1,653 matches
-
definitorii ale sistemului). În mod similar, realiștii ofensivi și cei defensivi tratează de obicei motivațiile drept prezumate sau stipulate, identificând tipuri abstracte de actori și funcționând astfel tot la nivelul sistemului. În măsura în care anarhia și distribuția de capacități determină alegerea obiectivelor ofensive sau defensive, teoria poate fi chiar riguros structurală. Norme, instituții și identități Snyder identifică de asemenea ceea ce el numește modificatori structurali, "influențe pe întreg sistemul care sunt structurale în natura lor inerentă, dar nu suficient de puternice la nivel internațional
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
normele și instituțiile. În ceea ce privește tehnologia militară, să ne gândim, de exemplu, la caracterul special al armelor nucleare, de care Waltz (1990) se folosește (destul de incoerent totuși) pentru a explica pacea din timpul Războiului Rece, sau impactul avantajului relativ al forțelor ofensive și defensive asupra războiului și a înclinației către război (ex. Glaser și Kaufmann 1998; Van Evera 1998). Aici vom lua în considerare pe scurt normele și instituțiile. Normele și instituțiile sunt în mod clar structurale în sistemul politic intern. "Ele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un rol central în crearea unui număr mare de state noi și, de obicei, slabe. Majoritatea statelor postcoloniale au supraviețuit nu datorită propriei lor puteri sau puterii aliaților lor, ci datorită recunoașterii internaționale. Supraviețuirea lor pe care în special realiștii ofensivi trebuie să o găsească inexplicabilă! a fost întărită de abolirea războiului de agresiune în a doua parte a secolului al XX-lea. Urmărind această linie de analiză (vezi și Buzan, Jones și Little 1993) ajungem în zona slabă a spectrului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ceva mai puțin reticenți în a vorbi despre identități deși, de obicei, nu o fac în mod intenționat. Este cel mai evident în distincția realistă clasică dintre puterile de status quo și cele revizioniste sau sciziunea paralelă dintre realiștii structurali ofensivi și defensivi. Dar există multe alte exemple. A fi o "mare putere" înseamnă nu numai a avea capacități materiale deosebite, ci și un rol de gestiune și răspundere în societatea internațională (Bull 1977: Cap. 9; Simpson 2004) și un tip
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
6.1. Actanții în jocul dialogic/41 2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85 5. Discursul polemic între explicit și implicit / 89 5.1. Polemica explicită / 89 5.1.1. Scrisoarea deschisă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au câștig de cauză. Invocând câteva "premise pentru un nou Arghezi", criticul Ion Simuț sesiza un aspect care poate schimba radical perspectiva interpretării, și anume că "poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism ofensiv, sfidător deopotrivă față de lume și de cititor. Această dublă atitudine ironică nu a fost remarcată și deci nici exploatată exegetic până acum. Arghezi nu e patetic și contemplativ decât în faza de început, în marea sa poezie e structural ironic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
etimologia sa -, ea a coabitat dintotdeauna cu aceasta"7. Spiritul polemic reprezintă, în esență, chiar spiritul uman surprins în ipostaza socializării lui și tocmai de aceea cercetarea resorturilor sale intime, a mecanismului care declanșează reacții spontane mentale și/sau viscerale, ofensive sau defensive, de respingere sau de adeziune ne dezvăluie dinamica evolutivă a relațiilor interumane. Orice confruntare presupune, mai întâi, conștientizarea alterității și, apoi, percepția unui anume grad de adversitate în raport cu aceasta. Fie că e vorba de pericol, fie că empatic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interumane. Orice confruntare presupune, mai întâi, conștientizarea alterității și, apoi, percepția unui anume grad de adversitate în raport cu aceasta. Fie că e vorba de pericol, fie că empatic există nesincronizări sau pur și simplu avem de-a face cu o reacție ofensivă gratuită, abordarea conflictului (evitare, implicare, declanșare) ține de pattern-ul psiho-social individual. Într-una din tezele sale celebre 8, Huizinga analizează corelația semantică dintre joc și luptă la comunitățile arhaice, eludând, din start, ideea că substituirea reciprocă a termenilor ar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exprimă plastic acest lucru, invocând "duelul" nobil ca metaforă a polemicii literare de înaltă ținută, în care latura spectaculară derivă nu atât din soliditatea raționamentului cât din strategia discursivă de a combina eficient (verbele construiesc dinamic un climax al strategiei ofensive: frâng, dobor, împung, sângerez) dimensiunea intelectivă (argument, definiție) cu cea afectivă (imagine, spirit): "Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te-împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
