2,453 matches
-
stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia Iar rimele sunt însămânțate de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Germinația de sub zăpadă / Al Florin Țene
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
renga, au un capitol distinct în volum. Dialogul liric are loc între Mara Paraschiv și Dumitru Radu iar rezultatul ne poartă din nou pe tărâm românesc, idilic, fabulos. “Coboară seara- Dumitru Radu mireasma salcâmului oprește-un trecător sub nucul din ogradă Mara Paraschiv o tavă cu clătite” “Stea căzătoare- Mara Paraschiv cioban cântând din fluier în dealul stînii seară de iarnă în depărtare urlet de lupi” O vizită neașteptată, un haibun autobiografic, o călătorie mirifică prin pădurea fermecată spre o mătușă
MARA PARASCHIV- ÎN LUNTREA NOPȚII de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368592_a_369921]
-
flori de mireasă, Natura la Blagovește, O recoltă generoasă Pentru toamnă prevestește. Când vremea se răcorește, Iar floarea-n pomi este ninsă, Iarna se mai prelungește Și recolta-i compromisă. Via, pomii din livadă, Vite din gospodărie, Casă, curte și ogradă, Se afumă cu tămâie. Să alunge-n depărtare, Molime și duhuri rele. Grădini de-a fi roditoare Și sănătoase vitele. Mormintele-n cimitire Se sapă și se îngrijesc, Spre a morților cinstire, Ce-n loc de veci se odihnesc. Prin
„BLAGOVEȘTE DEZLEAGĂ LA PEȘTE -TRADIȚII DE BUNA VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368654_a_369983]
-
o secure. Ciordită tot de la soacră-sa deci tocită și fără coadă! Putem presupune că scorpia începuse deja să înțeleagă se vrea Isterică și îi punea în cale tot felul de facilități după care nu mai blestema când dispăreau din ogradă. Evident, luase în calcul același protocol dinainte însă cu prestare servicii către părintele Ghelasie, om bun la suflet, care l-a muncit două zile ca să-i dea o sticlă de cocârț primită de el la o pomană. Evident exercițiul se
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
oca -așa! -Dar știi să-ți ții gura? Că dacă află statu... -Cum să nu, nică! Nu mă cunoști? Și la o adică stau bine cu șeful de post ! -Atunci rămâne pe diseară! -Eu zic să coborâți la mine-n ogradă, să deshămați, să prânziți și la dracii ăștia micii să le dau niște faguri să sugă c-am umblat la uleie și-am scos mierea! Și la noapte ne-apucăm de treabă! -Bine, nea Tudore, așa rămâne! Dar mucles... Duran
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ninge... De-ar ninge odată peste griul din gând, peste viața-mi uitată - un boț de pământ adăstat de-un mormânt... De-ar ninge odată peste biata-mi ogradă (o punte de humă), peste care încă mai las urme și glas - arsură de brumă... De-ar ninge,-n sfârșit, aș uita de pământ frământat, tăvălit, numai bun de zidit într-un gol de mormânt. O, dar iată că ninge
NINGE.... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363738_a_365067]
-
reclamație la milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, a luat biciul și după ea prin toată ograda, s-o învețe minte să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în comună. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
de întristare - Din tot ce-a fost, cenușă e și scrum. Pe deal stau moții fără lumânare, Biserica-i ruină, în mijloc de cătun Miroasea liliac și a uitare O roată-mi râde știrbă din margine de drum. În vechi ogrăzi fântânile-s căzute Mai stă o cumpănă în așteptare, Potcoavele pierdute sunt martori de hotare Dar moții sunt plecati spre lumi nemaivăzute. Sate pustii, crăpată-n pod covata, Doar stâlpii sunt rămași străjeri la porți, S-au dus bătrânii, pe
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
școală acest lucru, vulcanul rămânea, în imaginația mea, la rang de vulcan. Șoferul călca accelerația în așa fel încât să ne încadrăm în timp. Cu viteza maximă permisă, autocarul alerga pe șosea, lăsând în urmă, pe marginea șoselei sau prin ogrăzi, adevărate tablouri florale, meri și peri încărcați de roade, mișomorul de gutui ce păreau niște făclii aprinse în pomi, în plină zi. Pentru florile din zona muntoasă am avut dintotdeauna un respect aparte. Consideram a fi, din partea lor, un act
