10,797 matches
-
viața de pînă atunci, își vizitează iubita din copilărie - acum femeie măritată - sugerîndu-i acesteia că o vede pentru ultima oară (Floricica); oamenii care, în prima parte a cărții, populau paginile se răresc, se fac tot mai puțini, devenind simple umbre ocazionale; ultimul om întîlnit, înainte ca peregrinul să se cufunde în pustietatea necunoscută, este o făptură simbolică, un călugăr, întruchipare a singurătății monahale, Părintele Ghermănuță; despărțindu-se de acesta la poarta schitului Nichit, Hogaș își ia într-un fel adio de la
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
unei Barcelone crepusculare și interlope se ocupă cu distribuirea ilegală a forței de muncă ieftine constând din imigranți chinezi, dar și a mărfurilor acestora prin intermediul clandestinilor senegalezi. Este divorțat, soția sa Marambra (Maricel Álvarez) fiind instabilă psihic, și totodată amanta ocazională a fratelui său Tito (Eduard Fernández). Copiii, Mateo (Guillermo Estrella) și Ana, i-au fost încredințați lui, iar Uxbal are dificultăți cu creșterea lor. Încercarea de a o readuce pe soția sa în spațiul conjugal eșuează după ce aceasta își molestează
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
folosit: cam atâta culoare, cam atâta hârtie, bașca ce mai pretind că s-ar fi pierdut pe schițe și cu care după aceea mi-aș fi șters dosul - un privilegiu rar pe care Pobjoy, în infinita lui generozitate, îl acordă ocazional unui cur de Artist condamnat, care, nu-i așa, musai să se resimtă. Și tot zilnic șutesc și eu câteva foi pentru cartea mea cu pești pe care le ascund cu grijă și le rearanjez mereu exact unde se vede
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
creșterea. Femeia din ea este insesizabilă, ingenuitatea ei este totală, însă undeva se simte nevroza care lasă urmele propriilor unghii pe spatele său. Ea este înlocuită de halucinații, pe măsură ce tensiunea din jurul ei crește, iar Lili/Lebăda neagră (Mila Kunis), prietena ocazională cu care se situează într-o competiție dirijată abil de regizor, devine în aceste halucinații amanta sa de o noapte. Însă nimic propriu-zis sexual nu se consumă, iar Aronofski ne atrage abil pe teritoriul obsesiei și al fantasmelor sexuale care
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
Anexei care încheie recenta carte a lui Cristian Preda de la Polirom Rumânii fericiți. Vot și putere de la 1831 până în prezent. Voi scrie altădată despre carte, absolut remarcabilă. Deocamdată mă opresc la Anexă, care este o mică antologie de texte poetice ocazionale, ocaziile fiind, se înțelege, campaniile electorale din România ultimilor 180 de ani. Trebuie să mărturisesc că multe texte îmi erau necunoscute, deși literatura română n-a dus lipsă de poezie ocazională, atât în epoca romantică de la mijlocul secolului XIX, cât
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
Anexă, care este o mică antologie de texte poetice ocazionale, ocaziile fiind, se înțelege, campaniile electorale din România ultimilor 180 de ani. Trebuie să mărturisesc că multe texte îmi erau necunoscute, deși literatura română n-a dus lipsă de poezie ocazională, atât în epoca romantică de la mijlocul secolului XIX, cât și imediat după 1948, când devenise specia preferată a poeților realiști-socialiști, iar eu am publicat o istorie a literaturii, din care astfel de producții fac, într-un fel, parte. Calitatea textelor
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
o satiră antiliberală de la 1914: „Partidul nostru este tare,/ Căci el se reazemă pe lei./ De ce să ne trudim atâta/ Când azi cu mia și cu suta/ Mobilizezi pe derbedei?” Frauda noastră cea de toate alegerile, așadar! Dacă vom compara ocazionalele de la sfârșitul secolului XIX și din prima jumătate a secolului XX cu cele din anii realismului-socialist, vom remarca schimbarea genului: de la satire se trece la ode. Semnate, ultimele, de Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, Eugen Frunză, George Lesnea, Virgil Teodorescu și
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
normal să-i lăsăm pe cititorii tineri să-și închipuie că doar nulități ca Pereș s-au ilustrat în rușinoasa imnologie de partid. Printre zelatori, găsim poeți talentați ca Adrian Păunescu sau George Țărnea. În fine, printre cele mai penibile ocazionale sunt cele de după 1989 din ziarul „Dimineața”, în linia elogiilor, sau din „Academia Cațavencu”, în linie satirică. Vă scutesc de reproducerea lor. Din tot acest veștejit florilegiu, citabile sunt epigramele din 1931 ale lui Păstorel. Iată una care îl ia
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
o creștere de 31%. Dacă s-ar adăuga, în privința italienilor, de exemplu, pe toți cei care, în special tinerii, se duc să trăiască în Regatul Unit pentru șase luni sau un an, lucrând ca barmani, vânzători sau în alte munci ocazionale, unii la negru, numărul ar fi mult mai ridicat. Marea Britanie are o piață a muncii mai flexibilă decât cea din Italia, iar economia și-a reluat creșterea după o lungă recesiune, motiv pentru care tinerii italieni fără un loc de
