893 matches
-
vârstei sale, fără nici o grijă pentru siguranța lui. La cincizeci și trei de ani, Norman Johnson nu avea ce să caute la trei sute de metri sub nivelul mării, Într-un mediu de gaze exotice presurizat, iar Marina Militară știa asta. Era o ofensă. Vru să se ducă sus și să-l trimită pe Barnes la dracu În termeni cât mai categorici. Ticălos mincinos... Strânse brațele fotoliului și-și reaminti ce-i spusese lui Beth. Orice s-ar Întâmpla până În acel moment, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cel puți trei ori la începutul lunii, probabil în interes de afaceri. Pe deasupra, articolul adăuga că el era căutat pentru a fi adus în fața a trei tribunale, fiind acuzat de atentat la bunele moravuri sub incidența articolului 13 al Legii Ofenselor Sexuale (1956). După aceea, nu a mai existat nici o menționare a misteriosului incident. Articolul de fond din numărul următor se referea la o vânătă de dimensiuni nemaiântâlnite până atunci, cultivată de un grădinar local. — Deci asta pare a fi situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu mă interesează conținutul boxerilor lui, tensiunea sexuală dintre noi a făcut loc unor hărțuieli ușoare cu ocazionale schimburi de focuri atunci când eu obțin un client pe care și-l dorea el. (Bărbații ca Bunce privesc respingerea ca pe o ofensă ce trebuie plătită cu dobândă compusă, precum datoriile țărilor din lumea a treia.) Candy arată cu capul spre silueta lui care se Îndepărtează: — O mulțime de gunoaie ajung la EMF Într-un fel sau altul. Te-ai oferit să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Clerul, s-au sfătuit între ei cum să se despartă de sfînta Biserică. Cu siguranță Clerul și-a dat seama și va fi acționat cu precauție în zilele noastre. Excomunicarea ca urmare a însușirii de proprietăți ecleziastice a condus la ofense mai mari, căci este mai rău să te rupi de Biserică decît deposedarea de bunuri în sine. Un delict mai mare, o mai mare impietate, este mai greu de comis în rîndul popoarelor religioase, acolo unde credința este încă vie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
atît de mare, confuză și influențată de istoricii partinici. Iată cum Martin Scot (in Cronico ad an. 1075) povestește această întîmplare: "El nu s-a temut (vorbește despre împăratul Henric), în măsura în care a depins de el, să împileze și să aducă ofense unicii și preaiubitei Mirese a Domnului, prin concubinari, adică prin eretici, prin vinderea simoniacă a slujbelor spirituale ale Bisericii și a darurilor Sfîntului Spirit, prin contracte contrare credinței universale. Acestea și alte lucruri au fost văzute de oamenii Bisericii din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
rus care se legase de soră-sa pe faleza din Constanța. Întâmplare în urma căreia rămase cu porecla de "Caftoi", dată de niște prieteni mai mucaliți. Stătuse ascuns o vreme pe la neamuri în timp ce rușii răscoleau ca turbați orașul după el pentru "ofensă adusă unei armate prietene". Dar cum se lămuriseră toți foarte repede cu ce fel de "prieteni" aveau de a face, primele bucurii aduse de către "glorioasa Armată Roșie" fiind tâlhăriile și siluirile, toți cei chestionați ridicaseră neștiutori din umeri. Bunicii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
etc. Răspunsul lui Grig privitor la "rolul" regizorului este magnific: "Sire, eu domnesc!". Și acesta nu este decît unul din qui pro quo-urile producției de la falimentarea și scoaterea din circulație a concurenților francezi de la Gaumont acuzați de a fi adus ofense sentimentului național prin întrebuințarea actorilor evrei în roluri patriotice la utilizarea generalilor care au participat la evenimentul real și pentru care organizarea teatrului de operațiuni nu are nimic teatral. De fapt, meseria se învață pe platou, nimeni nu știe lucruri
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