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
Și-au venit în goană norii, Apoi s-a oprit și vântul, S-a oprit și roata morii. Și în foșnet de mătase, În totală armonie, Au căzut din cer pe case Bucățele de hârtie. Și-au căzut și în ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349636_a_350965]
-
pentru că lelea Anica având mai mulți copii și fiind și cea mai nevoiașă de pe stradă, accepta să îi facem hărmălaie chiar sub geamuri. Mai era și atracția din vecini de lelea Anica, mărul cu mere dulci de la badea Aleisa din ogradă. Când spun dulci, nu mă gândesc la merele acrișoare pe care le găsim prin piețele noastre tot mai greu lovite și pe cale de dispariție. Dulci sunt merele?, întrebi tu posibilă victimă, suprapunând dorința ta de a mânca merele poftite pe
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
noștri), mulți dintre care nu s-au mai întors la vatră, mistuiți de acest dor, dar și de tratamentul inuman la care erau supuși de cei care iau „eliberat” de casă, de gospodărie, de gutuiul din grădină, de cireșul din ogradă. De ce, însă, nu reușim să facem reunirea? De ce cei mulți care ar dori unirea tac și sunt auzite doar puținele (sper să fie așa!) cozi de topor? Cum s-a întâmplat că, pornind în 1989 cam de la același start, am
REUNIREA NU MA E DOAR O DORINŢĂ, REUNIREA A DEVENIT O STRICTĂ NECESITATE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348493_a_349822]
-
să nu-l mai boscorodească muieri-sa că bea banii obținuți din comercializarea miilor de ouă de la cele cinci găini pe care le aveau. Dar, așa cum bine știm, la sat nu există noțiunea de secret, prin urmare, în scurt timp ograda se umplu de neamuri mobilizate în vederea câștigurilor viitoare că doar veniseră niște nemți, iar după cum știe orice prost, ăștia-s milionari și cu banii ce să facă? Îi dau oamenilor de omenie! Iar dacă nu-s oltenii oameni de omenie
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
darnici, ca acum când le luase Dumnezeu mințile, să-i lovească buba neagră, durerile la lingurică, vătămătura și alte boli specific rurale. Foarte puțin învinețită la un ochi și numai cu părul de pe o parte smuls, Timona reveni zâmbitoare în ogradă unde nemții tocmai își făceau siesta și își reglau digestia eliminând gazele intestinale pe căile naturale binecu- noscute și celor din mirificul Fâlfani. Au urmat apoi îmbrățișările, strângerile de mână, bărbătești, dar foarte profunde ca semnificație, câteva lacrimi cu: „să
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
smulgă din alte rătăciri. De multă vreme... sufletul îmi plânge, Întreg trecut nu poate să alunge. Sunt amintiri ce nu se vor plecate Ori altele ce nu pot fi uitate. De multă vreme... mă împac cu soarta Și larg deschid ogrăzii mele poarta Să-mi ducă dor, cum val înghite marea să-l macine mireasa mea, uitarea... Referință Bibliografică: MIREASA MEA, UITAREA / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
MIREASA MEA, UITAREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348649_a_349978]
-
cobaiul de serviciu al comediei umane Am mâinile legate de instinctul supraviețuirii în doi Zâmbiți nu servesc mai multe femei nici la pachet Ard de unul singur și-n doi Cu toa te că fumul rugurilor vecine îmi invadează dis-de-dimineața ograda vieții Doamne nu te supăra că-n fiecare noapte rugul dragostei mele iar îți orbește îngerii Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: Erezia comediei umane în doi / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1564, Anul
EREZIA COMEDIEI UMANE ÎN DOI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348732_a_350061]
-
această povestire este inspirată după un fapt real, petrecut în zilele noastre, mai precis în Moldova anului 2010) Vestea se propagă de-a lungul uliței, singura din așezare, cu viteza sunetului și cu efectul undei înghețate a unui crivăț. În ograda lui Gheorghe, zis Tălâmbu, o fiară apărută de cine știe unde, una mai cumplită decât cele din vechile povești, se pregătea să sfâșie întreaga populație, fără nici o discriminare. De spaimă, toată suflarea, de la fașă la barbă albă, năvăli la gardul solid, construit