Exod de imigranți în Marea Britanie. Italienii i-au depășit pe români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/56255_a_57580]
-
de acasă, inspiratoare a unor V. Voiculescu, Adrian Maniu, Pillat, Crainic. Nu e decît un alt mod conjunctural de a privi lucrurile. O procustianizare la rîndu-i oportunistă. Nasurile ultraeuropenizate fac grimase în fața a ceea ce nu intră în sumara lor schemă ocazională. Agasant li se pare și Eminescu, care e declarat muribund, pentru că „noi azi ieșim din zona naționalului”, lipsit de orice interes, întrucît ar fi „pur german”, deci neintegrabil unicei zone de interes în prezent, cea anglo-saxonă. Arghezi, Sadoveanu, Voiculescu? N-
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
ardeleni care au plecat la muncă în America înainte de Unire sau a „căpșunarilor” actuali. Mai întâi, fiindcă nu este de obicei o opțiune liber consimțită. Apoi, fiindcă el este considerat capabil să ofere o a doua șansă, nu însă doar ocazională sau materială, ci profesională și morală. Emigrantul nu exclude ideea înapoierii. Exilul e de obicei definitiv. Problema scriitorului exilat este de a reuși să se afirme în țara de adopție. Schimbându-ș i limba. Cioran, Ionescu așa au reușit. Eliade a
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
familie, ar găsi și el o femeie cumsecade care să-i facă un copil și cu care să se așeze la casa lui; ar putea să-și întemeieze o familie și dacă s-ar căsători cu Mary Jane Reed, prostituată ocazională, semianalfabetă și fost top-model, pe care n-o iubește dar care arată trăsnet; până la Mary Jane, s-a culcat și cu alte curve goișe; încearcă chinuit dar constant să se distreze, cum pe vremuri tatăl său, constipat, încerca să iasă
Arta de a te simți vinovat by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5493_a_6818]
-
din România comunistă. Ipoteza cea mai scandaloasă, și tocmai de aceea, cea mai frecvent acreditată, e bazată pe o lectură anagramatică a cuvintelor din titlu, care ar devoala un fapt de notorietate. Acela că Lennon, McCartney și ceilalți erau consumatori ocazionali de acid lisergic (LSD). Însuși liderul trupei a contestat această explicație, oferind în schimb una mult mai terre-à-terre: numele piesei fusese inspirat de un desen făcut în vremea grădiniței de fiul său, Julian, care, în cea mai pură logică infantilă
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
spre exemplu, la Uniunea noastră Europeană, la comunitatea de state rămasă din ce în ce mai mult un proiect mai mult teoretic și utopic decât practic, tocmai fiindcă de multe ori idealurile sale contravin obiectivelor de moment ale unora dintre statele membre. Mai mult, ocazionalele incompatibilități dintre bunăstarea statului, pe care Machiavelli o vede drept prioritatea supremă, și cea a indivizilor duc la noi dileme și conflicte de natură etică. Machiavelli are, desigur, contradicțiile sale, însă nu atât de flagrante cum părea dubla adeziune față de
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
păcat dificil de acceptat într-o perioadă în care biserica și statul erau încă strâns legate, însă în traiul de zi cu zi pare a respecta toate convențiile sociale pe care le presupune practica religioasă. Însă mai mult decât contradicțiile ocazionale dintre vorbe sau fapte, sau chiar la nivel de idei între diversele sale scrieri, altminteri explicabile contextual, ceea ce șochează în scrierile lui Machiavelli sunt unele excese de limbaj. Formulările prea directe și sincere pe de o parte fac deliciul lecturii
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
și estetice... Creangă este profund implantat (!) în etosul popular...”, îngemănare de natură să rezolve ecuația identității. Sigur că un Creangă pus exclusiv în seama poporului, ca „scriitor de origine populară”, e valabil oricărui anotimp istoric, oricărei cenzuri și oricărui orgoliu ocazional naționalist. Riscul este că o asemenea reprezentare însumează sumedenie de locuri comune și generează, la rândul ei, truisme ușor de susținut și de vehiculat, ecranând profunzimile, prin a crea impresia că le explică. Etnocentrismul produce întotdeauna celor care se contemplă
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
cu strălucire obiectivele, intrând în rândul celor de obligatorie referință. Destinul a făcut ca monografia dedicată lui Ion Creangă să îndrepte aproape magnetic pașii autoarei spre ținutul de baștină al eroului său de studiu, la început prin popasuri și pelerinaje ocazionale la mânăstirile din Neamț, mai apoi prin șederile estivale de la Văratec, împreună cu Valeria Sadoveanu, părintele Bartolomeu Anania și pictorul Horia Bernea, și ei îndrăgostiți de acest spațiu de tihnă și reculegere, pentru ca în finalul vieții să intre în cinul monahal
