1,573 matches
-
murmură Cipriano Algor, Repetați, n-am înțeles prea bine, Nu contează, domnule, nu e important, Oricum ar fi, repetați, Am spus că și amabilitatea este poate o chestiune de practică, E o opinie de olar, Da, domnule, dar nu toți olarii ar avea-o, Olarii sunt pe ducă, domnule Algor, Și opiniile de acest gen. Șeful departamentului nu răspunse imediat, s-o fi gândind dacă merită să se mai distreze cu acest soi de joc de-a șoarecele și pisica, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-am înțeles prea bine, Nu contează, domnule, nu e important, Oricum ar fi, repetați, Am spus că și amabilitatea este poate o chestiune de practică, E o opinie de olar, Da, domnule, dar nu toți olarii ar avea-o, Olarii sunt pe ducă, domnule Algor, Și opiniile de acest gen. Șeful departamentului nu răspunse imediat, s-o fi gândind dacă merită să se mai distreze cu acest soi de joc de-a șoarecele și pisica, însă poziția sa pe harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să pună punct unei discuții pe care mâine, din motivele expuse mai sus, ar putea s-o regrete și să dorească să nu se fi întâmplat, Bine, ne-am înțeles, puteți trece la treabă, mâine expediez comanda, moment în care olarul spuse că mai e un amănunt de rezolvat, Ce amănunt, Care sunt ele, domnule, Care sunt ele, ați vorbit de un detaliu, nu de mai multe, Ce păpuși comandați dintre cele șase, asta mai trebuie să aflu, Toate, răspunse șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ele, ați vorbit de un detaliu, nu de mai multe, Ce păpuși comandați dintre cele șase, asta mai trebuie să aflu, Toate, răspunse șeful departamentului de achiziții, Toate, repetă stupefiat Cipriano Algor, celălalt însă nu-l mai auzi, închisese. Năucit, olarul își privi fiica, apoi ginerele, N-am sperat niciodată, am auzit și nu-mi vine să cred, a spus că va comanda două sute din fiecare, Din toate șase, întrebă Marta, Cred că da, asta a spus, toate. Marta alergă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șopârla, dar evidenta preocupare a stăpânului a fost mai puternică în sufletul lui decât o vânătoare îndoielnică, de aceea curând se întinse cât era de lung în fața omului, pregătit pentru o interesantă conversație. Primele cuvinte pe care le-a pronunțat olarul, S-a terminat, precise și laconice ca o sentință fără comentarii, nu păreau să promită dezvoltări ulterioare, dar, în cazuri din astea, cel mai productiv pentru un câine a fost întotdeauna să păstreze tăcerea până când stăpânii obosesc să tacă, câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuvintelor și al evenimentelor, așa cum tocmai i s-a întâmplat lui Găsit, care a prins fraza următoare a lui Cipriano Algor când ajunsese la jumătate, din acest motiv, se va observa, îi lipsește majuscula, n-o s-o mai caut, încheie olarul, bineînțeles că nu se referă la pomenita majusculă, de vreme ce nu le folosește în vorbire ci la femeia numită Isaura Estudiosa, cu care, din acest moment, renunță să mai aibă orice fel de legătură, Mă purtam ca un copil nerod, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu te învinui, nu suntem obișnuiți să lucrăm cu barbotină, Așa e, dar sunt cunoștințe olărești de grădiniță, abecedarul meseriei. Se uitară unul la altul deconcertați, nu mai erau tată și fiică, viitor bunic și viitoare mamă, ci numai doi olari puși în încurcătură de nemăsurata sarcină de a scoate caolinul din lutul frământat și de a-i diminua apoi grăsimea prin introducerea de lut slab, cu coacere la roșu. Cu atât mai mult cu cât această operație de alchimie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rost să inventăm gânduri care ar putea să nu coincidă cu cele reale și efective, însă, presupund că vorba nu i-a fost dată omului ca să ascundă ce gândește, ceva apropiat ar fi legitim să conchidem din ce-a spus olarul, după o tăcere îndelungată, Rău nu e să ai o iluzie, rău e să-ți faci iluzii, probabil că gândise exact același lucru ca și fiica lui și concluzia unuia ar trebui să fie, prin forța logicii, concluzia celuilalt. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