secvențele descriptive, discursului polemic i se imprimă accente ale percepției eului enunțiator a cărui subiectivitate face din enunț un act performativ prin excelență. Descrierea, în discursul polemic, corespunde, în termeni semiotici, deixis-ului enunțării, inserând, pentru public, referiri cu privire la poziția locutorului (ofensivă, defensivă, aparent neutră), la situația polemizabilă, la caracterul și culpa adversarului, la mobilul polemicii, în general. Uneori, la Arghezi, descrierea devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea propriului discurs, pe de o parte, și spre respingerea celui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gazetă, precum și achizițiile bine documentate ale biografilor constituie structura de rezistență a acestui demers pe care îl dorim o fertilă și profundă aventură a cunoașterii eului polemic arghezian. Ce anume generează revolta, de ce se află Arghezi într-o permanentă dispoziție ofensivă, este ethos-ul unicul resort care stă la baza actului polemic: sînt tot atâtea întrebări și dileme care se pot lămuri privind dincolo de scris, la experiența diurnă care l-a generat. Dacă, în cazul lui Eminescu, proza jurnalistică, privită global
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un spațiu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect persuasiv. Ceea ce surprinde și seduce este modul în care Arghezi combină, aparent spontan, echilibrul din enunțarea constativă a certitudinilor cu pathosul subiectiv al comunicării performative, în care lexicul figurat asigură expresivitatea textului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pe de o parte, autorul își susține convingerile artistice, într-o manieră similară declarației publice, coroborând argumente dintre cele mai diverse pentru a-și susține crezul, iar pe de altă parte, afirmându-și răspicat intențiile, se găsește într-o postură ofensivă și deci beligerantă, în raport cu realii sau potențialii emitenții (susținători) ai discursurilor opozite. Dimensiunea polemică a manifestului rezidă tocmai în natura și funcția lui culturală: aceea de a impune programatic un nou punct de vedere, diferit de cele enunțate anterior. Privind
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
opinia sa, fără discernământ. Altfel spus, nu respinge direcția impusă de liberali, ci ritmul, resimțit ca devastator pentru națiunea română. Atitudinea encomiastică pentru țăranul român, de care se va simți visceral legat până la moarte, îl va situa pe o poziție ofensivă în raport cu tot ceea ce îi periclitează acestuia ființarea. De aceea, elogiul țărănimii, privită drept cea mai numeroasă și productivă clasă pozitivă, pe de o parte, și rechizitoriul adus păturii superpuse, pe de altă parte, vor fi teme predilecte ale gazetăriei eminesciene
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aceesorii retorice. Conceput aparent defensiv, discursul își dezvăluie, treptat, dublul scop: de a invalida rechizitorilul preopinentului, demontându-i pas cu pas acuzațiile și de a convinge asupra adevărului propriei teze. În final, după un matematic q.e.d., tonul devine ofensiv, fără excese patetice, iar autorul se plasează explicit într-o dimensiune etic-pozitivă a "tuturor oamenilor de bine", pe a căror complicitate mizează în deconspirarea mistificării politico-sociale adverse. Textul lui Arghezi, o piesă semnificativă, dintr-o suită polemică devenită notorie între
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
susceptibil de trunchierea adevărului. Iată, așadar, reproșul lui Iorga: Când un popor întreg comemora pe Ștefan cel Mare, el (Arghezi, n.n.) își râdea de marele ucigaș"228. Textul arghezian urmează același traseu, dinspre defensiv luând ca pretext acuza injustă spre ofensiv, descalificând atât maniera tendențioasă a preopinentului de a interpreta realitatea, cât și stilul lucrărilor de specialitate, greoi și inaccesibil cititorului obișnuit. Formula aleasă de Arghezi marcă a retoricii polemice proprii, de altfel, este a diasirmului ce provoacă o ironie ilară
