KorAP: Find »[drukola/base=ocluzie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...53 >

1,324 matches

Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650

ce influențează vizualizarea tumorii este ecogenitatea ei. CCH este în general o tumoră omogenă, cu ecogenitate variabilă. Deoarece 50% sunt izoecogene cu parenchimul hepatic, descoperirea și caracterizarea lor necesită o examinare meticuloasă în zonele ductale ce prezintă alterarea calibrului sau ocluzie [9,15]. Forma nodulară are aspectul unei mase moi, cu o îngroșare parietală asociată [9] (fig. 133). Aceste tumori au uneori un aspect de „umeri”, lumenul rezidual în cazurile cu stenoză mai strânsă apărând central sub forma unei linii ecogene

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

22, 23, 24) și nu în ultimul rând starea clinică a pacientului care poate influența evoluția perioperatorie (vârsta avansată, infarcte miocardice în antecedente, disfuncția de ventricul stâng) (21, 22). O considerare specială se impune atunci când există un risc mare de ocluzie acută a unui vas coronarian după PTCA comparativ cu instalarea ocluziei acute. Aici cardiologul intervenționist trebuie să dea dovadă de mult discernământ în a alege să continue procedura percutană pentru stabilizarea leziunii/obținerea repermeabilizării sau să ia legătura cu chirurgul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
pacientului care poate influența evoluția perioperatorie (vârsta avansată, infarcte miocardice în antecedente, disfuncția de ventricul stâng) (21, 22). O considerare specială se impune atunci când există un risc mare de ocluzie acută a unui vas coronarian după PTCA comparativ cu instalarea ocluziei acute. Aici cardiologul intervenționist trebuie să dea dovadă de mult discernământ în a alege să continue procedura percutană pentru stabilizarea leziunii/obținerea repermeabilizării sau să ia legătura cu chirurgul cardiac pentru realizarea de urgență a revascularizării chirurgicale. Acest aspect este

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
intraspitalicesc. Agresivitatea procesului aterosclerotic Boala vasculară periferică Boala vasculară periferică este un marker important al agresivității procesului aterosclerotic. Acesta este un factor de risc important în condițiile în care decesul de cauză cardiacă după BAC se poate datora nu numai ocluziei grafturilor având drept cauză erori de tehnică chirurgicală, ci și progresiunii leziunilor aterosclerotice la nivelul coronarelor native. Leziuni difuze ale arterelor coronare Leziunile difuze, deseori distale, ale arterelor coronare întâlnite mai frecvent la bolnavii diabetici sunt un factor de risc

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
având drept cauză erori de tehnică chirurgicală, ci și progresiunii leziunilor aterosclerotice la nivelul coronarelor native. Leziuni difuze ale arterelor coronare Leziunile difuze, deseori distale, ale arterelor coronare întâlnite mai frecvent la bolnavii diabetici sunt un factor de risc pentru ocluzia precoce a grafturilor din cauza calității precare a patului vascular distal de locul anastomozei (run-off sărac). Funcția ventriculului stâng Fracția de ejecție Funcția ventriculului stâng exprimată prin fracția de ejecție influențează semnificativ evoluția postoperatorie în special când este redusă (35). În

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de cei mai mulți chirurgi, asigură o oprire rapidă a cordului, este ușor de administrat. Administrarea anterogradă a cardioplegiei are o serie de dezavantaje: distribuție inadecvată în caz de leziuni difuze ale arterelor coronare, precum și în cazul stenozelor proximale strânse sau al ocluziilor coronariene; risc de leziuni ostiale cu posibilitatea apariției tardive a unor stenoze la acest nivel în caz de administrare cu canule direct pe ostiile arterelor coronare în timpul protezării valvulare aortice; necesitatea întreruperii actului operator pe durata administrării; risc de embolie

