5,006 matches
-
În paloarea aceea fugară, violacee, Johan i-a văzut ochii roșii, aburiți de lacrimi, dar și surâsul. Ar trebui să mergem, Johan. Mi s-a făcut somn. Acum? Dar n-a stat ploaia! Doar suntem uzi leoarcă, nu? El a oftat și s-a ridicat. Poate că tu ești cu adevărat Într-o ureche. 25 Adam Își saltă capul și mijește ochii. Iată ce vede. Pe jos sunt niște dungi de lumină. E și un preș. Preșul e roșu. În dungile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că o să rămân cu un mers mai curios. Dar cred că greșește. A râs, un râs limpede, plăcut, care a făcut-o să se simtă mai bine. Dar ce s-a Întâmplat, de fapt? Am auzit doar frânturi. Karl a oftat și a Înclinat capul. — E groaznic. Nu Înțeleg cum e cu putință să facem altora așa ceva! A stat pe gânduri un moment, cu ochii la picior. Eram la Walter, la cină. Tocmai ne așezasem la masă, când am auzit po
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de neputincios și de neajutorat, Margaret! Iar Jos s-a aplecat peste mine și mi-a zis: Ține, ia niște coniac! Incredibil! Se purta de parcă nu se ntâmplase nimic. În momentual ăla mi-am dat seama că-l urăsc. A oftat. Urăsc prefăcătoria asta! — Eu totuși pot să-i Înțeleg, Într-un fel, a zis Margaret. Vreau să zic, uită-te la noi. Suntem la un milion de kilometri de tulburările din Europa. Oamenii ca Jos și Rudi Își Închipuie că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce-ai putea tu să faci? Unde-ai locui? — Cu tine. Margaret Încerca să-și imagineze casa descrisă de el, o casă Înaltă, Îngustă, Întunecată. Dacă nu, În altă parte. Doar să nu fiu prea departe de tine. El a oftat. — Tu trebuie să-ți trăiești restul copilăriei, Margaret, restul vieții tale. știi bine că nu se poate să vii. E cu neputință. Pasărea Își schimbase iar cântecul, acum suna dulce, dar foarte tare, acoperea toate celelalte sunete ale nopții. — Poate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să dorm. Sunt Îngrijorat. Pentru ziua de mâine. Johan nu i-a răspuns. Adam n-auzea decât briza mării care se cam Întețise și aducea vuietul valurilor de dincolo de dealuri, marea părea dintr-odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tot ce știu. Adam luase hârtia și citise cele cinci cuvinte, numele unei persoane urmat de Kuala Lumpur. Rămăsese cu ochii fixați pe ea Îndelung, dar de simțit nu simțise nimic deosebit. Împăturise hârtiuța și o pusese În buzunar. Karl oftase. — Urma ca la șaisprezece ani să te duc În vacanță În Malaysia. Plănuisem totul. Aveam să luăm masa Într-un loc plăcut și să-ți spun totul, apoi te lăsam să hotărăști singur. Dar au dat toate astea peste noi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înfățișarea lui Alexe îi atrase atenția Ninei. Clipi de câteva ori către el în timp ce mâna i se întindea după un almanah terfelit aflat prin apropiere, râse din gât la observația oaspetelui, apoi râsul i se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și le depozită într-un raft mai greu accesibil al bibliotecii, închise cu cheia și oftă. De unde fericire supremă? Nu simțea decât o acută senzație de nesiguranță, o slăbire generală a organismului. Se afla încă sub dominația lui Alexe și a Ninei. Câteva minute, în timp ce-i asculta vorbind când pe unul când pe altul, avu impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spuse că spălase o cadă plină de rufe. Dar știi cum? o întrebase, una așa, bucșită. Probabil găsise necesar un scurt intermezzo casnic, în mijlocul acelui atac brutal, cu argumente dintre cele mai spinoase. Figura îi era dintr-odată foarte ușurată, oftase, dăduse ochii peste cap în semn că nu se petrecuse de fapt nici o tragedie. Carmina tăcea stânjenită, era greu să se smulgă din blocajul psihic survenit odată cu intrarea celor doi profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele două fete avuseseră o discuție despre oftatul mamei. Se duce fără nici o plăcere, îi spuse Carmina. Și atunci de ce se duce? întrebase cu logica ei de fier Elena. Le băteau la amândouă inimile nebunește. Acum dacă mama plecase puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea de făcut, așa, așa, i-ai poruncit cu siguranță. Mă uitam la tine și-mi ziceam, asta ajunge cineva în viață, de mică știe să comande. Obrazul i se făcea rozaliu, dintre dinții tociți săreau boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de preșul din hol, dificultățile de vedere erau tot mai evidente, fir-ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot cu ochii pe mâinile fetei. Mănâncă, tu nu vezi că mănâncă dar dacă o sâcâi atâta nici nu se mai lipește mâncarea de ea. Să-i păstrezi ficatul, să-l mănânce ea singură. Face globule roșii. L-oi păstra, oftă mama și apoi se uită pe fereastră. Trecea un camion greu în viteză, zumzăiau geamurile. Dacă-n ficat stă toată puterea ei...comentă încetișor printre dinți. Toată primăvara trecu presărată de fel de fel de discuții. De Elena nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că n-are încotro. Vrea să mă manipuleze după voința lui, gândi Carmina, și, culmea are dreptul s-o facă. N-o să rămână nimic frumos pentru mine decât ficțiunea. Se întâlneau acum în bucătărie și dimineața. Nu-și vorbeau, mama ofta, tatăl scotea zgomote din