familie exemplară de artiști, observă Marta cu un zâmbet pe jumătate ironic, Noroc că-l avem pe Marçal ca să nu se piardă chiar totul, răspunse Cipriano Algor, dar nu zâmbi. Aceasta a fost prima zi a creației. A doua zi, olarul s-a dus în oraș să cumpere ghipsul ceramic destinat mulajelor, plus carbonatul de sodiu, asta a găsit ca dizolvant, vopselele, câteva găleți de plastic, recipiente noi de lemn și bobine de sârmă, spatule, dălți. Chestiunea vopselelor fusese obiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ține cu putere. Când prima săptămână de creație va fi pe sfârșite, când Cipriano Algor va trece la prima săptămână de distrugere, transportând vasele din magazia Centrului și aruncându-le ca pe niște gunoaie nefolositoare, doar atunci degetele celor doi olari, în același timp libere și disciplinate, vor începe în sfârșit să inventeze și să traseze drumul drept care îi va duce la volumul exact, la linia justă, la planul armonios. Momentele nu vin niciodată târziu sau devreme, vin când le bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar mira. Cipriano Algor termină ceașca de cafea pe care fiica i-o pusese în față la sosire și întrebă, Tâmplarul a dat vreun semn, Nu, Trebuie să mă duc să-l presez, Cred că da, e cel mai bine. Olarul se ridică, Mă duc să mă spăl, făcu doi pași, și se opri, Ce e asta, întrebă, Ce anume, Asta, arăta o farfurie acoperită cu un șervet brodat, E o prăjitură, Ai făcut o prăjitură, N-am făcut-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ușoară. Cipriano Algor strânse din umeri ca pentru a arăta că nu-l interesa subiectul, repetă că merge să se spele, dar nu se hotărî, nu făcu pasul afară din bucătărie, în mintea lui se încinsese o dezbatere între doi olari, unul argumenta că e obligația noastră să ne purtăm cu naturalețe în toate împrejurările vieții, dacă cineva a avut amabilitatea să ne aducă acasă o prăjitură acoperită cu un șervet brodat, e firesc și normal să întrebăm cui i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se va apuca să tragă concluzii pripite din faptul că am nimerit, mai ales pentru că cei care au motive să ne dăruiască o prăjitură nu vor putea fi niciodată prea mulți, uneori e o singură persoană, asta spunea unul dintre olari, dar celălalt răspundea că nu e dispus să fie complice în false ghicitori de circ, faptul că știa sigur numele persoanei care adusese prăjitura era exact motivul pentru care nu-l va rosti, și mai spunea că, cel puțin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fie, În ce mă privește, eu sunt resemnat, spuse Marçal, și imediat spre Cipriano Algor, Și tata, Eu sunt resemnat de mulți ani, de când s-a născut, În sfârșit, toată puterea femeii, tremurați, bărbaților, tremurați și temeți-vă, exclamă Marta. Olarul nu urmă de astă dată tonul jovial al fiicei lui, ci vorbi serios și senin ca și cum aduna unul câte unul cuvintele care rămăseseră în urmă, în locul unde fuseseră gândite și lăsate să se coacă, dar nu, aceste cuvinte n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că vasele nu pot fi așa de multe încât un camion obișnuit să nu poată rezolva problema cu o singură încărcătură, Și unde vom descoperi acest prețios camion, întreă Marta, Îl închiriem, Costă mulți bani, nu voi avea destui, spuse olarul, dar speranța făcea să-i tremure vocea. O zi va ajunge pentru toată treaba, dacă ne punem banii la un loc, ai noștri și ai dumitale, sunt convins că vom reuși, și, în plus, fiind eu gardian intern poate îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe cap pot fi oricine, E o idee bună, foarte bună, spuse Marta, ne-am putea apuca imediat de fabricarea păpușilor, Așa m-am gândit și eu, spuse Marçal, Și eu, mărturisi Cipriano Algor. Se priviră lung, tăcuți, zâmbitori, până când olarul întrebă, Și când asta, Chiar mâine, răspunse Marçal, profităm de timpul meu liber, altă ocazie doar peste zece zile, n-ar mai avea rost, Mâine, repetă Cipriano Algor, vrei să spui că am putea să începem imediat după aceea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar mai avea rost, Mâine, repetă Cipriano Algor, vrei să spui că am putea să începem imediat după aceea să lucrăm din plin, Da, spuse Marçal, și s-ar câștiga aproape două săptămâni, Mi-ai dat o inimă nouă, spuse olarul, apoi întrebă, Cum facem, în sat nu cred că sunt camioane de închiriat, Închiriem