994 matches
-
improprie a arabescurilor melodice, precum și pierderea fluidității de avansare a discursului. Articulația tematică a preludiului expune o configurație structurală complexă prin combinația inedită a unor variate țesături sonore: scriitura acordică a motivului tematic inițial; juxtapunerea ulterioară a unui motiv în octave cu un aspect evident rarefiat; 241 linia melodică în arabesc ce desfășoară un traseu descendent, îndeplinind o funcție esențial ornamentală, dar asigurând în același timp și unificarea acestor entități disparate ale ansamblului. Debussy precizează o anumită ierarhizare a celor trei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
corespunzător înlănțuirii armonice, menținând ulterior pedala armonică de sol major cu septimă mică și treapta a IV-a urcată pe întreg parcursul măsurii următoare. Circumstanța acestui amplu efect de rezonanță generează necesitatea interpretării ușor subliniate a sunetelor aflate în vârful octavelor celui de-al treilea motiv al afirmației introductive. Construită în exclusivitate prin explorarea insistentă a aceleiași rezonanțe armonice corespunzătoare răsturnării I a acordurilor de septimă, evoluția ulterioară a discursului creează opoziții timbrale inedite prin jocul frecventelor alternanțe de registre. Acesta
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Aceasta se remarcă, de altfel, la nivelul întregului preludiu, conturându-se ca o veritabilă metaforă sonoră a stării de visare (sau de transă?) ce nu se mai supune controlului dictat de vigilența conștiinței. Motivul tematic de factură cromatică expus în octave și dublat de „comentariul” imaginii sale în „oglindă” asigură dinamismul avansării într-o revenire la același cadru tonal de fa# major, asociat indicației au mouvement (adesea, redată în mod eronat printr-o interpretare nepotrivit de precipitată) ce proiectează, de fapt
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
spațiului de discurs favorizează extinderea dimensiunilor articulației motivice. Aceasta reprezintă o conjunctură excepțională a limbajului debussyst, construit cu prioritate prin reiterarea aproximativ identică a unor motive scurte și concise. Noua ipostază a motivului melodic preia configurația originară a expunerii în octave, adiționând acesteia o nouă linie melodică care evoluează paralel, la interval de terță. Acesta va fi ulterior contrapunctat de o evoluție „în oglindă” a vocilor mediane ce expun o parafonie de acorduri cu terță mare și septimă mică, echilibrând astfel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acestui motiv cromatic în prim-planul discursului. Cea de-a treia ipostază a reapariției motivului secțiunii introductive recurge la omisiunea frecventelor apogiaturi cvintuple (posibile corespondențe sonore ale scânteierilor mediului acvatic, tulburat de jocul capricios al sirenei) și la transpunerea la octava superioară a figurației palindromice a ultimilor doi timpi ai măsurii. De asemenea, pedala sonoră inițială a sunetului la va fi înlocuită cu „semnalul” sonor al terței mici , al cărei prim sunet este extras din contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
trufaș și grav, alteori vesel și distrat, eroul ne apare surprins într-o diversitate de stări reflectată printr-o viziune sonoră ce explorează prin excelență ideea contrastului. Ceremonia burlescă debutează cu solemnitate în sonoritățile puternice ale imnului, care avansează prin octave în registrul extrem grav al claviaturii. Însuși debutul preludiului ce aduce în prim-plan afirmarea materialului tematic principal pune în valoare coeziunea elementelor de limbaj componente în edificarea aceleiași concepții directoare și a caracterului său impunător: utilizarea unui ritm desfășurat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
înfumurare a personajului evocat va decurge dintr-o rezonare clară, lipsită de echivoc, a sunetelor (în fapt, aspect corespondent caracterului „lipsit de îndoieli” al lui Pickwick) și cu o folosire adecvată a pedalei de rezonanță (efectele acesteia vor însoți fiecare octavă din planul inferior). Traseul armonic predominant diatonic îndeplinește o funcție esențială la nivelul circumscrierii secțiunilor formale constitutive, delimitare generată de fenomenul de „gravitație” a discursului spre diferite centre tonale: A (măsurile 1 - 20) - fa major cu frecvente „reflexe” de re
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
debutul celei de-a doua secțiuni o dată cu rememorarea fugitivă a unui segment extras din motivul tematic introductiv (măsura 3 - planul superior). Într-o configurație masivă a ansamblului de discurs, acordurile perfecte ( f ) ce descriu un ambitus de dimensiunea a patru octave, vor alterna registre opuse, generând un efect de spațialitate, subliniat în mod adițional prin rărirea tempo-ului ce survine concomitent (Retenu). Valorile de durată ale sunetelor din registrul grav vor indica modalitatea de pedalizare cu ample efecte de rezonanță, în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