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
coronare în timpul protezării valvulare aortice; necesitatea întreruperii actului operator pe durata administrării; risc de embolie gazoasă la nivelul arterelor coronare. Administrarea retrogradă a cardioplegiei are avantajul unei distribuții mai uniforme spre celulele miocardului în cazul stenozelor foarte strânse sau a ocluziilor coronariene, nu necesită întreruperea intervenției în timpul administrării, asigură îndepărtarea fragmentelor de aterom dislocate și a embolilor aerieni pătrunși accidental în circulația coronariană, realizează o protecție adecvată a ventriculului stâng chiar și în caz de hipertrofie severă a acestuia. Dezavantajele administrării

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
se soldează cel mai adesea cu apariția infarctului miocardic acut care, dacă interesează un teritoriu întins, poate conduce la deces. Este motivul pentru care cercetarea intraoperatorie a patenței anastomozelor și a fluxului la nivelul grafturilor poate să scadă semnificativ incidența ocluziei precoce a acestora. O metodă relativ recent introdusă este angiografia coronariană termală. Principiul pe care se bazează constă în determinarea cu ajutorul unor sisteme de detecție în infraroșu a gradientului termic care apărea între miocard și grefonul venos prin injectarea soluției

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
grefoanelor arteriale comparativ cu cele venoase (107). Rezistența la ateroscleroză este evidentă în special pentru artera mamară internă ale cărei celule endoteliale o protejează de invazia lipidică. Este motivul pentru care leziunile degenerative ateromatoase care să conducă la stenoza sau ocluzia grefonului sunt practic absente. Nu același lucru se poate spune despre grefoanele venoase a căror patență este cu mult sub cea a arterei mamare. Aceasta este cauzată de susceptibilitatea particulară pe care grefonul venos o are într-un mediu lipidic

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
are într-un mediu lipidic advers, eventual asociat cu hipertensiunea arterială. Cei doi factori mai sus menționați, dislipidemia și hipertensiunea arterială, contribuie în mod decisiv la apariția leziunilor degenerative, ateromatoase la nivelul grefonului venos ceea ce are drept urmare stenozarea urmată de ocluzie și consecutiv instalarea ischemiei în teritoriul miocardic deservit de graftul respectiv. Există așadar o strânsă legătură între patența grafturilor și absența anginei pectorale după by-pass-ul aortocoronarian dacă nu apar leziuni aterosclerotice în alte teritorii native, negraftate ale pacientului. Grafturile secvențiale

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
a doua operație de revascularizare miocardică (111). Grafturile secvențiale cresc riscul reintervenției deoarece în cazul unei stenoze dezvoltate în porțiunea proximală a graftului teritoriul miocardic amenințat poate fi important și ca urmare există posibilitatea instalării unui infarct miocardic întins secundar ocluziei grefonului. Reintervenția este indicată în această situație pentru o revascularizare eficientă care să prevină apariția accidentului coronarian acut. Anastomozele distale pot fi compromise atât prin erori de tehnică chirurgicală, cât și ca urmare a proliferării intimale la acest nivel. În

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
bolnavilor. Complicații chirurgicale Identificarea leziunilor coronariene și stabilirea locului viitoarei anastomoze necesită un studiu angiografic de foarte bună calitate. Graftarea unui vas indemn sau a unui ram coronarian care are o leziune nesemnificativă are drept consecință apariția fluxului competitiv cu ocluzia precoce a graftului sau apariția sindromului de furt coronarian. Chirurgul trebuie să transpună apoi intraoperator datele oferite de coronarografie, să localizeze anastomozele distale și să incizeze adecvat peretele arterei coronare. O incizie prea scurtă va limita fluxul sanguin prin graft

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
distal de aceasta. Uneori, detașarea unei plăci de aterom la nivelul arteriotomiei și imposibilitatea de fixare a acesteia în sutură implică efectuarea unei endarterectomii, situație în care întreruperea intimei arterei coronare crește riscul formării trombului, disecției peretelui arterial și al ocluziei graftului. Pentru realizarea anastomozelor distale în condiții optime este necesară o bună vizualizare a câmpului operator (câmp operator uscat). Aceasta este posibilă prin ventarea adecvată a ventriculului stâng: vent transatrial sau vent aortic. Lipsa unei vizualizări adecvate duce la apariția