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și imediat, la pagina 5, afli că: [...]" și discursul continuă în același registru comic-absurd, în care reconstrucția unei realități atipice, prin neverosimilul său, deconspiră flagrant erorile raționamentului advers. 4. În sfârșit, un alt mobil colateral al disputei și, totodată, pretext ofensiv, pentru Arghezi, ține de percepția personalității plurivalente a lui Iorga și va constitui una din principalele surse ale argumentației ad hominem; din această perspectivă, vanitatea e o trăsătură de caracter pe care polemistul o va denunța indirect uzând, în principal
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un război de uzură, îndelungat, al cărui rezultat final a fost silirea adversarului să accepte o pace care le era ralativ favorabilă. -Strategia folosită a fost: pe de o parte defensivă de apărare a teritoriului propriu; pe de altă parte ofensivă se încearca pătrunderea în teritoriul inamicului pentru a lovi punctele nevralgice ale acestuia. -Disproporția de forțe i-a determinat pe români: să evite bătăliile decisive; să prefere luptele de hărțuire pentru a împiedica adversarul să-și valorifice superioritatea în oameni
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
nobilimea mică românească din Banat și Hațeg; -s-a sprijinit pe o armată formată din țărani și orășeni, dar a folosit și mercenari; -a fost implicat în ultimele mari cruciade împotriva expansiunii otomane; -prin acțiunile sale militare, cu un pronunțat caracter ofensiv, dar și prin diplomație a reușit să întârzie pătrunderea turcilor în Europa Centrală, fiind considerat unul din cei mai mari apărători ai creștinătății. -politica externă a fost dominată de 2 obiective: lupta antiotomană; atragerea celor 2 Țări Române în frontul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
mitraliera. În secolul XX apar avionul, tancul, submarinul care vor fi folosite în Primul Război Mondial. În perioada interbelică și în cel de-al Doilea Război Mondial se perfecționează toate armele de foc. Apar și arme noi: rachetele (ca armă ofensivă) și radarul (o invenție britanică, ca armă defensivă). Iată, schițată sumar în evoluția lor cronologică, evoluția principalelor arme folosite în toate armatele. Desigur, așa cum se va vedea, doar unele dintre ele sînt de concepție și fabricație britanică. Pușca. În anii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
întreagă istorie posibilă a țării trecu la dosar") și noblețea și eroismul lipsit de ostentație al profesorului neamț Vogelbach, presupus "dușman al poporului". Spre surprinderea unui bun cetățean, profesorul s-a arătat, de pildă, intrigat de perseverența unui străvechi procedeu ofensiv românesc: Când i-am adus vestea că podul de fier a fost aruncat în aer [...] s-a înfuriat peste măsură, a răcnit la mine... L-am întrebat de ce se supără, ca odată cu prăbușirea podului a fost distrusă și jumătate de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea abstractă stearpă nu este decât o versiune intelectualizată a manifestărilor locuționare prolixe și ofensive, genial captate de Caragiale atât în varianta "miticismului", înțeles ca "logos parazitar"149, cât și în cea a mahalagismului. Stânjenitor prin frecvență și prin perseverență, vizând "toate categoriile sociale"150, redând, în esență, frapanta discrepanță între formă și fond, mahalagismul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
până la un nivel minim de antrenament și mi-am studiat adversarul. Din spatele sălii, îl urmăream pe Blanchard cum boxează în ringul central. Căutam greșeli în stilul lui de atac și-i evaluam reacțiile când partenerii lui de antrenament deveneau mai ofensivi. Am remarcat că în clinciuri își ținea coatele pe lângă trup, ca să evite loviturile la corp, lăsându-l descoperit pentru mici upercuturi neașteptate, care l-ar fi făcut să ridice garda și l-ar fi lăsat descoperit pentru croșeele expediate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atât mai puțin. Niciodată. — Știu, râse Leigh. Cred că ia foarte în serios pariul pe care l-ați făcut amândouă, fiindcă nu părea să fie ceva în neregulă cu el. Era seducător în stilul ăla lingușitor de la Hollywood, dar nu ofensiv. Politicos, fermecător și categoric îndrăgostit de ea. — Și ea? întrebă Emmy. — Ea părea să-l venereze. Am plecat foarte târziu să cinăm la Odeon și nu știu de ce ne-am mai dus. Amândoi se giugiuleau într-una. — E grozav, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]