1,798 matches
-
în timp, ajunge până la el; însă, oricum, nu neglijează nici exegeza istorică. E vorba probabil de o serie de conferințe, prezentate unor grupuri de călugări care îl însoțiseră pe scriitor în timpul șederii sale la Constantinopol. El a revăzut apoi aceste omilii după ce s-a întors la Roma în 595, și le-a dat o formă scrisă, așa cum rezultă din prefața trimisă lui Leandru, episcop de Sevilia, căruia i-a dedicat opera. Grigorie nu credea că aceste predici pot fi rostite în fața
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu caracter moral, prezentate așa cum îi veneau în minte, așadar cu numeroase digresiuni, într-un stil destul de prolix. Și totuși, tocmai aceste digresiuni sunt cele care conferă o caracteristică precisă textului gregorian, nu numai în această operă ci și în omilii: textul sacru nu solicită numai agerimea criticului, ci și dispoziția spirituală a celui care îl citește în mod repetat pentru a extrage mereu noi învățăminte. Însă Grigorie considera că predicarea în fața poporului este o datorie precisă pentru orice episcop, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ci și dispoziția spirituală a celui care îl citește în mod repetat pentru a extrage mereu noi învățăminte. Însă Grigorie considera că predicarea în fața poporului este o datorie precisă pentru orice episcop, și atunci el s-a adresat poporului compunând omilii mai simple care datează din anii pontificatului său; multe din acestea, cu siguranță, s-au pierdut. Posedăm patruzeci de Omilii despre Evanghelii (Homiliae in Evangelia), rostite în anii 590-591: caracterul acestor omilii e simplu, aprofundarea doctrinală redusă, tonul accentuat didactic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
considera că predicarea în fața poporului este o datorie precisă pentru orice episcop, și atunci el s-a adresat poporului compunând omilii mai simple care datează din anii pontificatului său; multe din acestea, cu siguranță, s-au pierdut. Posedăm patruzeci de Omilii despre Evanghelii (Homiliae in Evangelia), rostite în anii 590-591: caracterul acestor omilii e simplu, aprofundarea doctrinală redusă, tonul accentuat didactic, însă conținutul lor nu e nici banal și nici plat; numeroase exemple îl prevestesc deja pe autorul Dialogurilor. Mai sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și atunci el s-a adresat poporului compunând omilii mai simple care datează din anii pontificatului său; multe din acestea, cu siguranță, s-au pierdut. Posedăm patruzeci de Omilii despre Evanghelii (Homiliae in Evangelia), rostite în anii 590-591: caracterul acestor omilii e simplu, aprofundarea doctrinală redusă, tonul accentuat didactic, însă conținutul lor nu e nici banal și nici plat; numeroase exemple îl prevestesc deja pe autorul Dialogurilor. Mai sunt apoi douăzeci de Omilii despre Ezechiel (Homiliae in Ezechielem) care au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
in Evangelia), rostite în anii 590-591: caracterul acestor omilii e simplu, aprofundarea doctrinală redusă, tonul accentuat didactic, însă conținutul lor nu e nici banal și nici plat; numeroase exemple îl prevestesc deja pe autorul Dialogurilor. Mai sunt apoi douăzeci de Omilii despre Ezechiel (Homiliae in Ezechielem) care au fost rostite, în schimb, în fața unui auditoriu compus mai ales din călugări. Mai precis, în prefața la prima carte, Grigorie declară că a ținut aceste predici în fața poporului și că le-a corectat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale și a propriilor moravuri. Cezar de Arles ne spune că o bună parte din clerul din vremea sa era ignorantă și, cu toate că a încercat să remedieze această situație, a trebuit totuși să se adapteze și el așa cum o dovedesc omiliile sale, adaptate la nivelul credincioșilor și al supușilor săi. Un istoric precum Grigorie din Tours ar fi de neconceput în Italia, iar concepția lui istoriografică este la antipodul concepției lui Cassiodor sau a lui Iordanes. Nu întâmplător Grigorie cel Mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Clovis, ori senatorilor din Roma cu ocazia alegerii papei Symmachus, în 501, căruia Avitus îi acordă sprijinul său (cf. poziția lui Ennodius în această problemă, p. ???). Stilul epistolar al lui Avitus este declamator, pompos și prețios, asemănător cu cel al omiliilor sale, din care trei ne-au parvenit în totalitate, iar din celelalte (erau în total 34) numai fragmente. b) Poemele Mai cunoscută este opera sa poetică: în versuri foarte îngrijite și influențate de o educație clasică, Avitus a scris cinci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sinodul