16,318 matches
-
rus Serghei Bodrov jr. propriile trăiri într-o Rusie în degringoladă. Un impact puternic la public are în schimb Bully al iconoclastului cineast american Larry Clark care, plecînd de la un caz real, îngheață sufletele detaliind deviațiile comportamentale ale unui adolescent omorît de prietenii săi ce comit deliberat asasinatul în grup ca pe un act de justiție. În această defel aleatorie trecere în revistă urmează la rînd Hundstage/Dog Days - radiografia unei psihoze cu un pronunțat caracter de masă, acutizată la vreme
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
nu poți spune că ai luat o decizie personală în numele a mii de morți. Trecerea în absolut a unei decizii (la urma urmei) individuale este mai mult decît riscată. Aș îndrăzni să spun că așa ceva nu se face - pentru că îți "omori" credibilitatea și autenticitatea textului. Gelu Ruscanu a văzut idei și vorbea cam ca Liiceanu în astfel de pasaje. Ultima "declarație" este făcută unor oameni "aruncați în groapa comună a istoriei". Textul e scris cu ocazia unei lansări de carte (este
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
și exces de cruzime. Țarul îl decăzu pe țarevici din dreptul la succesiune. Se deschise și o anchetă împotriva comportării țareviciului fugar în străinătate. Prietenii celui din urmă fuseseră închiși în fortăreața Petru și Pavel și, acolo, aspru anchetați și omorîți în chinuri grele. În litigiu erau scrisorile trimise de Alexei din străinătate apropiaților săi. Iar amanta sa îl trădă cu nerușinare, mărturisind că Alexei urmărea domnia prin uciderea lui Petru. Alexei fu pus la cazne la Petru și Pavel. Se
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
pînă la sfîrșit, într-un articol din 1969, în pînă la sfîrșituri. Cel puțin la fel de gravă mi se pare confuzia dintre la început și la începuturi, în enunțul jurnalistic: "De la începuturile ramadanului (10 ianuarie), peste 100 de algerieni au fost omorîți" (RL 2072, 1997, 1). Dacă pentru o perioadă mai lungă și mai ales pentru un fenomen complex desfășurat în timp se poate folosi pluralul ("începuturile creștinismului", "începuturile epocii moderne" etc.), expresia e inuzuală pentru un interval relativ scurt și bine
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
Cel necuprins, Cel nepătruns, Făcătorul și Ziditorul tuturor, pentru tine și pentru mântuirea ta. Și cine e cel ce a săvârșit ucidere și desfrânare, pe a cărui fiică și-a aleso Sieși ca mireasă? David, fiul lui Iesei, care a omorât pe Urie și a preacurvit cu femeia lui („ Regi 11, 2-5). Pe fiica acestuia, pe Maria, preaneprihănita și preacurata Fecioară, a ales-o El de mireasă”<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 139 footnote>. Sfântul Simeon mai arată că
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
singurul martor al celor două sinucideri. Drumul acesta este ca un cîntec în care se mai aude doar glasul sentimentelor. Lumea cu prejudecățile ei cu tot au rămas în urmă, departe: "Pe tine te ucid întîi/ Apoi și eu mă omor/ Să umplem scoica mică/ A podului Shijimi/ Scurtă viața noastră/ Ca o zi de toamnă.../ Este ceva ireal în finalul spectacolului. Gestul decisiv este amînat. Îndrăgostiții, amanții încă neînsîngerați, se plimbă în sus, în jos. Lent, așa cum moartea se scurge
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
Flaminea, întrucât considera că era o familiaritate prea mare cu servitorimea, și-am fost nevoiți să dedicăm lecturii analitice din Shakespeare timpul în care înainte ne desfătam vânând șobolani. Obișnuiți să furăm fructe din maglierii de prin curți și să omorâm câinii cu pietre, pe ulițele încinse din Guacamayal, pentru noi era cu neputință de scornit o tortură mai crudă decât viața aceea de prinți. Totuși, ne-am dat seama foarte curând că doamna Forbes nu era așa strictă cu ea
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
a fost altceva decât accident sau sinucidere. Așa încât în zori, când am auzit-o căzând istovită de veghea ei zgomotoasă, am turnat vinul din amforă în sticla cu vinul special al tatălui nostru. După cum aflaserăm, doza aceea era suficientă să omoare un cal. Luam gustarea de dimineață în bucătărie, la nouă fix; ne-o servea chiar doamna Forbes, dându-ne brioșele pe care Fulvia Flaminea le lăsa foarte devreme pe plită. La două zile după ce înlocuiserăm vinul, când eram la micul
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