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
pentru plasarea lor. De aceea, înainte de plasarea bursei pentru canula aortică este bine să se palpeze peretele aortic și să se identifice locul anastomozelor proximale. Anastomozele distale sunt expuse ca și cele proximale unor complicații de tipul sângerării, mărimii inadecvate, ocluziei mecanice. Sângerarea de la nivelul anastomozei poate fi o problemă serioasă motiv pentru care rezolvarea acesteia este bine să se facă înainte de oprirea by-pass-ului cardiopulmonar. Este util ca înainte de întreruperea circulației extracorporeale să se verifice toate anastomozele. Plasarea anastomozei distale proximal

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
fi o problemă serioasă motiv pentru care rezolvarea acesteia este bine să se facă înainte de oprirea by-pass-ului cardiopulmonar. Este util ca înainte de întreruperea circulației extracorporeale să se verifice toate anastomozele. Plasarea anastomozei distale proximal de locul stenozei are drept consecință ocluzia precoce a graftului prin run off inadecvat. În plus, dezvoltarea unui hematom subadventicial la nivelul aortei ascendente în vecinătatea anastomozelor proximale poate compromite fluxul sanguin prin grafturile venoase. Extrem de rar anastomoza proximală poate fi locul de la care pornește o disecție

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
se adaugă leziunile ischemice și mecanice din timpul recoltării. Toate acestea explică de ce vena safenă internă care și așa este predispusă în mod natural la tromboză se ocluzionează precoce într-o proporție variabilă cuprinsă între 12% și 20%. Pentru prevenirea ocluziei precoce a graftului este necesar ca funcțiile endoteliului (anticoagulantă, procoagulantă, imună), vasorelaxarea și vasoconstricția să fie prezervate (4). Echilibrul acestor funcții inhibă de asemenea dezvoltarea ulterioară a hiperplaziei intimale și progresiunea procesului aterosclerotic. Proprietățile biofizice și biochimice ale venelor diferă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de cele ale arterelor. Dintre acestea producția scăzută de prostaciclină (PGI2) la nivelul peretelui venos este incriminată în favorizarea agregării plachetare și a depunerii intimale de fibrină, factori ce contribuie la creșterea tendinței venei safene de a se tromboza. În ocluzia precoce a graftului sunt incriminați o serie de factori (5): 1. Leziuni produse în timpul recoltării traumatism mecanic direct; ruptura vasa vasorum. 2. Leziuni produse în timpul preparării expunerea la presiuni oncotice mici sau moderate; depozitarea în condiții de hipotermie; distensia prelungită

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
endoteliului venos creează defecte parietale expunând fibrelor de colagen cu mare potențial trombogenic și afectează în același timp producerea de factori ce reglează tonusul vascular și proliferarea celulelor musculare netede, agregarea plachetară, aderarea și migrarea leucocitelor. Toate acestea duc la ocluzia grafturilor venoase și reinstalarea ischemiei în teritoriul miocardic revascularizat. Deși reprezintă doar unul din factorii incriminați în scăderea patenței grafturilor venoase, prin agresivitatea și multiplele mecanisme pe care le declanșează, hipertensiunea arterială postoperatorie se impune a fi susținut combătută. Pentru

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
nu există un consens în această direcție. Prezența bolii cerebrovasculare la bolnavii cu cardiopatie ischemică se asociază semnificativ cu apariția tipului I de deficit neurologic. Pe de altă parte, principalul risc la care sunt supuși bolnavii operați pentru stenozele sau ocluziile carotidiene îl reprezintă leziunile coronariene asociate (158, 159, 160, 161). Disputa privind abordul chirurgical al acestor leziuni asociate nu este încheiată. Cu toate acestea, endarteriectomia carotidiană realizată anterior sau concomitent cu revascularizarea miocardică are o rată scăzută a mortalității (3