din Orange în 529, așa cum am spus. Recent, i-a fost atribuită lui Cezar o operă care figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu aparține acestuia; este Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sunt menite mai ales să atenueze accentele escatologice ale textului sacru și să elimine din acesta polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles, nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scrisoare către călugări, despre umilință (Epistula de humilitate ad monachos), o scurtă epistolă adresată lui Ruricius din Limoges, din 506, și o alta, la fel de scurtă, trimisă papei Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice însemnătate particulară. c) Omiliile Însă operele sale cele mai vestite și mai importante sunt Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecându-se și multe false, cum se întâmpla de obicei cu predicatorii faimoși (de exemplu Augustin, Maxim din Torino și alții), până la un total de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scurtă epistolă adresată lui Ruricius din Limoges, din 506, și o alta, la fel de scurtă, trimisă papei Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice însemnătate particulară. c) Omiliile Însă operele sale cele mai vestite și mai importante sunt Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecându-se și multe false, cum se întâmpla de obicei cu predicatorii faimoși (de exemplu Augustin, Maxim din Torino și alții), până la un total de 238. O autoritate în studiul acestor mari cicluri de predici (collectiones
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Morin, care a descoperit foarte multe, din care unele inedite, în special în regiunea galică, unde, așa cum e logic, numele lui Cezar avusese o semnificație specială și fusese faimos. Morin, așadar, a organizat predicile lui Cezar pe subiecte: optzeci de Omilii de mustrare a poporului (Admonitiones ad populum), o sută șase Omilii despre Sfânta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece Omilii pentru călugări (Ad monachos). Ca predicator
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
special în regiunea galică, unde, așa cum e logic, numele lui Cezar avusese o semnificație specială și fusese faimos. Morin, așadar, a organizat predicile lui Cezar pe subiecte: optzeci de Omilii de mustrare a poporului (Admonitiones ad populum), o sută șase Omilii despre Sfânta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece Omilii pentru călugări (Ad monachos). Ca predicator, Cezar se situează cu siguranță la un nivel de performanță notabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cezar avusese o semnificație specială și fusese faimos. Morin, așadar, a organizat predicile lui Cezar pe subiecte: optzeci de Omilii de mustrare a poporului (Admonitiones ad populum), o sută șase Omilii despre Sfânta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece Omilii pentru călugări (Ad monachos). Ca predicator, Cezar se situează cu siguranță la un nivel de performanță notabil; cercetătorii apreciază vioiciunea și ușurința cu care comunică, atenția cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fusese faimos. Morin, așadar, a organizat predicile lui Cezar pe subiecte: optzeci de Omilii de mustrare a poporului (Admonitiones ad populum), o sută șase Omilii despre Sfânta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece Omilii pentru călugări (Ad monachos). Ca predicator, Cezar se situează cu siguranță la un nivel de performanță notabil; cercetătorii apreciază vioiciunea și ușurința cu care comunică, atenția cu care se apleacă asupra nevoilor materiale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Cezar pe subiecte: optzeci de Omilii de mustrare a poporului (Admonitiones ad populum), o sută șase Omilii despre Sfânta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece Omilii pentru călugări (Ad monachos). Ca predicator, Cezar se situează cu siguranță la un nivel de performanță notabil; cercetătorii apreciază vioiciunea și ușurința cu care comunică, atenția cu care se apleacă asupra nevoilor materiale și spirituale ale credincioșilor, cărora le vorbea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a putea fi înțeles și de către cei fără carte, sunt subliniate în mod repetat de către Cezar și constituie esența omileticii sale care se deosebește de alte opere similare tocmai prin această caracteristică. De aici și pregnanța lingvistică accentuată a omiliilor lui Cezar. Subiectele sunt cele întâlnite de obicei în omiletica populară, adică au un caracter moral sau didactic (așa cum am