut bucățele care nu explodaseră conform liniilor anatomice, ci mai degrabă fuseseră divizate la fel de capricios ca un obuz foarte puternic care explodează. Pentru a aduna observații pline de acuratețe, un naturalist ar putea să le limiteze la o perioadă anume de timp, și cea de care mă voi ocupa Întâi e perioada care a urmat ofenisivei austriece În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
maci crescând În lanurile de grâu, și duzii erau Înfrunziți și puteai să vezi valuri de căldură care proveneau de la țevile armelor ascunse sub frunze atunci când le bătea soarele; pământul devenea de un galben strălucitor pe marginile gropilor lăsate de obuzele cu gaz cu muștar și e adevărat că o casă obișnuită care a fost distrusă este o priveliște mai plăcută decât una distrusă de bombe, Însă puțini sunt călătorii care, respirând adânc aerul acela de Început de vară, ar Împărtăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

bine maniera de joc prin care erau pulverizate textele citite la cenaclu, În special de către tandemul inoxidabil Horia Gârbea / Radu Sergiu Ruba. Chiseliță le făceau. Cu sarcasm, sardonic, cu voluptate, ironie, vervă și puncte finale audibile ce cădeau ca niște obuze mici În capul tot mai coborît Între umeri al vinovaților. Uneori aveau dreptate. De fapt nu asta conta. Conta șahul. În zilele acelea nu făceam Însă decît să mă Întreb ce-o fi În mintea timizilor ucenici ce-și ascultau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
La fel ca hîrtiuțele pe care le găseam Îndesate-n cutia poștală și sub ușă. „Literatură o ocupație bună pentru trîntori.” Electricianul de la parter mi-a strecurat În buzunarul de la haină un bilețel Împăturit În opt, albastru, pe care scria: „Obuz Din el se fac pendule și călimări. Suflul obuzului te orbește”. Taximetristul de la zece mi-a trîntit-o drept În față: „Artiști SÎnt cu toții niște impostori. Trebuie să le lauzi dezinteresul (formulă Învechită). Să te miri că sînt Îmbrăcați ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-n cutia poștală și sub ușă. „Literatură o ocupație bună pentru trîntori.” Electricianul de la parter mi-a strecurat În buzunarul de la haină un bilețel Împăturit În opt, albastru, pe care scria: „Obuz Din el se fac pendule și călimări. Suflul obuzului te orbește”. Taximetristul de la zece mi-a trîntit-o drept În față: „Artiști SÎnt cu toții niște impostori. Trebuie să le lauzi dezinteresul (formulă Învechită). Să te miri că sînt Îmbrăcați ca și ceilalți oameni (formulă Învechită). SÎnt deseori invitați la petreceri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
o insuflă celor din jur cu toată puterea necredinței), credința În oameni, În viață, miza. Și uite că se poate face-un film cu mesaj cînd te aștepți mai puțin. Un alt film, analog prin tema din care lipsesc mitralierele, obuzele și sîngerînzii cinematografiei actuale chiar că de sfîrșit de lume, din nenorocire nu-i vorba de lumea mitocanilor, ăștia rezistă, deoarece au creier de azbest, totuși să vedem, mai e puțin pînă la terminarea cu brio a mileniului, acuși se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
la fluier despre supraviețuire, numai că pare mai normal un popor care doar suflă În instrumentul de mai sus și nu-l folosește ca proiectil, neavînd cu ce să devină fanatic sau măcar belicos, decît unul ce pune mîna pe obuz de Îndată ce i-a furat cineva stegulețul de pe acoperiș. Episodul legionar rămîne așadar inexplicabil: Foaie verde cîntă cucu, să ne facem un seppuku anulează prin expediere În flagrant ridicol Întreaga cultură tragică japoneză și de altă naționalitate, miștoul atotcuprinzător spulberînd orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

rămâne nouă. - Mi se pare c-ai ghicit, spuse. Face și asta parte din manevra de diversiune de azi-dimineață. Dar nu cred că va reuși. La ora asta ar fi trebuit să fim de mult sub foc. I-am arătat obuzele care cădeau la răstimpuri la mai puțin de un kilometru de marginea satului. A zâmbit, ridicând din umeri. - Astea sânt nimica toată, spuse. Brandturi. Dacă ar fi crezut că vrem să rezistăm la Dumbrăvi, și-ar fi concentrat focul pe

