914 matches
-
a pleca în astă seară și să urcați acum la mormântul Seniorului Hanbei de pe munte. Oyu avea puține pregătiri de făcut pentru călătorie. Porni spre mormântul fratelui ei, împreună cu Kumataro și alți doi slujitori. Copacii își pierduseră frunzele, iarba de ofilise, iar muntele avea o înfățișare mohorâtă. Pământul se vedea alb la lumina lunii, ca și cum s-ar fi depus chiciura. Unul dintre cei șase vasali din suita lui Hideyoshi anunță sosirea lui Oyu. — Îți mulțumesc că ai venit, Oyu, începu Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi era dispus să-și asume acest risc, în scopul de a-și strânge relațiile cu locuitorii provinciei. Stilul de luptă al lui Nobunaga fusese caracterizat prin forță irezistibilă; se spunea că „acolo unde înaintează Nobunaga, ierburile și copacii se ofilesc“. Dar stilul de a lupta al lui Hideyoshi era cu totul diferit. Oriunde avansa, oriunde-și stabilea tabăra, atrăgea în mod firesc oamenii spre el. Câștigarea localnicilor era o chestiune importantă, înainte de a încerca să înfrângă inamicul. Disciplina militară strictă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să mă iubească. Luke s-a ridicat în scaun și și-a plimbat mâinile prin părul lung. îi așteptam încordată răspunsul. înainte să vorbească, Luke a inspirat adânc. —Nu, a zis el. O parte îngropată adânc înlăuntrul meu s-a ofilit și a murit. Am închis ochii încercând să țin la distanță durerea. Nu-i adevărat, m-am chinuit să mă conving singură. Era nebun după tine. încă mai e. — Nu, a repetat Luke. în regulă, m-am gândit eu, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi ce-ați făcut. Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost șocant. Am privit, nevenindu-mi să cred, cum un grup de profesioniști cu experiență și-au bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată, păstrându-și atitudinea profesională atunci când i-a relatat situația lui Vivian. Tipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
apartament. Și, preț de câteva clipe, rămân pur și acolo nemișcate, uitându‑mă la hainele din cuier și la vechile scrisori și la cheile din bol. Același hol vechi. Aceeași viață veche. Înapoi la căsuța numărul unu. Îmi zăresc reflexia ofilită din oglindă și îmi mut repede privirea. — Bună! zic. E cineva? M‑am întors. Urmează o pauză, apoi Suze apare în ușa ei, în halat. — Bex? exclamă. Nu mă așteptam să vii așa de repede. Ești bine? Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îi spune niciodată fetei unde merge. Într-o zi, când fata insistă, îi zice că vizitează diverse case. Fie curăță cartofi, fie le încălzește picioarele copiilor stăpânului. Nu-i spune niciodată fetei că de fapt încălzește picioarele stăpânului. Mama se ofilește repede. Pielea i se ridează cum se vălurește un lac, iar părul i se usucă precum lujerii iarna. În unele nopți, fata se plictisește să-și aștepte mama. Nu poate să adoarmă, dar îi este frică să iasă afară. Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În numele lui Mao, ea îi promovează pe membrii viitorului ei cabinet: Chun-qiao ca premier, discipolul său Yiao ca vicepremier, Wang ca ministru al apărării naționale și Yu ca ministru al culturii și artelor. Yu vrea să-i înțeleg suferința. Se ofilește precum iarba dogorită de soare vara. Este îngrozit de noul titlu. Dar eu refuz să-i dau drumul. Ne certăm în cabinetul meu, stând față în față. Deschid fereastra ca să las aerul rece să pătrundă în încăpere. Sunt nemulțumită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cenușii de nori traverseazè cerul, extinzându-mi apoi cercetèrile asupra stèrii jalnice a florilor de toamnè din grèdina de sub fereastra mea, constatând cu amèrèciune cè, cele câteva crizanteme supraviețuitoare dupè întâi noiembrie, de ziua morților, s-au uscat și ele, ofilindu-se, având la urma urmei, o soartè mai cumplitè decât cele care, tèiate în plinè frumusețe și strèlucire, au împodobit vremelnic mormântul rèposatului soț al gazdei mele, Matei e deja îmbrècat pentru piațè și așteaptè cu nerèbdare, ar putea sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei ciuperci... Acum, deși multe dintre lucurile acestea se ofiliseră sau se dezmembraseră, Sampath împrăștie cât putu din colecție în jurul său, echilibrând articolele cele mai prețioase în sus și-n jos pe picioare, unde ieșeau frumos în evidență în contrast cu pielea sa. După aproape o lună în livadă, ajunsese la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nimic, însă înăuntru clocotea. Julia era o femeie splendidă, numai că, asemenea multor frumuseți, în adâncul sufletului era teribil de nesigură pe ea. Pentru Julia, felul în care arăta era aproape totul și gândul că frumusețea i s-ar putea ofili, chiar și numai un pic, o umplea de teamă. Ușile liftului s-au deschis și cei doi au pășit în magazin. Julia scana rapid și fără milă, ca o adevărată profesionistă, rafturile din fața ei. S-a îndreptat direct către rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu putea fi negat, și anume că ființele umane nu mureau, dar celelalte animale da. În ce privește vegetalele, orice om, chiar fără să știe deloc botanică, ar recunoaște fără greutate că, la fel ca Înainte, acestea răsăreau, Înverzeau, mai apoi se ofileau, după aceea se uscau, și dacă această fază finală, cu putrezire sau fără ea, n-ar trebui s-o numim moarte, atunci să vină cineva s-o explice mai bine. Faptul că oamenii de aici nu mor, dar toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