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
inițială de succes este de aproximativ 87%. Trebuie reamintită aici importanța plasării perfecte a stentului la acest nivel deoarece poziționarea necorespunzătoare la originea arterei descendente anterioare poate interfera cu fluxul sanguin prin artera circumflexă putând duce în situații extreme la ocluzia acesteia. Pentru prevenirea accidentelor și complicațiilor severe ce pot merge până la deces trebuie evitat abordul leziunilor instabile. Numai după o stabilizare efectivă a pacientului este bine să se recurgă la tehnicile invazive. La bolnavii diabetici nu s-au obținut rezultatele

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
mai mică comparativ cu cea a bolii coronariene aterosclerotice și apărea la 30% din pacienții cu boală cerebrovasculară. Stenoza izolată apărea mai frecvent la tineri și la femei. Din momentul diagnosticului supraviețuirea fără tratament la 6 ani este de 44%. Ocluzia acută este fatală în 100% din cazuri, în timp ce ocluzia cronică, deși foarte rară (0,01%), este compatibilă cu supraviețuirea. Prognosticul a fost influențat decisiv de abordul chirurgical al leziunii ducând la o supraviețuire de 87% comparativ cu tratamentul medical care

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
și apărea la 30% din pacienții cu boală cerebrovasculară. Stenoza izolată apărea mai frecvent la tineri și la femei. Din momentul diagnosticului supraviețuirea fără tratament la 6 ani este de 44%. Ocluzia acută este fatală în 100% din cazuri, în timp ce ocluzia cronică, deși foarte rară (0,01%), este compatibilă cu supraviețuirea. Prognosticul a fost influențat decisiv de abordul chirurgical al leziunii ducând la o supraviețuire de 87% comparativ cu tratamentul medical care are rezultate favorabile în doar 57% din cazuri. Pe lângă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
consideră necesară revascularizarea unor ramuri coronariene mici sau care deservesc zone de miocard a cărui viabilitate este îndoielnică. Aceasta deoarece s-a constatat că în marea majoritate a cazurilor run-off-ul acestor vase este de o calitate inadecvată ceea ce duce la ocluzia precoce a graftului prin tromboză care nu rareori se extinde și la nivelul vasului nativ; pe de altă parte este cunoscut faptul că rezultatele procedeelor de revascularizare percutană la nivelul vaselor mici nu sunt satisfăcătoare. Revascularizarea miocardică poate fi considerată

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
pentru fiecare metodă în parte. Boala de grefon și revascularizarea arterială totală În ceea ce privește soarta grafturilor venoase s-a constatat că după 1 an 20% dintre acestea sunt ocluzionate, ulterior rata stabilizându-se la circa 4%/an (37). Principalele cauze ale ocluziei venoase sunt reprezentate de tromboză, hiperplazie intimală și ateroscleroză. Hiperplazia intimală este de regulă difuză, contribuind la scăderea diametrului graftului cu aproximativ 25% la 5 ani și reprezentând substratul pentru dezvoltarea ulterioară a leziunilor aterosclerotice. Modificarea evoluției bolii grefon, ca

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cord bătând, fie este instituit by-pass-ul cardiopulmonar prin tehnica Port-Access (51) și anastomoza se face pe cordul oprit cu soluție cardioplegică. Tehnica Port-Access presupune canularea arterei și a venei femurale pentru stabilirea circulației extracorporeale, iar clamparea aortei se realizează prin ocluzia intraluminală a acesteia prin umflarea unui balon atașat de un cateter ce este introdus retrograd prin artera femurală până la nivelul aortei ascendente. După ce balonul este umflat, prin lumenul central al cateterului se administrează soluția cardioplegică, realizând astfel oprirea cardiacă. Cu ajutorul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]