931 matches
-
serioasă este o realitate literară de necontestat cu precădere în romanul secolului XX, în ciuda faptului că nu se încadrează în formule generice care se mulțumesc să dea definiții pur funcționale. Altfel, cum s-ar raporta Ulise-le lui Joyce la Odiseea homerică și ce relație ar mai întreține Vineri... de Michel Tournier cu textul lui Defoe sau Tristan al lui Jiři Marek cu Tristan și Isolda? Ar fi posibilă, se pare, și o regulă: o capodoperă se obține tot prin parodierea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încă de conținutul textului propriu-zis. Treptat, intervențiile acestora se personalizează, încep, din ce în ce mai convinși de necesitatea faptului, să-și "decoreze" modelul cu anumite compoziții proprii, îndrăznind să fie mai mult sau mai puțin originali: Atunci când rapsozii cântau versurile Iliadei sau ale Odiseei și considerau că ele nu atrăgeau suficient atenția sau nu stârneau curiozitatea publicului, adăugau, pentru a-i relaxa pe auditori și sub formă de intermezzo, scurte poeme alcătuite aproape din aceleași versuri cu cele recitate, dar al căror sens îl
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mină caricaturală, pe care Seneca o imprimă, acid și inspirat, tuturor în egală măsură, așa încât nu-l iartă nici pe Hercule, pe care îl numește când "grecotei", când "prea puțin subtil" și-l pune să vorbească în versuri preluate din Odiseea homerică. Să precizăm și că, în original, aceste versuri fuseseră redate chiar în limba greacă, astfel ca paternitatea modelului să nu fie știrbită de nici o speculație interpretativă: "Care ți-e neamul? Cetatea ta care-i? Părinții tăi cine-s? (s.n.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Caracterul pronunțat narativ este înlocuit de cel speculativ, filozofic, care va fi din nou dat de o parte în A Patra Carte despre faptele și pildele mari ale vrednicului Pantagruel (1552), o parodie atât a călătoriei maritime întreprinse după tiparele Odiseei căci eroul în cauză, Pantagruel, însoțit de un numeros grup, pornește în căutarea Sfintei Butelci, al cărei oracol este, pare-se, unicul capabil să dea un verdict valabil în privința virtualului mariaj al lui Panurge -, cât și a războiului troian, înlocuit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
priză la publicul interbelic, ale căror nume s-au șters astăzi din memoria literară. Dar temele parodiate nu se opresc aici: Bildungsroman-ul își găsește un comic răsunet în evoluția micului Bufty, fiul lui Stamate; epopeicul voiaj construit după tipicul Odiseei se încheie prin săvârșirea unui act erotic cu o pâlnie, în timp ce instituția căsătoriei este sistematic demolată. Jertfa pentru creație din Meșterul Manole îl împinge pe Stamate ca, după ce "își îmbrățișă soția devotată și, după ce-i dădu în grabă o vopsea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
narate. Dubla codificare din domeniul arhitectural se transferă, în zona literarului, în termenii narațiunii dialogice mare parte din textele postmoderne "dialoghează" cu altele, dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, așa cum o face Ulysse a lui Joyce cu Odiseea lui Homer și ai intertextualității. Estetica postmodernismului literar e, ca și cea arhitecturală, esențialmente "citaționistă"; un roman precum Cartea lui Daniel al lui E.L. Doctorow folosește o paletă largă de intertexte parodice. Chiar titlul trimite la cartea din Biblie cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Constantinescu, op. cit. 63 Este cazul irlandezului James Joyce, cu al său Ulisse (apărută în traducerea lui Mircea Ivănescu la Editura Univers, București, 1984, vol. I-II), parodie declarată (și magistral concretizată la toate nivelurile: personaje, atmosferă, stil, scriitură etc.) la Odiseea homerică. 64 Amintim aici cazul deosebit de interesant existent în literatura latină, care "crea dublete parodice la toate momentele religiei și ale cultului bisericesc. E vorba de așa-numita parodia sacra, unul din fenomenele cele mai originale ale literaturii medievale. E
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romanul. Se ajunge până la momentul în care se dau la cules opt capitole din roman, dar totul se oprește aici. Soljenițîn apreciază acest moment ca fiind "un plus de slăbiciune la CC și un surplus de fermitate la editor"120. Odiseea publicării romanului Pavilionul canceroșilor atinge punctul culminant în anul 1968, când se prefigurează pericolul ca romanul să apară în Occident, fără acordul autorului. Redacția "Novîi mir" primește o telegramă de la "Grani", revista emigranților ruși din Germania, prin care este avertizată