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
fost bine pregătită. - Atunci, de ce-ați mai trimis motocicliștii în vale? I-ați prăpădit degeaba. - Nu degeaba. Poate că unul, doi, tot au scăpat. Și astfel au putut să transmită informațiile. Informații false, bineînțeles. Concentrarea la Dumbrăvi, și celelalte. Obuzele continuau să cadă, unele din ele destul de aproape de șosea. - Probabil că n-a scăpat nici unul, făcu von Balthasar visător. Sau dacă au scăpat, nu i-au interogat, sau, interogîndu-i, nu i-au crezut... Se îndreptă hotărât spre sat. În dreptul bisericii

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
am liniștit. Zâmbea, cu ochii în ochii Ilariei. Se întunecase bine când l-am adus în biserică. De cealaltă parte, spre vale, cerul se aprinsese și pâlpâia. - Numai de-ar începe să plouă, spuse dascălul. Să nu se întindă focul. Obuzele cădeau acolo dincolo de crâng, pe șoseaua spre Dumbrăvi. Ieșeam mereu din biserică să văd ce se întîmplă. Mă duceam până la cimitir, mă întorcea printre șanțuri, să nu mă atingă schijele dac-or fi să schimbe tirul pe neașteptate. - Credeam c-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

cel puțin trei părți e apărat de cuiburi de mitraliere. SÎnt Înfipți bine acolo și știu ce fac. N-avem destulă forță de artilerie ca să putem trage la acoperire ca lumea, și nici cît să-i aruncăm În aer. Au obuze antitanc În casele alea trei și o baterie lîngă biserică. O să fie un adevărat măcel. — La ce oră trebuie să-nceapă? Nu mă-ntreba. Nu pot să-ți zic. — MĂ gîndeam să știu, ca să putem filma. Toți banii de pe film