din oraș, mâine plecăm de dimineață ca să avem timp să vedem cine ne oferă cel mai bun preț posibil, Înțeleg că e bine așa, spuse Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-și piardă umezeala înainte să intre în cuptor. Trupul îndurerat al lui Cipriano Algor a fost străbătut de un freamăt de plăcere, se simțea ca și cum era gata să înceapă munca cea mai dificilă și mai delicată din viața lui de olar, aventuroasa coacere a unei piese de mare valoare estetică, modelată de un mare artist căruia nu-i pasă să-și coboare geniul la precarele condiții ale acestui loc umil, și care nu va putea admite, de piesă vorbim, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la vederea vetustei furgonete, dar a fost surprinzătoare, și în respectiva circumstanță e minima denumire posibilă, izbucnirea lui de enervare cu greu reținută atunci când Cipriano Algor îl informă că venise să ridice restul vaselor, Pe toate, întrebă, Pe toate, răspunse olarul, am adus un camion și un ajutor. Dacă acest subșef cu o fire dovedit nesuferită va avea destul viitor în relatarea pe care o urmărim, într-o bună zi ne vom aminti cu siguranță să-l rugăm să ne dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a sute de figuri identice care, în batalioane strânse, vor acoperi planșele lungi, o mie două sute de figuri, de șase ori două sute după socotelile făcute la momentul respectiv, dar socoteala era greșită, bucuria victoriei nu este întotdeauna bună sfătuitoare, acești olari, în ciuda celor trei generații de experiențe, par să fi uitat că este indispensabil să rezerve mereu, pentru că până și foarfecele mănâncă din pânza pe care o taie, o margine pentru pierderi, e figura care cade și se sparge, e figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
suflul, răsuflarea, briza, zefirul, adierea, care acum intră suav în nările celor șase păpuși de lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu știe și să scrie drept cu linii strâmbe, nefiind de față ca să sufle personal, a avut grijă să lase pe cineva să facă munca în numele lui, pentru ca mâine viața încă fragila a acestor figuri de ceramică să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pierdut nici nu-l vor pierde prea curând. Se învecinează cu inteligența, dar e mult mai rapid, de aceea biata de ea se face deseori de râs și este desconsiderată în atâtea împrejurări, așa s-a întâmplat în acest caz, olarul a reacționat la teama de a vedea distrus ceea ce făcuse cu atâta greutate ca o leoaică văzându-și puii în pericol. Nu toți cretorii uită de creaturile lor, fie ele căței sau păpuși de lut, nu toți pleacă și lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alimentat ca pe vremuri, cu lemne, lemne și iar lemne, poate lucrul cel mai greu de suportat în meseriile lutului. Ca un fochist al vechilor locomotive cu aburi, care-și petrecea tot timpul aruncând lopeți de cărbune în gura cazanului, olarul, cel puțin acest Cipriano Algor, care nu poate plăti un ajutor, se chinuie ceasuri întregi să introducă arhaicul combustibil în cuptor, crengi pe care focul le cuprinde și le devorează într-o clipă, crengi pe care flacără le mușcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
peste o jumătate de oră soluția, Cartea explică aici cum se poate rezolva problema, are chiar un desen ca să înțelegem mai bine. E posibil ca străbunicul Martei, trăind în alte vremuri, să fi folosit vreodată, la începuturile profesiei sale de olar, procedeul, vechi și pe atunci, de coacere în groapă, dar instalarea primului cuptor trebui să fi eliminat până și din memorie rustica practică, uitată de tatăl lui Cipriano Algor. Din fericire mai sunt cărțile. Le putem uita pe un raft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și adierii, iar acum, peste cavitate, în lipsa unui grătar mai potrivit acestui scop, Cipriano Algor pune, nici prea apropiate, nici prea depărtate, așa cum arată cartea, niște bare înguste de fier, printre care va cădea jăratecul rezultat din rugul pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora aproape crepusculară la care începuseră să muncească îi va obliga să alimenteze focul în timpul nopții până când jăratecul va umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]