diatonicului să disimuleze identitatea acestuia. Dar, accentul violent (mf) ce restabilește tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave. Acestea preced afirmarea concluziei în ff pe un acord de fa major lipsit de echivoc, succedat de rezonanțele sale în p la cele două registre extreme ale claviaturii. Calitatea interpretării acestor pagini depinde de valoarea umorului pe care îl descoperim
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
îndepărtat), cu recomandarea indicației metronomice de , supus ulterior unor multiple modificări agogice cu implicații descriptive, statornicește legături intime cu viziunea mișcării libere a aerului. Dintr-o rumoare îndepărtată a mulțimii ce se apropie, își face apariția o linie melodică în octave cu salturi expuse în viteză, care amintește parcă de celebra temă amoroso din Mefisto Vals. Aparenta lipsă de obiectiv a debutului va fi subliniată de linia acestei voci superioare ce evocă scânteieri răzlețe de lumină, iradiate de pulsul strict al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Reinstalarea tonalității inițiale de fa major într-o mișcare lărgită (Mouvt élargi) indică debutul secțiunii de final a preludiului, fază apoteotică ce culminează cu expunerea motivului tematic într-o ipostază amplificată, exuberantă (éclatant - strălucitor). Arpegiile prelungi ce anticipează scriitura în octave a motivului, nivelul dinamic puternic più f e cresc. - ff, țesătura acordică extinsă până la 11 voci, culminând cu expresia glissando-ului simultan pe clape albe și negre ce traversează întreaga claviatură, toate aceste aspecte de scriitură converg către același obiectiv
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
e nici mai mult, nici mai puțin decât un alt monah. Precum monahismul e o viață retrasă din lume, „viața genială e o viață monahală în lume”(Nikolai Berdiaev: Op. cit., p. 186), decretează filosoful rus. Aprecierile sale sunt cu o octavă mai sus decât glasul cu care geniul e cântat de obicei. Cu mult înaintea lui Berdiaev și incomparabil mai frumos decât el, Schopenhauer a preamărit genialitatea în pagini care au rămas clasice. Dar n-a căutat să facă din ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
, publicație apărută în 20 martie 1946 la Cluj. În articolul de fond, semnat I. Cârja-Făgădaru, se afirmă: „Clujul literar, azi, e mort! O spunem tare, chiar la octavă de doriți, ca să se audă. Clujul e un stârv peste care plutesc croncănind doar ciorile unui destin stupid și nemeritat.” E deplânsă absența unei reviste literare în Ardeal, a unei edituri, a unui ziar, a bibliotecilor „încălzite”. Există și un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285142_a_286471]
-
experimentului, având În vedere corzile lirei și găurile flautului 2. Adevărul este căorice acord are ca principiu raporturile stabile dintre sunete. Așa, de pildă, cvarta se sprijină pe raportul dintre patru și trei, cvinta, pe cel dintre trei și doi, octava pe cel dintre doi și unu, iar octava dublă pe cel dintre patru și unu. (E) În privința acordului pe care specialiștii În știința armoniei Îl adaugă celor amintite mai sus și pe care Îl numesc cvarta, aflată deasupra octavei, un
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
flautului 2. Adevărul este căorice acord are ca principiu raporturile stabile dintre sunete. Așa, de pildă, cvarta se sprijină pe raportul dintre patru și trei, cvinta, pe cel dintre trei și doi, octava pe cel dintre doi și unu, iar octava dublă pe cel dintre patru și unu. (E) În privința acordului pe care specialiștii În știința armoniei Îl adaugă celor amintite mai sus și pe care Îl numesc cvarta, aflată deasupra octavei, un asemenea acord depășește măsura și nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
doi, octava pe cel dintre doi și unu, iar octava dublă pe cel dintre patru și unu. (E) În privința acordului pe care specialiștii În știința armoniei Îl adaugă celor amintite mai sus și pe care Îl numesc cvarta, aflată deasupra octavei, un asemenea acord depășește măsura și nu trebuie să-l luăm În considerare, excepție făcând cazul În care admitem ca principiu - În locul rațiunii - o plăcere, În care rațiunea n-are ce căuta, resimțită doar de auz3. Ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Și-acum, în sfârșit, prezența fizică avea să... Trezită din reflecție de zgomotul ușii de la intrare, își înecă tracul într-o izbucnire ușor isterică de entuziasm, în care tropăitul tocurilor ascuțite încerca să urce de-a valma trepte sonore la octavă spre-a fi la unison cu vocile gâtuite de emoție: − Fato, mai punctuală ca moartea! Figură ce ești, vino să te-mbrățișez! − Ondine! Doamne, nu-mi vine să cred; ce mult mi-ai lipsit! Frisonul născut la contactul cu fracturile