situație. Ți-am spus că ei consideră că nu e bine să te mai implici afectiv timp de un an. —Bla... bla... bla... Ia-ți o plantă de apartament, ai grijă de ea și, dacă peste un an nu e ofilită, înseamnă că poți reîncepe să-ți cauți un partener. Am auzit asta de o sută și de o mie de ori! — Dar e logic! se apără Davey. Numai că tu ți-ai luat o iederă pe care nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am ieșit în pauza mare cu geantă cu tot și am luat-o peste câmpul care ducea spre stația de autobuz. Eram decis să trec prin Băneasa, să-mi iau valizele deja pregătite, să decolez spre Botoșani. Decizia mea se ofilea cu cât mă apropiam de stația lui 102. Începeam să întorc capul, să merg împleticit, vântul îmi bătea din față tot mai puternic. Am rupt-o la fugă înapoi, m-am dus la directoare să-i spun că zvonul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ținându-se demonstrativ de nas. În sfânta bisericuță, băi, se poate? Cine-a comis-o? Cine-a tras? Îl halesc! Ăă...?!? Păi, de tras, a tras-o Croco, prin somnuleț, îl imită Avocatul, pe inchizitor. Verificați-l, na! S-a ofilit! Pute ca o rafflesia, Nesimțilă! Mai vine una, băi, fugiți! anunță ultimativ Buletin. Cu toții se retrag scârbiți, mai înspre ușă și înspre baba-mumie, care nu se clintise nici un centimetru, de pe locul ei. Apostatul face un pas greșit, se-mpiedică și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de lemn, Unele erau înnegrite de patina timpului, puține erau din piatră. Pe la unele morminte se aflau femei care aprindeau lumânări și se rugau pentru cei trecuți în lumea veșnică. Din nuci și pruni zburau frunze uscate, flori care se ofileau semn că toamna venise. Am mers acolo, unde am găsit trei suflete îndurerate. Tatăl ei ma prezentat soției și fiicei sale. M-am pus pe un hohot de plâns alături de ei, am îngenuncheat la baza crucii, sărutând pământul, apoi am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
0 kilometri ! Carevasăzică așa : aici este kilometrul zero al europenismului, în acest ou uriaș se află începutul și pe aici trece axul lumii europene. Bravo, națiune, halal să-ți fie ! în rest, piața cu pricina este cea mai mare sorcovă ofilită pe care mi-a fost dat să o văd vreodată. Însoțind, probabil, marele ou tradițional, cîteva gherete oribile de lemn vînd obiecte la fel de „tradiționale”. Puțin mai încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
garsoniera aceasta nu te va cumpăra niciodată. O garsonieră minusculă, spre marginea Capitalei. Ajungi aici schimbând mai multe autobuze și încîlcindu-te pe străduțe cenușii. Scara blocului are pereții vopsiți în verde pal și miroase a gunoi. Câte un asparagus complet ofilit într-un ghiveci, pe un suport de fier forjat, câte o poză scorojită, înfățișînd mânăstirea Voroneț, câte un leandru într-o cutie de lemn de sub care ies gândaci mititei de bucătărie, cam asta vezi pe coridoare, la capătul șirurilor lungi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese cu maghiran ofilit între degete pale, cu ochi azurii, depărtați, cu sânii sferici și tremurători, cu palmele fără linii, cu norocul pierdut, cu viața sfârșită. Balena vedea și simțea totul, poveștile erau drogul ei zilnic. O privea pe prietena ei cum se rujează
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
smarald, ieșită din ocean. Am urmat cu degetul de-a lungul ei urcușul abrupt al falezei, cărarea care despică iarba plină de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă întrebă ea, extrem de interesată. Tăcui, lăsînd-o să creadă asta, și continuarăm lecția. După ce a plecat, am ieșit pe verandă, am rupt o floare care mi se părea mie că seamănă mai mult cu cea primită și am presat-o, ofilind-o puțin cu cenușa de la pipă, ca și cum ar fi fost culeasă cu o zi mai înainte. Intîlnii pe Maitreyi la masă. Îi luceau ciudat ochii, îi venea mereu să râdă. ― Mama spune că ne ținem de prostii... O privii înghețat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
casa... - Atunci de ce vorbești atât de încet? îl întrebă celalt. Ieronim reaprinse lanterna și roti de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalțe totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: fața ofilită de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte. - Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa? - Vlad. Vladimir Iconaru. - Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înainte, același extaz după care tânjea atât de mult. Zi de zi trecea, dozele creșteau, nevoia de bani era tot mai avidă, iar datoriile erau peste tot. Dorința acută a dozei o înnebunea tot mai tare, iar corpul ei se ofilea încetul cu încetul. Din ochii ce înainte râdeau acum puteai vedea doar cum curge întuneric. Zâmbetul îi apărea din ce în ce mai rar pe buze. Stările euforice și lipsa de somn au făcut să apară pe chipul ei blând de altă dată doar
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
cu cât acesta din urmă își trăiește mai profund resurecția determinată prin revelația mistică. Apocalipsa personală, fiind intens susținută de energiile transcendenței, dăruiește sufletului forța de supunere înnobilantă peste greutatea trupului. În strălucirea descoperirii și reînnoirii mistice, darurile temporalității se ofilesc înainte de a fi oferite. Survine aici demersul unei departajări valorice între opțiunea înclinării conștiinței spre întreținerea dinamicii senzuale a trupului și cea a dăruirii sale către efervescența spiritualității absolute. Pentru cel deschis trăirii mistice, corporalitatea aparține materiei ce este conținută
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]