care este cusută o inimioară roșie... Scena reală însă trece, estetic vorbind, scena din carte, "prea lucrată". După ce a pățit ce a pățit, eroina nu-i denunță de frică pe făptașii care o amenințaseră, ca de obicei, că o vor omorî. Azi, ziarele, televiziunea sunt pline de astfel de cazuri. Suntem chiar intoxicați de violuri, iar lumea visează urât. Seară de seară, pe Pro-TV ne așteaptă porția zilnică de orori. Victima, pe care în realitate o cheamă Narcisa, e o fată
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
Numai prostioare. Nici o atingere, măcar din întîmplare, cu literatura rusă și cu prozatorii ce aveau să fie cunoscuți în lumea întreagă. Totuși, interesul pentru scriitorul francez crescuse la Petersburg. Ca urmaș, ca cetățean al țării lipsite de Dumnezeu, ce își omorî Regele ca pe-un tîlhar. Patria acelui Marchiz stricat și bîrfitor, ce le ponegrise atît de rău împărăția lor "mirosind a varză, votcă și piele putredă"... Într-o gazetă rusească, Albina Nordului - scrie Maurois - se putea citi un articol sfidător
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
atâta vreme, iar ei n-au venit să ne ajute! Vin acum, pentru a ne exploata, pentru a lua tot ce e mai bun în țara asta! Ce ne dau în schimb? Droguri, crime, violuri! Ei, americanii, criminalii care au omorât oameni nevinovați în Iugoslavia, poartă vina nenorocirii noastre!" Oricât de imbecile sunt astfel de propoziții, ele tind să devină un discurs cu mare priză la o populație debusolată, disperată și incapabilă să mai creadă în propria salvare. Veți spune că
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
a scris pe larg despre slăbiciunile scenariului oficial al crimei - de la portretul robot al principalului suspect până la sinuciderea oportună a unui găinar din Arad. Nu merg până acolo - așa cum s-a insinuat - încât să spun că Sașa Disici a fost omorât pentru a se crea ocazia reîntronării dictaturii milițiste în România. Chiar dacă mobilurile exterminării rămân în ceață, destule glasuri vorbesc de o răfuială între parteneri de afaceri deochiate, și nu de "jamesbondisme" și alte aluzii culturale. Printre timișoreni circulă zvonul că
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
în relațiile cu lucrurile care nu ți se cuvin ori problematice sub acest aspect. Ușor te plictisești de ceea ce știi sigur, ca și de ceea ce îți aparține în mod cert. Să fie acesta ecoul sufletului aventuros al unor strămoși? * "Adjectivul omoară dacă nu dă viață" (V. Huidobro). * Scopul, orice scop se poate umple de așteptare precum un balon de aer și chiar să crape sub presiunea acesteia. * Dacă marile adevăruri, marile sentimente, marile trăiri cedează locului comun, nu este acesta un
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
mea, fără să întreb, sub influența literaturii cu care mă hrăneam, îmi devenise, pe la 13-14 ani limpede: pe tata, numit după înființarea colectivului din satul ăla de nu mai mult de o sută de familii, contabil șef, încercase să-l omoare un "dușman al poporului". Dar mai încolo, "dușmanul poporului" se sinucisese din cauza tatălui meu care cum putea fi altfel decît bun și nu atît bun cît "în adevăr", ca să zic așa. Uite, poate de-aici vinovăția. Și ce a fost
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
am aflat. Abia atunci am avut curajul să-l întreb și ce-a fost cu sinuciderea omului, al cărui nume, uite, acum l-am uitat. Fusese o încăierare sentimentală, nicidecum una politică. Bietul om fusese îmbătat și pus să-l omoare pe tata de niște săteni care se bătuseră cu cei doi frați ai tatei mai mici, la bal, pentru fete. A urmat un proces, la care tata s-a dus și l-a disculpat pe omul acela, arătînd că fusese
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
activist și care noaptea, în somn, scotea niște urlete îngrozitoare. Ce anume îi bîntuia omului ăstuia visele? Nu poți, cred, să uiți nici c-ai furat un ou sau că ți-ai înșelat nevasta, cum poți să uiți c-ai omorît un om? Sînt două planuri diferite aici pe care aș vrea să le limpezim. Pe de o parte, cei care au făptuit și, pe de altă parte, complicitatea societății. Mă refer acum la societatea de astăzi. De ce această societate, care
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
în relațiile cu lucrurile care nu ți se cuvin ori problematice sub acest aspect. Ușor te plictisești de ceea ce știi sigur, ca și de ceea ce îți aparține în mod cert. Să fie acesta ecoul sufletului aventuros al unor strămoși? * "Adjectivul omoară dacă nu dă viață" (V. Huidobro). * Scopul, orice scop se poate umple de așteptare precum un balon de aer și chiar să crape sub presiunea acesteia. * Dacă marile adevăruri, marile sentimente, marile trăiri cedează locului comun, nu este acesta un