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
solicitării lui Ion Luca, de a colabora la rescrierea dramei religioase a acestuia, Iuda, respinsă anterior, în două rânduri, de Naționalul bucureștean. Scrierilor originale destinate scenei, C. le alătură două traduceri, Tată fără voie de Luigi Pirandello și Banii de Octave Mirbeau, precum și dramatizarea romanului Cocoșatul de la Notre Dame de V. Hugo. C. este și autorul a trei volume de proză. Romanul Soț ori făr’dă sau Odiseea lui Haralambie Cutzaftachis (1936) relatează povestea pseudoveselă a unui samsar mărunt, obsedat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
RP, 1930, 3712; Romicus [Romulus Seișanu], „Iuda”, U, 1934, 79; Perpessicius, Opere, IX, 429-433; Călinescu, Ist. lit. (1941), 835-836, Ist. lit. (1982), 921; Dan Petrașincu, „Omul cu mârțoaga”, comedie de d. G. Ciprian, SE, 1943, 1788; Petru Manoliu, „Banii”, după Octave Mirbeau, TIL, 1944, 2414; Radu Popescu, „Capul de rățoi”, RMB, 1966, 6696; Brădățeanu, Istoria, II, 335-343; Epistolar Lucian Blaga. Dialog cultural cu G. Ciprian (publ. Simona Cioculescu), MS, 1982, 2; Vartic, Modelul, 242-250; Florin Faifer, Frumoșii nebuni ai lui G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
elibera spațiul înainte de a relua execuția, ca în Fantezie D 940 - Schubert -, măs. 514-516: Ex. Așadar, în exemplul de mai sus, partenerul de la Secondo va cânta integral vocea a III-a, în timp ce Primo va suprima nota comună (nota inferioară din octavă). De regulă nu va fi suprimată nota comună care face parte dintr-o desfășurare melodică, pentru a nu rupe fluența, cantabilitatea discursului muzical, ci va fi sacrificată nota comună din octavă sau acord. Pedalizarea pianistică constituie o componentă esențială a
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
în timp ce Primo va suprima nota comună (nota inferioară din octavă). De regulă nu va fi suprimată nota comună care face parte dintr-o desfășurare melodică, pentru a nu rupe fluența, cantabilitatea discursului muzical, ci va fi sacrificată nota comună din octavă sau acord. Pedalizarea pianistică constituie o componentă esențială a procesului de zămislire a discursului muzical. Aparent de o simplitate dezarmantă, ea reprezintă doar partea vizibilă exterioară a unui proces de o mare complexitate și subtilitate logică și artistică. Pedalizarea partiturii
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
care notele punctate vor fi realizate la nivelul clapei cu „pernuța” degetelor, totul pe un suport discret de doimi; III și IV - degete „plate” detimbrate în nuanța de ppp care vor „murmura” acompaniamentul de șaisprezecimipe arpegiate pe un suport de octave executate ușor la nivelul clapei: Ex. 1.3.3. Planurile sonore Odată stabilită concepția muzicală comună, cei doi parteneri trec la următoarea etapă în construirea muzicii pentru duo de pian și anume: stabilirea nuanțelor în cadrul planurilor sonore. Suprapunerea vocilor din
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
mâna stângă - plan de acompaniament schițat de o 32-ime Lejer, fără profunzime în nuanța de ppp III mâna dreaptă - expune motivul principal În clapă, cu greutate, în mf fără forța sunetului Secondo IV mâna stângă - plan armonic fundamental punctat de octave. Atac de jos, destul de sonor, în mp 4. MP dispus la elementul IV din Secondo Ex. - Mozart - Sonata KV 497, p. a II-a, măs. 63 I mâna dreaptă - expune o contra melodie Ușor, fără apăsare, în nuanța de pp
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
exemplele de mai sus putem vorbi, mai degrabă, de nuanțe „de fond” ce conferă claritate formei și calitate interpretării. 1.3.4. „Orchestrarea” notelor duble Partiturile lucrărilor pentru pian la patru mâini cuprind printre altele și note dublate. (dublarea la octavă a unei voci de la Primo sau Secondo). Compozitorii talentați au folosit deseori acest procedeu pentru creșterea expresivității frazelor, de aceea „orchestrația dublurilor”, modul în care le reliefăm, se impune ca o problemă specială de natură conceptuală a interpretării de duo
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
orchestrare” în interpretare va suscita un interes permanent prin jocul timbral și fluența dialogului dintre parteneri. De pildă, în lucrarea Romanță orchestrarea (măs. 16-18) din Șase piese op. 3 de C.M. von Weber poate fi reliefată astfel: Deși expusă în octavă sugerăm evidențierea melodiei intonată de vocea superioară de la Primo (măs. 16-19), după care (măs. 20-22), când aceeași idee muzicală revine, reliefăm vocea a II-a de la Primo. Ex. În final, când motivul revine pentru ultima dată transpus la o cvartă
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]