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
vârstă de 19 ani, angajat temporar la o agenție de pompe funebre în vederea reabilitării sale. Provenit dintr- un orfelinat, încarcerat pentru a-și fi ucis un coleg, tânărul se confruntă deopotrivă cu o istorie veche, cât și cu ceea ce meseria ocazională îi pune sub ochi: faptul morții. Retractilitatea sa, aparentul absenteism camuflează o sensibilitate acută. Ceea ce este remarcabil în filmul lui Markovics ține de controlul accentelor dramatice, generând un film de o sobrietate emoționantă, de o finețe aspră. Adolescentul trăiește intens
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
apucături. Scrisorile sale nu sunt decât completarea și continuarea ideilor pe care le-a expus în tratatele sale științifice și filosofice; ca atare, ele au o semnificație extraordinară pentru cunoașterea sistemului și a istoriei evoluției sale, însă ele alocă doar ocazional și oarecum potrivnic spațiu unei dispoziții personale și unui interes personal. Cu cât Kant înaintează în vârstă, cu atât mai mult se consolidează în el această trăsătură de bază. Scrierea sa de debut, Gedanken von der wahren Schätzung der lebendigen
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
-și clamează aici prieteniile și nu-și încondeiază adversitățile, ci recapitulează, cinstit, lista celor de care, ca încredere în puterile poeziei, se simte încă apropiat. Citită în sine, ca reportaj, Elegia la pieirea Casei Scriitorilor nu e decât un text ocazional, cum sunt în literatura noastră destule. Ce mă surprinde pe mine e efectul subtil prin care dispoziția elegiacă e, de fapt, contrazisă cu instrumente ritmice. Melodia versurilor e una neverosimil de vioaie. Nu o dată, ea amintește de Dimov și de
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
Creangă: I. Mărturiile contemporanilor rămân cele mai importante pentru imaginarul biografic al unui subiect. Ele spun mult, dar nu spun totul. Cercetătorul trebuie să recurgă și la alte surse, ca să- și poată definitiva opinia (corespondență, acte oficiale, fotografii, însemnări ocazionale etc.); II. Orice imagine a autorului oferă o deschidere de informație și de sens, atât spre semnificantul biografic, cât și spre interpretarea operei. Obiectivul final este profilul personalității creatoare, unde detaliile sunt adesea hotărâtoare; III. Valoarea unei reprezentări de imagine
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
ne încredințează Petru Poantă - prin „rafinamentul plastic”, prin „spiritul ludic” ce trebuie, ce poate fi acceptat mai cu seamă pentru „hedonismul hâtru” al unor „stări și curiozități efemere” de fapte, marcat de „un nonconformism jovial și amuzant”, poeziile nefiind însă ocazionale, în strictul sens al cuvântului, automatismul prozodic pe care i-l reproșează criticii de ieri, ca și cei de azi, nu înseamnă neapărat „devitalizarea și producția în serie”. Pastelurile au „seninătate arcadică”, iar o poezie ca Faptul zilei „aparține registrului
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
cu bibliotecile scriitorilor. Cu prietenie, Dinu Pillat [Domnului Petre Păscu, Strada Negustori, nr. 19, Sectorul 3, București]. * [București, 28 februarie 1969] Dragă domnule Păscu, Mă grăbesc să-ți comunic plăcerea surprizei resimțite la primirea scrisorii dumitale, cu cele două poezii ocazionale, concepute cu spiritul care-ți caracterizează totdeauna verva lirica. Requiemul pentru câinele Fox9 ar trebui neapărat să cauți a-l publică pe undeva, meritând din plin să depășească sfera delectării mele personale. Încă o dată îți mulțumesc pentru atenția deosebită, pe
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
să-l facă pe afonul care sunt să pronunțe corect sunetele. Neli și cu mine ne-am împărtășit multe experiențe similare. Încă o dovadă că nu ne pierdeam vremea cu fleacuri, căutând a trage profit până și din simple conversații ocazionale, într-un bar de cartier bucureștean din epoca de aur, între două serii de curs plictisitoare la culme. Scriu aceste rânduri la două săptămâni de la trecerea Corneliei Comorovski într-o lume în care, să dea Domnul să greșesc, nu există
Catedra pentru studenți străini by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3593_a_4918]
-
Textul pe care îl reproduce reeditarea de la Humanitas este cel al ediției a doua, revăzute, a cărții, datând din 1969 și conținând în plus față de cea princeps trei noi capitole: „Revizor școlar”, „Un moment sentimental din tinerețe” și „Reporter judiciar ocazional”. Micile îndreptări stilistice și îmbogățirea capitolului „Cronologie”, cu care se deschide biografia, sunt și ele semnalate cititorului, dar fără a fi precis indicate. Primul dintre aceste capitole a constituit, de fapt, o revenire a autorului la pistele de cercetare documentară
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]