109,206 matches
-
de coautor! Virginia Vini POPESCU: Vă mulțumesc pentru clarificări. V-am spus de la început că avem multe lucruri de aflat. Cu astfel de activități, nu pot decât să vă felicit. Mă gândesc, ce poate caracteriza mai bine o personalitate decât opera sa? Ce poate fi mai grăitor despre ea decât faptul că și-a început activitatea elogiind înaintașii merituoși într-ale culturii și slujind copiii? Din aceast punct de vedere eu consider că sunteți zala de aur care leagă lanțul trecutului
DE VORBĂ CU MODESTIA ! (INTERVIU CU ION AL. STĂNESCU) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1484040414.html [Corola-blog/BlogPost/362895_a_364224]
-
RĂZBOI” ȘI '1916” Autor: Alexandru Adrian Diac Publicat în: Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017 Toate Articolele Autorului Faptul că perioada interbelică a fost una deosebit de prolifică pentru dezvoltarea literaturii române este unul cât se poate de vizibil, prin operele care dăinuie de atunci în literatura română. Romanul a fost cu siguranță specia care a cunoscut cea mai profundă dezvoltare, în contextul în care societatea acelor timpuri precum și evenimentele sângeroase din Primul Război Mondial au influențat apariția unor opere literare
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/alexandru_adrian_diac_1494094599.html [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
prin operele care dăinuie de atunci în literatura română. Romanul a fost cu siguranță specia care a cunoscut cea mai profundă dezvoltare, în contextul în care societatea acelor timpuri precum și evenimentele sângeroase din Primul Război Mondial au influențat apariția unor opere literare ale căror autori, în marea lor majoritate, frecventau cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu, care militau pentru o literatură întemeiată pe teoria sincronizării și a împrumuturilor culturale. Evenimentele militare la care România începuse să ia parte începând din anul
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/alexandru_adrian_diac_1494094599.html [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
cota 789 din 26 iulie 1917, Camil Petrescu a fost luat prizonier și internat în lagărele Sapronyek (Ungaria) și Plan (Boemia)” De asemenea „alte mărturii, tot despre geneza romanului pun în lumină proustianismului autorului. De întinderea unei nuvele, la început, opera ia proporții masive prin adaosuri făcute direct în șpalt, în timpul corecturii. Au fost necesare în finaș tăieturi ample pentru a se ajunge la dimensiunile cunoscute” Dacă aceste două romane și autorul lor au intrat în canonul literaturii române, nu la
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/alexandru_adrian_diac_1494094599.html [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
involuntare, preluat de la Marcel Proust. Romanul lui Rebreanu are patru cărți, dintre care primele trei au câte unsprezece capitole, iar ultimul, doar opt. Se remarcă o simetire a construcției prin sfericitatea dată de imaginea spânzurătorii, care apare atât în incipitul operei, cât și în finalul ei. Construcția romanului este una clasică, lineară, respectându-se cronologia întâmplărilor. Romanul 1916 de Felix Aderca este structurat și el în patru părți, la fel ca Pădurea spânzuraților. Diferența între cele două stă în faptul că
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/alexandru_adrian_diac_1494094599.html [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
se remarcă și prin folosirea unor tehnici narative precum inserția, alternanța și prin faptul că finalul este deschis, îngăduind adăugarea unui epilog târziu, în notele de subsol din Patul lui Procust. În 1916, finalul este unul clar închis, în finalul operei personajul principal recurgând la sinucidere pentru vina de a fi avut un fiu trădător și pentru că nu a făcut nimic spre reabilitarea acestuia. Modelați de influența directă a lui E. Lovinescu, Rebreanu, Petrescu și Aderca nu fac în niciun fel
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/alexandru_adrian_diac_1494094599.html [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