spus mai sus, explicarea semnificației Scripturii, a sărbătorilor și a altor ocazii liturgice); în acest sens, Cezar nu se teme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolul al cincilea fusese atât de frecvent criticat în Galia. Și biografia care a fost scrisă după moartea sa și pe care am amintit-o mai sus atestă importanța pe care Cezar o acorda predicii și frecvența cu care rostea omilii. Într-adevăr, el își dăduse seama (și o spune de mai multe ori în omiliile sale) de deplorabila ignoranță în care se găsea poporul creștin și, lucru și mai grav, chiar clerul, și de aceea el insistă în mai multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisă după moartea sa și pe care am amintit-o mai sus atestă importanța pe care Cezar o acorda predicii și frecvența cu care rostea omilii. Într-adevăr, el își dăduse seama (și o spune de mai multe ori în omiliile sale) de deplorabila ignoranță în care se găsea poporul creștin și, lucru și mai grav, chiar clerul, și de aceea el insistă în mai multe rânduri asupra necesității, atât pentru unii cât și pentru alții, de a cunoaște Scriptura și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
103-105, 1953; SChr 175, 1971; 243, 1978; 330, 1986 (M.J. Delage); 345, 1988; 398, 1994 (Oeuvres monastiques: J. Courreau, A. de Vogüé); volumul PL 39, 1735-2354, conține Sermones suppositicii (adică false) ale lui Augustin, între care se găsesc multe din omiliile lui Cezar. Studiile lui Morin se pot citi în Revue Bénédictine 13 (1986), 16 (1899), 23 (1906); 27 (1910) etc. Totodată: P. Riché, Césaire d’Arles, Ed. Ouvrières, Paris 1958; A. Salvatore, Uso delle similitudini e pedagogia pastorale nei Sermones
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe baza unui manuscris găsit la Athos. Alte epistole sau fragmente de epistole nu se referă la controversele origeniste: în special o scrisoare completă în limba coptă, adresată călugărilor din Pboo, referitoare la exigențele vieții monahale. Avem multe fragmente din omiliile lui Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie, transmisă în mod eronat între operele lui Chiril din Alexandria, și două în limba coptă, despre pocăință și cumpătare și, respectiv, despre cruce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alexandria, și două în limba coptă, despre pocăință și cumpătare și, respectiv, despre cruce și tâlhar. Sunt bogate în citate biblice dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele pe care i le atribuia tradiția Părinților din deșert există o scurtă omilie despre moarte și judecată din care avem și o versiune siriană. Alte omilii sunt de o autenticitate îndoielnică sau cu siguranță false. Totodată, Teofil a compus un canon pascal pentru anii 380-479 pe care l-a trimis împăratului Teodosius în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cruce și tâlhar. Sunt bogate în citate biblice dar și în înflorituri retorice. Printre apoftegmele pe care i le atribuia tradiția Părinților din deșert există o scurtă omilie despre moarte și judecată din care avem și o versiune siriană. Alte omilii sunt de o autenticitate îndoielnică sau cu siguranță false. Totodată, Teofil a compus un canon pascal pentru anii 380-479 pe care l-a trimis împăratului Teodosius în încercarea, de altfel, nereușită, de a impune numărătoarea pascală alexandrină în locul celei romane
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Teofil, care s-a păstrat în mai multe versiuni, în arabă, în siriană, în etiopiană, din text rezultând că ar fi scris de Chiril din Alexandria pe baza unei povestiri a unchiului său; e vorba, în realitate, de o omilie despre șederea Fecioarei Maria în Egipt. BIBLIOGRAFIE. PG 65 conține canoanele atribuite lui Teofil în colecțiile canonice bizantine (33-45), prologul la canonul pascal (48-52); însă e mai bună ediția B. Krusch, Studien zur christlich-mittelalterlichen Chronologie, Leipzig 1880, (220-226), fragmente de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atribuite lui Teofil în colecțiile canonice bizantine (33-45), prologul la canonul pascal (48-52); însă e mai bună ediția B. Krusch, Studien zur christlich-mittelalterlichen Chronologie, Leipzig 1880, (220-226), fragmente de epistole emise de sărbători și din alte scrisori (53-64), fragmente de omilii (65-68); ibidem, 197-200 - apoftegmele care îi sunt atribuite de tradiția greacă (pentru apoftegmele în latină, de altfel nu întotdeauna similare, cf. PL 73, 771. 801. 858 - 61. 872. 957. 961). Scrisorile traduse de Ieronim pot fi găsite în epistolarul acestuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]