răsplătirea. Revoluționarii nu sânt atât de răi, precum ar voi cineva să-i facă în aparență, si nu sacrifică vieți omenești fără deosebire. Ducă generalul Mesențof n-ar fi călcat datoriile sale, nimeni nu l-ar fi făcut răspunzător pentru ofense comise de alții și el ca persoană, nu ca șef al jandarmilor a suferit pedeapsa decretată. [8 octombrie 1878] {EminescuOpX 136} ["MÎNE, DUMINICĂ, E ZIUA HOTĂRÎTĂ... Mâne, duminică, e ziua hotărâtă pentru intrarea triumfală a trupelor noastre în București. Într-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să fie numai adevăr și interesele reale ale țării" (Giurescu, 1937, p. 59). Tocmai această profesiune de credință epistemologică l-a determinat pe Iorga să catalogheze noul curent drept "o școală de negare, o școală de cârtire, o școală de ofensă", care pângănește interesul patriotic producând o "istorie antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la dispoziția dumneavoastră, prințe, dispuneți de Keller. Sunt gata să mă jertfesc și chiar să mor la nevoie. Păi... de ce? — Ei bine, cu siguranță veți fi provocat. Pe locotenentul ăsta, Molovțov, îl cunosc eu, adică nu personal... n-o să suporte ofensa. Pe-ai noștri, adică pe alde mine sau Rogojin, firește, e înclinat să ne considere drept niște lepădături și, poate, pe bună dreptate, așa că singurul răspunzător rămâneți dumneavoastră. Va trebui să plătiți oalele sparte, prințe. S-a interesat de dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cine știe ce putere, nici răzvrătirea nu-i grozavă. Ultima explicație: nu mor câtuși de puțin din cauză că nu sunt în stare să rezist aceste trei săptămâni; o, aș avea putere destulă și, dacă aș vrea, aș fi destul de consolat numai de conștiința ofensei care mi s-a adus; însă nu sunt poet francez și nu-mi doresc asemenea consolări. În sfârșit, există și o ispită la mijloc: natura mi-a îngrădit în așa măsură activitatea cu cele trei săptămâni prevăzute în sentința ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
istorie, și-ar fi ieșit din fire, dar în cele din urmă s-ar fi dus să se culce în camera lui de la catul de sus. Însă acum, din pricina extremei ciudățenii a inimii omenești, s-a întâmplat că tocmai o ofensă precum îndoiala privitoare la Eropegov trebuia să fie picătura care umple paharul. Bătrânul se congestionă la față, își ridică brațele și țipă: — Ajunge! Blestem... plec din casa asta! Nikolai, adu-mi rucsacul, plec... de-aici! Ieși grăbit și extrem de mâniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de comportamentul celor neînrudiți” (Glasse, 1965). Populația Manus din Insulele Amiralit]ții crede c] viața moral] a gospod]riei este supravegheat] de fantomă unei rude masculine decedate de curând. Craniul acesteia este p]strat în cas] și fantomă pedepsește diferitele ofense trimițând boal] și nefericire (Mead, 1963). Pentru multe populații vorbitoare de Bantu din sudul Africii, spiritele semidivine ale str]moșilor îi pedepsesc pe r]uf]c]tori și recompenseaz] bună purtare. Cei din tribul G/wi evit] l]comia de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ghilgameș și-a canalizat energiile înf]ptuind ispr]vi eroice, printre care cucerirea unor teritorii dincolo de Uruk. Acest sistem de valori a început s] se clatine în momentul în care Enkidu și Ghilgameș au p]truns în locuri sacre aducând ofense zeilor. Enkidu a fost condamnat la moarte, iar Ghilgameș a devenit, astfel, conștient de statutul s]u de muritor. Convins de validitatea unei etici bazate pe fort] și autoritate, el s-a hoț]rât s] înving] moartea. Pornit în misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un guvern care pune accentul pe libertatea oamenilor. Ar trebui un astfel de guvern s] acorde important] formal] libert]ții poporului, evitând orice interferent] care ar aduce ofens] libert]ții? Sau ar trebui s] dispun] de toate m]șurile, inclusiv ofense aduse libert]ții, care s] prejudicieze noțiunea de libertate? Imaginați-v] c] se formeaz] un grup care se revolt] împotriva regulilor autoritare: o regul] asociat] cu o tradiție influențat] de religie. Pentru a complica lucrurile, imaginați-v] c] grupul are
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Haig Acterian (Cinema în Rusia nouă, Pasivitatea spectatorului de teatru azi). O corespondență din Berlin despre demonstrațiile de stradă provocate de premiera filmului Im Westen nichts Neues (pe un scenariu după romanul omonim al scriitorului Erich Maria Remarque), considerat o ofensă adusă soldatului german, este semnată de Carl Sharp. Numărul 2 anunță intenția V.s. de a începe editarea unei „biblioteci științifice și literare care va fi un îndreptar ieftin pentru muncitorul doritor de cultură”. R. P.