Brașov, 1997; • Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane. IV., Evoluția „prozei literare”, Editura Ancora, S.Benvenisti& Co., București, 1928, pp.362-368, în Liviu Rebreanu, Pădurea Spânzuraților; pref: Nicolae Manolescu, București, Editura Litera Internațional, 2010; • Pop, Ion (coord.), Dicționar analitic de opere literare românești, N-Z, Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2007;. • Rebreanu, Liviu, Mărturisiri, 1932; reluate în Liviu Rebreanu, Amalgam, Editura Scocec& Co., S.A.R, București, 1943, în Liviu Rebreanu, Pădurea Spânzuraților; pref: Nicolae Manolescu, București, Editura Litera Internațional, 2010; Referință
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/alexandru_adrian_diac_1494094599.html [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
căruia Dorin Murariu îi aplică o analiză atentă, minuțioasă, nuanțată, desfășurată șerpuitor, cu antrenarea unor metodologii critice diverse, congruente însă. “Eseul monografic” al lui Dorin Murariu are două părți distincte: prima, intitulată Sedimentele anilor (p. 5-61), selectând antecedentele biografice ale operei; cea de a doua, Un puzzle în expansiune (p. 63-150), propunând un echivalent analitico-hermeneutic al acesteia din urmă. La final - cuvenita secțiune de Note și Bibliografia operei. O lucrare, așadar, închegată, structurată, după toate aparențele, potrivit normelor curente ale acestui
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/olimpia_berca_1394869810.html [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
două părți distincte: prima, intitulată Sedimentele anilor (p. 5-61), selectând antecedentele biografice ale operei; cea de a doua, Un puzzle în expansiune (p. 63-150), propunând un echivalent analitico-hermeneutic al acesteia din urmă. La final - cuvenita secțiune de Note și Bibliografia operei. O lucrare, așadar, închegată, structurată, după toate aparențele, potrivit normelor curente ale acestui tip de cercetare. În subtitlu, autorul adaugă, prudent, așa cum ziceam, precizarea “eseu monografic”, atrăgându-ne atenția că nu avem a face cu o întreprindere ce urmează rigid
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/olimpia_berca_1394869810.html [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
de a comunica direct, clar, cu lectorul, are o putere de convingere superioară romanului. Aceste opinii “îl repoziționează printre optzeciști, însă în gruparea realiștilor”, conchide Dorin Murariu. A doua parte a volumului - Un puzzle în expansiune - are ca obiect analiza operei, în ansamblul ei, din perspectiva câtorva direcții și trăsături definitorii. Exegetul are în vedere șapte linii de orientare: Sub semnul fragmentarismului; Spații & timpuri; Scriitura istoriilor personale; Lumea măruntă; Portretele istoriei burlești; România pe varză; Final de portret. Aici istoricul literar
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/olimpia_berca_1394869810.html [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
măruntă; Portretele istoriei burlești; România pe varză; Final de portret. Aici istoricul literar își temperează, oarecum, vocea, pentru a lăsa loc comentatorului, analistului, criticului literar. Dorin Murariu ia în obictivul său opera de treizeci de ani a lui Mircea Pora, operă ce se formează, treptat, începând chiar cu debutul, prin adaosuri succesive de volume, extinzându-se și, mai ales, devenind tot mai densă, de la un text la altul. Un tot, alcătuit din segmente solidare, ca un puzzle în permanentă “expansiune”. Ceea ce
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/olimpia_berca_1394869810.html [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
va fi diferită de ceea ce cunoșteam despre alte întreprinderi similare. De fapt, subtitlul, pe care l-am tot pomenit, acoperă doar parțial ceea ce conține și reprezintă cartea. Foarte atașat de scrisul lui Mircea Pora, Dorin Murariu nu doar îi decodează opera, ci, în paralel, se scrutează, se decodează și se exprimă și pe sine. El nu se plasează în afara textului, ca să-l contemple imparțial, la rece, ci intră în text, i se predă, spre a fi mai intim informat, spre a