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
fac mâncare, să te dau la școală, să te ajut să faci lecțiile. Ca să vezi că sunt omenoasă, îți promit că mă voi muta cu familia în casa voastră, să nu se dărâme și să nu fure lumea tot din ogradă. Ioana, copila în doliu, a oftat adânc. ”Nu am nicio nădejde de la ea. Înțeleg. Pe mine mă aruncă în cămin, iar ei se mută în casa noastră. Nu voi avea forța să-i mai scot niciodată afară din ea, iar
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
ureche cu scufia, Ioachim ieși sub via Cea cu struguri tămâioși, Sări degrab’ în galoși, Zăpăcit și adormit, Când prin dreptu-i a țâșnit O nălucă roșcovană, Cu mișcări ca de cucoană. Atât apucă să vadă Din ce se-ntâmplă-n ogradă. Cineva se strecură, Trei găini de înhăță Și dădu bir cu fugiții, Cu noile achiziții. În curând larma fu stinsă, Curtea de pace cuprinsă, Iar prin iarbă se-adunau Cosașii de țârâiau. Se crăpă curând de zi Și nimic nu
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
amiază. Ceilalți se sculaseră de mult, li se auzeau glasurile prin curte și prin odăile vecine. Când să coboare din pat, Octavia își aminti brusc întâmplarea cu frumoasa Lina cea preschimbată în broască. Se îmbrăcă în grabă și, ieșind în ogradă, o porni în goană spre gardul de la capătul livezii, acolo unde știa că se află portița cu cele două lacăte argintii. Ajunse la gard, merse în josul și în susul lui, căută portița, o căută îndelung, cercetând scândură de scândură, o căută
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
vorba că primi o pereche de coarne în turul pantalonilor și se prăvăli, dincolo de pârleaz, peste un mușuroi de cârtiță. În clipa următoare se rostogoli peste el colegul său. - Afurisit de țap, ce spaimă am tras! Din scurta hărmălaie din ogradă se treziră câinii. - Acum chiar că am dat de dracul, și alergă la întâmplare. Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul și se năpustiră pe urmele lor. Tinerii, cu o ultimă sclipire a minții, se aruncară peste un gard, probabil în alt
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
dulăii. Rămaseră neclintiți câteva momente până când spiritele animalelor se domoliră, apoi bâjbâind prin negură se orientară după luminița firavă a unei căsuțe. Ajunși la un gărduleț din uluci, una da și patru ba, se strecurară cu ușurință printre ele în ograda vrăjitoarei. - Nu doarme, scorpia! - zise Michel - Și dacă are musafiri? - se cutremură deodată John. - Fii serios! Cine dracul s-o viziteze!? - Cum cine?... Dracul! - Ptiu! - se înfioră celălalt. După o scurtă ezitare John decise: - Ultimul plan: năvălim înăuntru și o
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei sale cea mare, a luat biciul și a alergat după ea prin toată ograda, s-o învețe minte, să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică, să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în toată comuna. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Acasa > Poeme > Antologie > O ȚARĂ DE MILIOANE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1066 din 01 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Țara Doamne-i un ciubuc pentru cine stă degeaba și se-ntreabă pe facebook cum e prin ogradă treaba Pentru cine stă degeaba primăvara-i un coșmar și dacă răsare iarba și dacă-nverzește iar Primăvara ce coșmar n-o găsești nici pe facebook țara mea de buzunar țară Doamne de ciubuc Pentru cine stă degeaba și-i
O ŢARĂ DE MILIOANE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344511_a_345840]
-
Dumnezeu... Nu așa gândesc mării autori, după cum am spus talentul lor decurgând din însăși "marea conștientizare" a eu-lui și a sinelui personal, a Măreției și a LUI Dumnezeu. Ori, de nu ne-am duce prea departe, față de ceea ce avem în ograda noastră, îl găsim pe Marele nostru Poet, Eminescu, care spune atât de frumos cum încep a se înalță gândurile spre înalt, în poezia să: Singurătate Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]