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
și mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș”..., explică unele lucruri prezente... Amintiți-vă noaptea de 14 spre 15 iunie 1990 când stăteam cu luminile aprinse și priveam din spatele ușilor, din spatele geamurilor, să apară minerii beznei să ne omoare soțiile și copiii, după ce ne omorâseră pe noi cu ciomegele, o noapte întreagă... Ar putea fi o sugestie... Dar noi suntem încă în viață... Și pentru morți cine vorbește?... a, da, s-a convenit să vorbească asasinii lor, cine știe
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
transfigurarea lui Nicolae Labiș”..., explică unele lucruri prezente... Amintiți-vă noaptea de 14 spre 15 iunie 1990 când stăteam cu luminile aprinse și priveam din spatele ușilor, din spatele geamurilor, să apară minerii beznei să ne omoare soțiile și copiii, după ce ne omorâseră pe noi cu ciomegele, o noapte întreagă... Ar putea fi o sugestie... Dar noi suntem încă în viață... Și pentru morți cine vorbește?... a, da, s-a convenit să vorbească asasinii lor, cine știe mai bine ca ei cum i-
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
noi cu ciomegele, o noapte întreagă... Ar putea fi o sugestie... Dar noi suntem încă în viață... Și pentru morți cine vorbește?... a, da, s-a convenit să vorbească asasinii lor, cine știe mai bine ca ei cum i-au omorât? Tot ei or să le facă și albumele... și, suflete, pentru acei din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, pentru fata împușcată în ceafă pe Batiștei căreia i se vedea glonțul ieșindu-i prin frunte? tot ei, suflete, tot
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
multor capitale de județ. La concurență de popularitate, premierul și primarul general al Capitalei își manifestă preocuparea pentru rezolvarea acestei probleme. Traian Băsescu apucă să anunțe că acei cîini fără stăpîn care nu vor fi revendicați de nimeni vor fi omorîți. Și numește un responsabil al acestei operațiuni. Nefericitul primește telefoane de amenințare cu moartea venite din partea unor ONG-uri mai mult sau mai puțin fantomatice, care se ocupă de protecția animalelor. În ceea ce mă privește, am o slăbiciune pentru cîini
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
your neighbor's dog?, în regia americanului-ucrainian Michael Katesniko și în care englezul Kenneth Branagh este un romancier în pană de inspirație, insomniac, nevrozat și terorizat de tot și de toate - de la câinele lătrăcios din vecini (pe care, deși îl omoară, îl regăsim bine mersi în final dând vesel din coadă spre liniștirea asociațiilor de protecție a animalelor) - la soție (Robin Wright Pen, și la soacră (Lyn Redgrave), succesele sale anterioare: The White Ballon (Camera d'Or, Cannes 1995) și The
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
diversiunea cu seceta: reporteri ce ne turnau povești apocaliptice despre Sahara carpato-danubiană, emițând din puțuri înfricoșătoare, dominate de ecoul lugubru al "trimișilor speciali", sunetele agonice ale propriilor gâtleje uscate. Au urmat, și mai continuă, imaginile insuportabile cu copii înfometați, violați, omorâți de părinți, într-o escaladare insuportabilă a canibalismului. Placa penibilă cu "ne denigrează străinătatea" a fost înlocuită cu brio de una a autodenigrării. Nu sunt, firește, pentru ascunderea adevărului: adevărul trebuie spus cu orice preț. Dar parcă se mai întâmplă
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
că reformezi, dar prezervând formele fără fond ale comunismului. Când "Sidex"-ul gălățean continuă să piardă câte un milion de dolari pe zi, când marii consumatori de electricitate își văd liniștiți de prădăciuni, când iresponsabilitatea "agenților economici" riscă să ne omoare cu zile, prin otrăvirea sistematică a lacurilor și a râurilor, a mai vorbi de Europa e nu doar contraproductiv, ci și indecent. Evident că vechii oameni care, începând cu 1990, au creat o țară a confuziei și a confuzaților, nu
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
cît mai ales contra nemților. Peste tot dau de opoziția lor brutală." De abia în 25 februarie 1941 scrie despre atrocitățile comise de legionari: După Jilava au urmat asasinatele comise de legionari, pogromurile din București și din alte părți, evrei omorîți în cîrligele abatoarelor sau încinerați de vii în casele lor, soldați îmbibați de benzină și transformați în torțe". Și la 4 martie 1941: "Legionarii au violat mormîntul lui Armand Călinescu de la Curtea de Argeș, în perioada cînd i-au masacrat pe prizonierii
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]