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/olimpia_berca_1394869810.html [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
decât ei. De aceea au interzis orice formă de credință și “l-au pus” ,oarecum, pe Ceaușescu ca Dumnezeu. Copiii erau învățați de mici cum să-l adore pe dictatorul țării. Poeții erau puși să-i compună lui Ceaușescu poezii, opere literare și cântece. Nimic nu era publicat decât dacă aducea o slava comunismului. Totul era pentru comunism și nu exista nimic împotriva lui. Mama mi-a descris cum magazinele erau goale și cum stăteau la cozi interminabile pentru a-și
TÂNĂRA GENERAŢIE VORBIND DESPRE COMUNISM ŞI REVOLUŢIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1458286927.html [Corola-blog/BlogPost/343446_a_344775]
-
care poți lua contact nemijlocit cu mediul concret, material, cu obiectele pe care le-a atins sau le-a folosit o personalitate de referință a culturii și civilizației mondiale. Una dintre aceste personalități este, fără îndoială, Constantin Brâncuși. Cele mai multe dintre operele lui sunt risipite în marile colecții particulare sau în muzeele lumii și este extrem de greu/costisitor să le aduni pe toate la un loc, într-o expoziție retrospectivă completă. Există însă și posibilitatea rară a percepției ontologice directe, vizuale și
BRÂNCUȘI-OMUL „PARTICIPĂ” LA SUBSCRIPȚIA PUBLICĂ PENTRU BRÂNCUȘI-ARTISTUL by http://uzp.org.ro/brancusi-omul-participa-la-subscriptia-publica-pentru-brancusi-artistul/ [Corola-blog/BlogPost/92359_a_93651]
-
ales cele intim personale. Nu trebuie să ignorăm lipsa evidentă a unei experiențe expoziționale românești pentru expuneri scenografice permanente de acest gen într-un cadru muzeal, cu un plus de complexitate când artistul se numește Brâncuși [...]. Dacă marea majoritate a operei mobile relevante brâncușiene se află de mult timp în alte țări (evident, exclud ansamblul imobil excepțional de la Târgu Jiu, aflat însă, din păcate, în afara fluxurilor turistice curente), Statul român avea șansa, în 2010 ca, cu doar o fracție din valoarea
BRÂNCUȘI-OMUL „PARTICIPĂ” LA SUBSCRIPȚIA PUBLICĂ PENTRU BRÂNCUȘI-ARTISTUL by http://uzp.org.ro/brancusi-omul-participa-la-subscriptia-publica-pentru-brancusi-artistul/ [Corola-blog/BlogPost/92359_a_93651]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, această chestiune părea definitiv tranșată. Într-un articol tipărit în ”Fântâna Blanduziei”, în 1889, L. Gh. Nicoleanu (”Eminescu și Fântâna Blanduziei” 4) mărturisea că textul umoristic evocat mai sus a fost tradus de Eminescu din opera lui Mark Twain. O afirmație clară, fără dubii, însoțită de o povestire nostimă, care demonstrează că Nicoleanu știa de la Eminescu aceste detalii. Redactorul ”Fântânei Blanduziei” nu a precizat, însă, din ce limbă a prelucrat Eminescu această scurtă povestire a lui
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
menținut intactă puterea de creație, până în ultimele luni de viață, ipoteză abordată într-o lucrare semnată de medicul Ovidiu Vuia6. Acesta pune sub semnul întrebării afirmațiile lui Nicoleanu, autorul înclinând să creadă că schița publicată în ”Fântâna Blanduziei” este o operă originală a lui Eminescu. Fără să prezinte alte dovezi conform cărora această schiță este o creație originală a Luceafărului, Ovidiu Vuia susține că nicăieri în bibliografia marelui scriitor american nu există o compunere cu acest titlu. La rândul său, Theodor
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
un episod interesant în biografia poetului național. În 1876, apărea în ”Curierul de Iași” o traducere din Edgar Allan Poe: Morella ! Este a lui Eminescu, a Veronicăi sau a celor doi ? Rămâne de elucidat. Într-un recent studiu, dedicat receptării operei poetului american în România, profesorul Lucian-Vasile Szabo 11 precizează faptul că prima traducere realizată în Țara Românească din opera lui Edgar Allan Poe datează din 1861: ”Puțul și Pendula” (traducător necunoscut). Cercetătorul amintit consideră că majoritatea traducerilor s-au făcut