gâtlej, încerca să-și degajeze faringele de flora depusă peste noapte. Carmina pleca prima cu pachețelul în plasă. Avea mult de mers. După ce ieșea din oraș intra în lanul de porumb, nemișcat din care, ici-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copii și toți ceilalți erau pe la casele lor, numai mezinul umbla teleleu prin țară după cai verzi pe pereți. Venise și la Marcu era obosit după acel adevărat turnir pe la mai marii uzinei, își trecuse palma aspră peste creștetul capului, oftase și îi spusese inginerului: Îl vedeți, îl arătase pe fiul său, cel mai mare derbedeu din câți există, cartea lui de muncă arată ca la deportați, pe unde a fost peste tot a împlinit-o, cum dă de greu, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pământul de sub picioare și și-a ascuțit simțurile ca să poată percepe dintr-o vorbă, dintr-un schimb de priviri, ce se întâmpla. A văzut-o pe Sidonia, surâzând victorioasă, cu colțurile buzelor răsucite în sus, afișând un aer de copilă, oftând teatral: Așa o fi cum spui, măi băiete. L-a văzut pe Ovidiu legănându-se pe balansoar, cu genunchii prinși între palmele împreunate, întărind: Chiar așa și este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
muncă depune, mai face și piața se mai poate duce la un dentist, unii parcă-s unși cu miere, zău așa. Angelescu, străin de gândurile Ninetei, continuă pentru el: Dar ceilalți? Un nou val de sânge ciudos îi inundă fața, ofta și gemea, își petrecea cu vădită dificultate brațele prin mânecile pardesiului, auzi, un hipertensiv, să urce zi de zi scările în atâtea blocuri și prin mahala să țină piept câinilor, nu că, nu se mai poate... Hai, hai, comentă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degetelor pielea, dormi adânc și uită, uită tot ce te înconjoară, uită grijile toate. Păstrează doar senzația că mă ai în brațe. Dar el se trezea. Îl simțea deodată, fără să-l vadă, își arunca ochii către ceasul din perete, ofta, o strângea în brațe, o săruta, rostea câteva vorbe de dragoste, deșarte, deja nu mai era al ei, deja mirajul se terminase, deja pășea pe tărâmul convenționalului, deja se simțea vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmbuneze pentru suferința produsă de fiul ei, abia după ce ajunsese la codița peștelui observă că tânăra plângea în fața farfuriei, pe tăcute, fără să se fi atins de ceva. Își șterse degetele într-o bucată de mămăligă, se ridică în picioare oftând, ah, și amărâta asta a venit tocmai acum când îmi era mie lumea mai dragă. Deschise frigiderul, scoase o sticlă de vin negru, foarte frumos la culoare, luă două pahare cu picior, le aduse la masă, le umplu. Îl ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi fost posibil ca totul să se petreacă extraordinar de natural, doar ea, Sidonia era o persoană înțeleaptă, știa deja din decantările vârstei, că o fuziune perfectă dintre un bărbat și o femeie nu se poate face ignorând pragul sexualității. Oftă amar. Pornise cu imaginația prea departe. Avea drum anevoios de parcurs până acolo! Înțeleg perfect, spuse el, se întâmplă din păcate și așa. O femeie este capabilă de multă înțelegere. Problema este că nu mi-am epuizat încă resursele sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mi-ați vorbit deloc de soțul dumneavoastră, îl auzi pe bărbat și se întrerupse din reverie. Într-adevăr, exista Trofin, ea era doamna Trofin și nu altcum, cum de-l scăpase din vedere? Își trecu palma peste față și oftă profund. Mâna nu-i mai mirosea a săpun bun, ci a transpirație, avusese așadar emoții reale. Ciudați mai sunt oamenii! Își îndreptă capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de ea. Simțea că ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă și așteptă să i se deschidă, sprijinit cu o mână de perete. Intră în hol, își privi papucii aliniați lângă cuier, oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de codoașă bătrână, să încerce să aplaneze conflictul dintre ea și Ovidiu, să-i dea o altă coloratură. Poate el o aștepta în mașină bătând nervos cu degetele darabana pe ebonita neagră a volanului. Sidonia s-ar așeza în fotoliu oftând cu o mimică amară, chinuită, își va legăna capul a jale și va repeta: Cum de-a fost posibil, măi copii, cu de-a fost posibil? N-am să înțeleg și pace ce s-a petrecut cu voi de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că nu era într-o dispoziție prea grozavă. Te-am căutat și ieri și alaltăieri, îi spuse fixând-o. Te cam joci cu focul, Carmina. Abia își scosese pantofii din picioare. Veni în cameră, se așeză pe canapea, în fața lui, oftă. Închipuie-ți, ieri am stat la un banal rând de căpșune. Știi cât de mult îmi plac fructele. Era de ajuns să-mi fi spus o singură vorbă și-ți aduceam zece lădițe dacă voiai. Și cum să fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați citit ce-a scris despre mine ticăloasa aia de Fanny Tarrant? Șam se așeza pe canapea, simți pe data că sub pernița e un ziar și îl scoase la vedere. — Văd că da, ofta el. — M-am uitat în fugă la el, bâigui Eleanor. — Dar tu? îl întreba Șam pe Adrian. Mi-a citit Ellie câteva crâmpeie, răspunse el, iar Șam îi aruncă o privire plină de reproș lui Eleanor. Ea îi oferi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]