1,311 matches
-
sunt mai rău ca ăla din patul lui Procust îmi place cavalcada și traiul când e frust eu stau într-un picior cât alții-și torn pe gât poșircă de cinci stele și altele încât, li se face părul de omăt și-o iau îndărăt Referință Bibliografică: cine bate în poartă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1761, Anul V, 27 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CINE BATE ÎN POARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342965_a_344294]
-
cerului și seninul ochilor mamei, mi-am ținut drumul spre școală și am simțit nostalgia așteptării toamnelor. Din an , în an, visele se transformă într-o sudură prețioasă, peste care nu are putere nici o apă de ploaie, nici o avalanșă de omăt sau alte multiple vicisitudini, dar și nici o altă calamitate politică sau sufletească. Iar din acest incontestabil și admirabil țesut chimic, a izbucnit, miracolul poetic, intitulat sugestiv- Poeta metaforei în flăcări, un diamant sufletesc, poetic și uman, prețios, alături de care am
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342977_a_344306]
-
invadează seva suflării mele, Gata să mă muște, gata să mă simtă prăpădit, Gata să mă mestece, gata să mă digere... Cu Nun cel veșnic mă îmbrățișez Și cu măști mă învelesc grăbit Să nu fiu înghițit de apele ticăloase - Omăt scutier ce se așterne peste țarina ... Citește mai mult MăștiCălătoresc pe Nil în jos...Iola-mi plutește melancolic spre a lacului Victorie.Cu piramidele și sfinxul sunt frate,Oglindă veche a cunoașterii divineCare stă să iasă din mănunchiul sinaptic.Soarele
ALEXANDRU ENACHE [Corola-blog/BlogPost/342956_a_344285]
-
invadează seva suflării mele, Gata să mă muște, gata să mă simtă prăpădit, Gata să mă mestece, gata să mă digere... Cu Nun cel veșnic mă îmbrățișez Și cu măști mă învelesc grăbit Să nu fiu înghițit de apele ticăloase - Omăt scutier ce se așterne peste țarină În pragul înghețului macabru. Neuronul argilos nu-mi mai poate șopti curat... Zac într-un calvar pământesc, Lătrături de suferință și dezastru Ale moleculelor lut, Unde Geb privește înmărmurit: „Ah, copiii mei, tot lui
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
tot mai aproape. Universul chiar poți de vrei să-l pipăi. Trist e că-nțelegi că-n loc de etape totul risipă-i. Zbor șovăitor, mersul spre alături din apocalips spre o altă lume, unde nu mai sunt geruri și omături, rouă sau brume. Anatol Covali Referință Bibliografică: Trecere / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1745, Anul V, 11 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TRECERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343254_a_344583]
-
de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate Se așterne omăt peste crucile toate, Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare, Tăvălind un bazar de blazări sub picioare. Și mi-e bine cu ea, și mi-e rău, mi-e rușine... Trec căruțe cu cai prin tocitele vine Ale sângelui
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]
-
cu un pumn de zăpadă cu care am frecat-o pe obraji. - Aaaa, ce faci? Stai că vezi tu acum, răutate! Peste un minut a sărit și ea, direct în brațele mele și a început lupta corp la corp prin omătul afânat. Nici nu simțeam că suntem uzi până la piele, ci doar că eram numai noi doi, în primul nostru concediu, într-un peisaj ca în filme, cei mai fericiți oameni de pe pământ. Obrajii lui Genny erau roșii, precum carapacea racilor
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ~ ÎNSENINARE ~ Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ~ Înseninare ~ S’au aninat în crengi poverile de gânduri Și triști și’au coborât copacii din dureri În trena de omăt ce’i ninsă printre rânduri Se’aștern pe corzi de suflet solfegii de tăceri. Te uită cum ninge’a petale de lacrimi Ce’așeaz’ al iubirii oftat pe poteci Când fără de tine și’a noastre dulci patimi Și’aprind felinare
~ ÎNSENINARE ~ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343349_a_344678]
-
așeaz’ al iubirii oftat pe poteci Când fără de tine și’a noastre dulci patimi Și’aprind felinare nopți triste și reci ... Dar zorii luminii gonesc vătămarea Si crengi își revarsă timid iar ninsoarea Cernind fericirii luciri sclipitoare Ce ning din omătul iubirii ... cu soare ! pictură : Anca Bulgaru - Coliba dintre brazi Referință Bibliografică: ~ Înseninare ~ / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1821, Anul V, 26 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Bianca Aura Buta : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
~ ÎNSENINARE ~ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343349_a_344678]
-
dintre ele... mereu diferită și totuși aceeași. Uneori mă urc în vagonul cu amintiri și plâng de dorul ce nu își va avea alinare. Plâng toate acele nerevederi ce vor urma mereu tristeții de a fi pierdut oameni dragi în omătul trecutului; al acelui trecut în care am înghețat amintiri de vise înrămându-le la vedere atârnate în dosul frunții! Apoi mă așez cuminte în dreputul ușii prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
a plecat, unde'o să vină.... IX. ~ ÎNSENINARE ~, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015. ~ Înseninare ~ S’au aninat în crengi poverile de gânduri Și triști și’au coborât copacii din dureri În trena de omăt ce’i ninsă printre rânduri Se’aștern pe corzi de suflet solfegii de tăceri. Te uită cum ninge’a petale de lacrimi Ce’așeaz’ al iubirii oftat pe poteci Când fără de tine și’a noastre dulci patimi Și’aprind felinare
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
așeaz’ al iubirii oftat pe poteci Când fără de tine și’a noastre dulci patimi Și’aprind felinare nopți triste și reci ... Dar zorii luminii gonesc vătămarea Si crengi își revarsă timid iar ninsoarea Cernind fericirii luciri sclipitoare Ce ning din omătul iubirii ... cu soare ! pictură : Anca Bulgaru - Coliba dintre brazi ... Citește mai mult ~ Înseninare ~S’au aninat în crengi poverile de gânduriși triști și’au coborât copacii din dureriîn trena de omăt ce’i ninsă printre rânduriSe’aștern pe corzi de