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Poe: Morella ! Este a lui Eminescu, a Veronicăi sau a celor doi ? Rămâne de elucidat. Într-un recent studiu, dedicat receptării operei poetului american în România, profesorul Lucian-Vasile Szabo 11 precizează faptul că prima traducere realizată în Țara Românească din opera lui Edgar Allan Poe datează din 1861: ”Puțul și Pendula” (traducător necunoscut). Cercetătorul amintit consideră că majoritatea traducerilor s-au făcut prin intermediul limbii franceze. O altă specialistă în acest domeniu, doamna Daniela Linguraru afirmă că „Receptarea lui Edgar Allan Poe
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Poe ca personalitate a lumii literare (în oricare din cele trei ipostaze: poet, prozator sau critic, sau toate la un loc) este o problematică pe cât de spinoasă, pe atât de fascinantă, chiar și după un secol și jumătate de la apariția operelor sale”12. Alți autori români vor transpune la rândul lor din lirica acestui mare scriitor american, desigur având în fața ochilor, traduceri franțuzești: T. Maiorescu, I.L.Caragiale (The Devil in the Belfry)13, Al. Macedonski 14 și, desigur, Eminescu. În acest
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
Olanda și Anglia. Așadar, Mark Twain a fost un veritabil turist. După moartea lui Eminescu, în perioada septembrie 1897 - mai 1899, acesta a fost unul dintre oaspeții de seamă ai Vienei, unde fiica sa urma ore de pian. Deși cunoștea opera literară a reginei Carmen Sylva, Mark Twain a avut ocazia abia acum să se întâlnească cu suverana României. Mark Twain a manifestat o prietenie și un respect sincer față de regina Regina Elisabeta (Carmen Sylva). Despre această relație de strânsă prietenie
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
inclusiv desene proprii ale marelui umorist, schițele fiind aranjate cronologic, după anul publicării în ziare și reviste americane. Date recente aduc alte dovezi în sprijinul ipotezei că Eminescu a tradus din Mark Twain. R. Kent Rasmussen,25 biograful și editorul operei lui Mark Twain, a publicat în anul 2013 o selecție de aproape 200 de scrisori trimise din lumea întreagă de înfocați admiratori ai marelui scriitor american 26. Printre misivele incluse în această culegere se află și o scrisoare de la un
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
D.D. Pătrășcan, Bacău, România, Europa”, trimitea o scrisoare ”Ilustrului domn” Mark Twain, în limba franceză, mărturisindu-i că a învățat limba engleză, fiind printre puținii cunoscători ai acestei limbi în România, pentru a putea citi în original lucările scriitorului. Inițial, opera acestuia îi era accesibilă tânărului băcăuan prin intermediul unor traduceri în limba germană, iar apoi prin lectura în original. Cum însă cărțile în limba engleză erau scumpe, D.D. Pătrășcanu s-a hotorât să îi scrie personal lui Mark Twain, cu rugămintea
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
traducerii. În nota ce însoțește această scrisoare, editorul Kent Rasmussen aduce câteva precizări biografice, referitoare la D.D. Pătrășcanu și M. Eminescu 29, precizând că ziarul menționat de autorul scrisorii lipsește din arhiva personală a scriitorului american. ”Este neclar la ce operă se face aluzie, fiindcă Mark Twain nu a publcat niciodată ceva purtând titlul ”Obsesie”, afirmă editorul care arată că prima traducere din Mark Twain s-a făcut la București în anul 1895, deci după moartea lui Eminescu 30. Deși nu
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
o lucrare de-a sa. Documentul literar prezentat mai sus dezvăluie, de asemenea, modelul literar urmat de D. D Pătrășcanu, un admirator înfocat al lui Mark Twain. De altfel, Eugen Lovinescu, în ”Istoria literaturii române contemporane”, intuiește această trăsătură a operei umoristului moldovean:”Literatura lui D. D. Pătrășcanu nu e satirică, ci umoristică; principiul ei e absurdul. Cele mai multe din schițele lui aparțin filmului american, cu umorul scos din acumularea unei lungi serii de absurdități...”. G. Călinescu, la rândul său, amintește că
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens by http://uzp.org.ro/in-jurul-unei-traduceri-eminesciene-din-samuel-langhorne-clemens-2/ [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]