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
-se la limita dintre epic, ideologic, discurs politic etc. Caracterul hibrid al Arhipelagului GULAG a dus la diferite încercări de încadrare generică. S-a spus că aceasta ar fi enciclopedia ocnei sovietice, enciclopedia lumii lagărelor ori letopisețul ocnei sovietice sau odiseea diferitelor și nenumăratelor șiruri de deportați. Aceste delimitări, întemeiate, scot în evidență doar latura documentară a scrierii. Poate doar încadrarea în specia epopeii surprinde și componenta artistică. Din această perspectivă, lucrarea lui Soljenițîn seamănă atât cu Odiseea, cât și cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
această compoziție prezintă unele abateri de la expunerea detaliată a episodului din Odiseea, în care Ulise îl găsește pe Polyphemos beat și adormit, îl atacă, îl orbește și apoi se ascunde. În accepția lui, versiunea literară a orbirii lui Polyphemos din Odiseea lui Homer prezintă o anumită succesiune temporală explicită a evenimentelor. Pictura de pe amfora Eleusis nu sugerează aceeași înlănțuire de întâmplări. Polyphemos nu poate ține paharul ca și cum ar fi gata să bea și nu poate sesiza atacul de vreme ce este deja adormit
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
imaginea în care Polyphemos nu este adormit, ci este beat și prea lent pentru a reacționa, nu este o abatere de la text, ci un element de creație originală. Privită în acest fel, Eleusis Polyphemos nu mai este o versiune a Odiseei canonice, ci un punct de plecare vizual pentru alte narațiuni. Pentru Situations bilder din categorizarea lui Robert, Weitzmann folosește termenul monoscenic, prin care se pune accentul pe unitatea de timp și spațiu a imaginii. Stansbury O’Donnell nuanțează și el
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
apare într-o altă zonă de pe suprafața vasului care nu este accesibilă privirii. Aceste detalii, unele explicite, altele implicite, aparțin unui singur moment temporal și sunt lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
această compoziție prezintă unele abateri de la expunerea detaliată a episodului din Odiseea, în care Ulise îl găsește pe Polyphemos beat și adormit, îl atacă, îl orbește și apoi se ascunde. În accepția lui, versiunea literară a orbirii lui Polyphemos din Odiseea lui Homer prezintă o anumită succesiune temporală explicită a evenimentelor. Pictura de pe amfora Eleusis nu sugerează aceeași înlănțuire de întâmplări. Polyphemos nu poate ține paharul ca și cum ar fi gata să bea și nu poate sesiza atacul de vreme ce este deja adormit
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
imaginea în care Polyphemos nu este adormit, ci este beat și prea lent pentru a reacționa, nu este o abatere de la text, ci un element de creație originală. Privită în acest fel, Eleusis Polyphemos nu mai este o versiune a Odiseei canonice, ci un punct de plecare vizual pentru alte narațiuni. Pentru Situations bilder din categorizarea lui Robert, Weitzmann folosește termenul monoscenic, prin care se pune accentul pe unitatea de timp și spațiu a imaginii. Stansbury O’Donnell nuanțează și el
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
apare într-o altă zonă de pe suprafața vasului care nu este accesibilă privirii. Aceste detalii, unele explicite, altele implicite, aparțin unui singur moment temporal și sunt lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
această compoziție prezintă unele abateri de la expunerea detaliată a episodului din Odiseea, în care Ulise îl găsește pe Polyphemos beat și adormit, îl atacă, îl orbește și apoi se ascunde. În accepția lui, versiunea literară a orbirii lui Polyphemos din Odiseea lui Homer prezintă o anumită succesiune temporală explicită a evenimentelor. Pictura de pe amfora Eleusis nu sugerează aceeași înlănțuire de întâmplări. Polyphemos nu poate ține paharul ca și cum ar fi gata să bea și nu poate sesiza atacul de vreme ce este deja adormit
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
imaginea în care Polyphemos nu este adormit, ci este beat și prea lent pentru a reacționa, nu este o abatere de la text, ci un element de creație originală. Privită în acest fel, Eleusis Polyphemos nu mai este o versiune a Odiseei canonice, ci un punct de plecare vizual pentru alte narațiuni. Pentru Situations bilder din categorizarea lui Robert, Weitzmann folosește termenul monoscenic, prin care se pune accentul pe unitatea de timp și spațiu a imaginii. Stansbury O’Donnell nuanțează și el