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-mi dădui imediat seama că cerusem prea multe sticle. Afară se făcuse frig și, În lumina lunii, norii mari și foarte albi treceau peste Gran Via, largul canion mărginit de blocuri, iar noi mergeam pe trotuar printre proaspetele urme de obuze făcute-n timpul zilei, care tăiau frumos cimentul, pline Încă de moloz, și urcam micul deal care ducea spre Plaza Callao, unde hotelul Florida dădea spre celălalt deal, mai mic, spre care ducea strada largă. Am trecut de paznicii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
copacii din jurul casei aflate dincolo de rîu străluceau flash-urile aruncate de armele soldaților noștri. Trăgeau direct spre noi și Întîi vedeai flash-urile gemene, apoi auzeai bum-bum-ul sec, răgușit, ieșit din gurile de 76, și apoi scîncetul În crescendo al obuzelor care veneau spre noi și, trecînd pe deasupra capetelor noastre, se duceau mai departe. Ca de obicei, artileria era cam slabă. Nu erau decît patru baterii acolo, cînd de fapt ar fi trebuit să fie patruzeci, și tunurile nu trăgeau decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
dubii În privința locului ales, așa că ne-am mutat cam o sută de metri mai la stînga. Chiar Înainte să ne mutăm, mi-am marcat locul folosind cea mai veche metodă de a face lucrul Ăsta și În zece minute un obuz de 152 a căzut exact pe locul unde fusesem eu, iar acum nu mai era nici un semn că pe-acolo ar fi fost vreodată o ființă umană. Nu mai era decît o gaură mare cu marginile bine conturate. Apoi, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să ajungă-n dreptul mașinilor statului major, făcu stînga și, ținîndu-și În continuare capul ridicat În felul Ăla ciudat, trecu de creastă și dispăru. Tipu’ care era cu mine nu-l observase pe bărbat pentru că schimba filmul În cameră. Un obuz stingher trecu peste creastă, căzÎnd chiar lîngă tancuri, și pămÎntul țîșni În aer ca o arteziană Însoțită de un fum negru. Un tip Își scoase capul din peștera În care era statul major și apoi dispăru Înapoi Înăuntru. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Înfigeai bărbia În praf, așteptînd ordinul să urci panta aceea pe care nici un om n-ar fi putut-o urca fărĂ să fie Împușcat. Fuseserăm acolo, alături de cei care stăteau Întinși așteptînd tancurile care n-au mai venit. Așteptam, În timp ce obuzele năvĂleau țipînd ascuțit și explodau cu un răget. Metalul și bulgării de pămÎnt erau aruncate-n aer ca o fîntînĂ arteziană. Și, pe deasupra capetelor, era perdeaua de gloanțe, șoptind, pocnind Întruna. Știam ce simțeau cei care așteaptă. Ajunseseră cît de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de luptă, mergînd, și ca bărbat Îl Înțelegeam. Dar pentru că era soldat, fusese urmărit de cei doi bărbați din poliția militară și moartea din fața căreia plecase Îl ajunsese din urmă tocmai cînd trecuse peste creastă, scăpase de gloanțe și de obuze și se-ndrepta spre rîu. — Ce chestie mai e și asta, spuse extramadurianul făcÎnd un semn cu capul spre cei doi polițiști. — E război, i-am spus. Într-un război ai nevoie de disciplină. Și ar trebui să murim ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ca să nu cazi. Erau uși care se deschideau către camere ce nu mai erau acolo, așa că puteai foarte ușor să deschizi o ușă obișnuită și să pășești În aer - asta pentru că etajul acela și următoarele trei fuseseră bombardate direct cu obuze de calibru mare. Și totuși, la ultimele două etaje erau patru camere În față, care rămĂseseră intacte, și În camerele din spate de la fiecare etaj mai curgea chiar și apa. CĂminul nostru, așa Îi spuneam clădirii. În cele mai rele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ne foloseam de CĂmin atît ca de un punct de observație, cît și ca de un loc bun pentru filmat. Zilele erau foarte periculoase și reci, iar nouă ne era mereu foame și glumeam Întruna. De fiecare dată cînd un obuz lovește o clădire, se face un nor mare de praf de la cărĂmizi și tencuială, care, atunci cînd se așază, acoperă oglinzile și ferestrele parcă date cu calciu. Într-una din camere, cea care dădea spre scări, era o oglindă Înaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o să creadă că ești În statul major. Te văd cu casca aia de tinichea și cu binoclul și o să creadă că de-aici este condusă operațiunea. O cauți cu lumînarea, să știi. Își repetă refrenul. Exact atunci ne lovi primul obuz. Întîi s-a auzit un zgomot, ca cel pe care-l face o conductă spartă, combinat cu cel de carton rupt, și apoi explozia asurzitoare și fumul deasupra noastră, În timp ce o duceam pe fată În spatele apartamentului. Ieșeam aplecîndu-mă pe ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
spunea că nici cu cea mai bună lentilă Leica nu l-ar fi putut prinde În mișcare. Desigur că nu era adevărat, Însă era o chestie de efect. În orice caz, au bombardat casa cu intensitate timp de vreun minut. Obuzele aveau o traiectorie atît de precisă că nici n-aveai timp să răsufli Între zdruncinătură și următoarea explozie. După ultimul obuz am așteptat cîteva minute ca să fim siguri că s-au oprit, am luat o gură de apă din bucătĂrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
adevărat, Însă era o chestie de efect. În orice caz, au bombardat casa cu intensitate timp de vreun minut. Obuzele aveau o traiectorie atît de precisă că nici n-aveai timp să răsufli Între zdruncinătură și următoarea explozie. După ultimul obuz am așteptat cîteva minute ca să fim siguri că s-au oprit, am luat o gură de apă din bucătĂrie și ne-am găsit altă cameră din care să filmăm. Tocmai Începea atacul. Americanca era foc și pară pe Autoritate: — El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
spusei. Surioară, uite. Privește. Acum. Hai că-ncepe. Dedesubt, cîțiva tipi se ridicaseră și alergau pe jumătate aplecați spre o casă din piatră de rîu, așezată În mijlocul unui pîlc de copaci. Casa era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care o loveau. VÎntul dispersa praful și casa reapărea precum un vapor care iese din ceață. În fața soldaților, un tanc Înaintă smucindu-se, ca un gîndac rotunjit și cu un nas Înarmat, și dispăru printre copaci. Cum ne uitam, văzurăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]