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
iar ninsoarea Cernind fericirii luciri sclipitoare Ce ning din omătul iubirii ... cu soare ! pictură : Anca Bulgaru - Coliba dintre brazi ... Citește mai mult ~ Înseninare ~S’au aninat în crengi poverile de gânduriși triști și’au coborât copacii din dureriîn trena de omăt ce’i ninsă printre rânduriSe’aștern pe corzi de suflet solfegii de tăceri. Te uită cum ninge’a petale de lacrimiCe’așeaz’ al iubirii oftat pe poteciCând fără de tine și’a noastre dulci patimiși’aprind felinare nopți triste și reci
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
ninge’a petale de lacrimiCe’așeaz’ al iubirii oftat pe poteciCând fără de tine și’a noastre dulci patimiși’aprind felinare nopți triste și reci ... Dar zorii luminii gonesc vătămareaSi crengi își revarsă timid iar ninsoareaCernind fericirii luciri sclipitoareCe ning din omătul iubirii ... cu soare !pictură : Anca Bulgaru - Coliba dintre brazi... X. IN ZBATERE DE ARIPI, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. În zbatere de aripi Din albe răsărituri... un glas duios mă'ndeamnă să
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
dintre ele... mereu diferită și totuși aceeași. Uneori mă urc în vagonul cu amintiri și plâng de dorul ce nu își va avea alinare. Plâng toate acele nerevederi ce vor urma mereu tristeții de a fi pierdut oameni dragi în omătul trecutului; al acelui trecut în care am înghețat amintiri de vise înrămându-le la vedere atârnate în dosul frunții! Apoi mă așez cuminte în dreputul ușii prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
dintre ele... mereu diferită și totuși aceeași. Uneori mă urc în vagonul cu amintiri și plâng de dorul ce nu își va avea alinare. Plâng toate acele nerevederi ce vor urma mereu tristeții de a fi pierdut oameni dragi în omătul trecutului; al acelui trecut în care am înghețat amintiri de vise înrămându-le la vedere atârnate în dosul frunții! Apoi mă așez cuminte în dreputul ușii prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
lor Și hrănesc un puișor... De-acum Iarna o aștept căt bate inima-n piept , D-aia vreau să mai stai toamnă lasă iarna să mai doarmă Să vină cănd o chem eu ,cănd mi-o fi sufletul greu Că omăt voi fi mereu... Referință Bibliografică: Mai stai Toamna ! / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1745, Anul V, 11 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MAI STAI TOAMNA ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344142_a_345471]
-
Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nimeni nu va fi acasă Doar amurgul. Și s-a stins Ziua iernii luminoasă Lângă storul larg deschis. Numai aliciri piezișe De moi stele-n cerul mic Doar omăt și-acoperișuri Și mai mult nimic... nimic... Iar chiciura linii curmă Și în mine iar te cerni Tângă de un an urmă Și durerea altei ierni. Și iar vrea să mă apuce Un păcat pitit în gând Geamul cum apasă
BORIS PASTERNAK*** NIMENI NU VA FI ACASĂ de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344159_a_345488]
-
Acasă > Strofe > Timp > COLIND Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1799 din 04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului COLIND Omătul se așterne pufos peste vai și coline, De pește sate și uliți se aud colinde. Nici frigul nici vîntul nu-i poate opri Iată cum ies pe la porți zeci de copii. Se adună cu toții și pleacă grăbiți, Dar unii dintre
COLIND de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343142_a_344471]
-
icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt să topească în reavăn pământ. aleile triste azi gânduri îndreaptă spre astru s-adune tot albul decor, mai bine-i în Mai când flori albe așteaptă, să cearnă spre ele în zbor de cocor. *** Referință Bibliografică: aleile triste în parcuri
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343141_a_344470]
-
2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 1 Nuntă îndoliată Afară crivățul șuiera năprasnic, chiar dacă calendaristic trebuia să fie primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea de greutatea zăpezii iar copacii scârțâiau din toate încheieturile. Parcă atâta zăpadă nu a fost în luna martie, în nicio iarnă ca în acel an
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in satul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in satul Boboiești, trecând prin Popeni, Pîțîligeni, Stânca, Leghin și apoi prin comuna Vânători - Neamț, urmându-și cursul său milenar spre întâlnirea cu râul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
nu s-au ofilit. Avem deja-n lumină palate și-o grădină a cărei primăvară îți seamănă leit, de-aceea nu ne pasă de vremea ticăloasă ce crede că de-acuma în ea ne-a-ntroienit. Pășind senini și-alături prin naltele omături mă-nvălui cu uimirea-ți când te privesc uimit. Anatol Covali Referință Bibliografică: Aceeași / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1996, Anul VI, 18 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ACEEAŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340208_a_341537]
-
încă nezidite, tandru, discret, în naosul sufletului meu de poet și mă mângâie cu raze piezișe pe câteva versuri încă nescrise. Gândurile rele nu mai au putere, gândurile bune încep să se-adune și să se aștearnă, molcom, delicat, precum omătul peste un ogor arat, pe o coală albă de hârtie. (Așa s-a născut această poezie). Și încă ceva: În văzduh plutește și inima mea, sub formă de fulgi de nea. 12 decembrie 2014 Referință Bibliografică: Cadențe hibernale / Florin T.
CADENŢE HIBERNALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340227_a_341556]