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
apare într-o altă zonă de pe suprafața vasului care nu este accesibilă privirii. Aceste detalii, unele explicite, altele implicite, aparțin unui singur moment temporal și sunt lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
drum în această lume... Într-o epistola din noiembrie 1900, trimisă Ministrului României la Bruxelles din acea vreme, Eugen Mavrodi, Petre Zlătescu îi relata momentele grele prin care trecuse din primăvară până în toamnă. În finalul scrisorii, fără nici o legătură cu odiseea să belgiană, tânărul nostru personaj îi prezenta reprezentantului României în Belgia proiectul unei afaceri comerciale în care s-ar fi implicat împreună cu mai mulți parteneri, cerându-i oficialului român sprijin și informații: Bukarest, 6 / 19 Noembrie 900 Domnului Ministru Român
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
trăit în vestitele centre monahale din Răsărit (Palestina și Egipt) nedând la o parte condițiile și exigențele Apusului. Potrivit celor precizate de I.M. Ielciu, după ce parcursese extraordinarul itinerar geografic și spiritual, Cassian își găsește în Marsilia un liman natural pentru odiseea sa. La scurtă vreme după ce a ajuns la Marsilia, Cassian a întemeiat două mănăstiri (una pentru călugări și cealaltă pentru călugărițe). Prima, de altfel cea mai faimoasă, a fost construită pe niște stânci înalte deasupra portului și închinată Sfântului Victor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tandrețe conjugală, tați mistuiți de dragoste paternă, care, în încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi, copiii mult iubiți pentru a-i feri batjocură și a-i salva de la apostazie". Sée continuă descriind istoria evreilor ca pe o "odisee funebră și sângeroasă", ca pe "o istorie de doliu și asuprire, de suferințe fără număr". Și se lasă purtat de această notă încrezătoare: "În epocile cele mai dezastruoase au fost evreii persecutați cel mai mult; iar în epocile cele mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Ipoteștiul. Acel izvod, cu scrisul încă proaspăt, dar cu data pusă din iunie 1840, fiindcă nu purta și autentificarea judecătorească din anul căsătoriei, s-a dovedit fără valoare legală. El nu trebuia privit ca document al averii lui Gh. Eminovici. Odiseea de șapte ani, pentru Ipotești, arată adevărata situație materială a familiei Eminovici și adevă ratul mediu în care s-a trezit și a copilărit poetul: o mulțime de griji, o mulțime de datorii, în toate părțile, o mulțime de cheltuieli
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ianuarie 1855, cînd și-a vîndut casele de lîngă biserica Uspenia, din Botoșani, cu tot cu loc și cu toate acareturile, în preț de 1050 galbeni, cumpărate de negustorul Iosip Munteanu 62, De-abia acum s-au văzut soții Eminovici la capătul odiseei lor, care dura de șapte ani, pentru Ipotești! După aceea, Raluca a mai adăugat la proprietate și biserica de lemn din Ipotești, plătind pentru ea 250 galbeni unui Murguleț 63, moș Eufrosinei Petrino, despre care Matei Eminescu a spus că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
proces istoric. Istorie a filosofiei, desigur, dar și istorie pur și simplu. Fiecare moment se înscrie - se înlănțuie - într-o mișcare. Punctul dat al unui timp filosofic funcționează în dialectica unei durate lungi. Care-i autorul invizibil ce povestește publicului odiseea în toate detaliile ei? Cine scrie istoria filosofiei - altfel spus: cine anume spune adevărul filosofic? Unde se ascunde demiurgul său? 2 Minciuni fără autori. Istoriografia pare o aventură al cărei autor nu poate fi identificat. Nicio istorie a filosofiei nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se știe. Poate pentru că Platon face din el un contramodel, o persoană menită doar să pună în valoare o alta, prezentându-l în Hippias ca pe un mincinos: oare din cauza miturilor și a poveștilor homerice? Dar mai ales pentru că eroul Odiseei este preocupat de prezent, trăiește clipa, și o face de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că iese victorios din toate aventurile interpretabile ca niște metafore ale negativității ce acționează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]