VIITORUL SOCIAL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290565_a_291894]
-
al XVII-lea. La fel cum Papa era considerat - și încă este privit - ca fiind locțiitorul Sfântului Petru pe pământ, și capetele regale erau privite ca fiind reprezentanții lui Dumnezeu. A judeca un rege în acele timpuri era o adevărată ofensă împotriva divinității, iar condamnarea la moarte și executarea unui monarh era de-a dreptul o blasfemie. Teama de a nu-l supăra pe Dumnezeu s-a manifestat și printre membrii parlamentului britanic. Din cei 135 de membrii ai parlamentului, numai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cu Charles d‘Albert, senior de Luyenes, la sfaturile acestuia, Ludovic îl arestează și mai apoi îl asasinează pe Mareșalul d' Ancre, unul din protejații reginei mamă. Maria de Medici consideră acest gest de nesupunere a fiului său drept o ofensă majoră și din acel moment relațiile dintre cei doi au fost marcate mereu de ostilitate. Un alt motiv de neînțelegeri dintre regina-mamă și tânărul Ludovic al XIII-lea era cuplul Leonora Galigai și soțul său, Concino Concini, preferați ai Mariei
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
frontierelor Franței. Un alt demers, de această dată de natură psihologică, a fost cel care prevedea interzicerea duelurilor. Nobilii francezi, deosebit de mândri, nu suportau nici cea mai mică insultă și apelau la duel ca singura măsură de ștergere a unei ofense. Prin interzicerea duelurilor și prin condamnarea la moarte a tuturor celor care ar fi fost prinși duelându-se, Richelieu i-a obligat pe nobili, încă o dată, să apeleze la curtea regală pentru soluționarea diferendelor dintre părți. O‘Connel remarca intenția
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să o studieze din toate unghiurile și din toate punctele de vedere. În același timp, orice formă de indiscreție vizavi de persoana sa, orice întrebare privind gândurile, sentimentele sau planurile sale exprimate de apropiații săi era privită ca o adevărată ofensă și ca o intruziune în intimitatea sa. Nu trebuie însă să uităm că, indiferent de cât de profund și de sensibil era, în anii 1640 Ludovic era totuși un copil și se comporta ca atare. în lucrarea apocrifă intitulată Mémoires
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ore de ceremonial. De la eveniment au lipsit prințul de Condé și Marea Domnișoară, căzuți în disgrație. Spre deosebire de alte încoronări, Ludovic al XIV-lea a făcut două schimbări în ceremonialul curții, pentru a sublinia faptul că nu a reușit să uite ofensa adusă de parizieni în timpul Frondei. Astfel, dacă înainte oamenii simpli, din popor puteau intra în catedrală în momentul încoronării, la ceremonia sa nu le-a fost permis accesul decât după oficierea slujbei religioase. Chiar și atunci au putut merge până la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
iar Ludovic nu a fost afectat de acest lucru. Ceea ce l-a deranjat pe rege a fost mai degrabă faptul că unul dintre supușii săi deținea un mare secret, pe care nu i l-a împărtășit, acest lucru echivalând cu ofensa de les majèste. De asemenea, similitudinea dintre simbolurile și semnificația legendei și a cultului lui Isis și simbolistica adoptată ulterior de Ludovic al XIV-lea poate avea o conotație psihologică-romantică. Copilul Dieu Donne a fost crescut și educat înconjurat de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
monarhiei franceze, sunt și grădinile de la Versailles. După cum am menționat în paginile anterioare, motivul principal al alegerii palatului Versailles drept reședință regală principală a fost puternicul antagonism dintre Ludovic al XIV-lea și parizieni. Motivul mai puțin cunoscut a fost ofensa adusă de către intendentul șef, Nicolas Fouquet, care a construit castelul Vaux le Vicomte, o adevărată bijuterie arhitectonică. Regele, orgolios și impetuos, nu a acceptat ca poziția de arbitru al artelor să fie atribuită altcuiva, prin urmare a dorit să aibă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
manipuleze toate senzațiile pe care le captează într-un mod clar și logic, funcțional și eficient, chiar dacă ideea este clar trecută prin spectrul artistului pur”. În al doilea rând, un “G” este cel care acceptă provocarea. Probabil cea mai mare ofensă pe care ar putea primi-o un colectiv în cauză este că îi lipsește spiritul competitiv (și credeține, că s-a întamplat!), în mare parte, adresată de un profesor din afara planșetelor de specialitate. Însă în cadrul zilelor de atelier, caracteristica numărul
A FI SAU A NU FI “G”.... In: Apogeul by Astrid Corina Bagireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1791]
-
opiniei! MIHAIL STURDZA: Această exprimare a opiniei poate deveni periculoasă pentru ordinea politică a țării! Mie, unul, nu vreau să-mi fie etichetat compromisul cu revoluționarii ca o slăbiciune! De altfel, protestez, domnule fost pârcălab de Galați! Îmi aduceți o ofensă personală afirmând aceste lucruri despre mine! Nu tolerez acest comportament! ALEGĂTORUL 1: S-a dus vremea domnilor autoritari, de când cu războiul civil din Anglia! Accente istoriografice MIHAIL STURDZA (supărat de cele auzite): Cum îndrăznești, domnule, să jignești un fost domn
SCENETA „ALEGEREA LUI VODĂ CUZA”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1718]