1,074 matches
-
rol important pentru această sărbătoare.Venirea colindătorilor reprezintă vestirea nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. 3. Ce alte tradiții mai erau de Crăciun? Tăierea porcului reprezintă alt eveniment important de Crăciun. Înainte nu se pârlea porcul ,ci îl jupeau pentru a face opinci. Față de vremurile de acum, înainte copiii erau foarte săraci, nu aveau nici măcar cu ce să se încalte. Erau familii numeroase și nu le ajungeau pielea de porc pentru a face opinci la toată familia, iar uneori făceau cu rândul când
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA VĂLENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bojoagă Ionela () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2076]
-
se pârlea porcul ,ci îl jupeau pentru a face opinci. Față de vremurile de acum, înainte copiii erau foarte săraci, nu aveau nici măcar cu ce să se încalte. Erau familii numeroase și nu le ajungeau pielea de porc pentru a face opinci la toată familia, iar uneori făceau cu rândul când voiau să se dea cu sania, chiar se mai duceau și desculța. 4. Ce reprezinta Moș Crăciun pentru dumneavoastră? La început când eram mică nu se făcea brad ,ci se puneau
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA VĂLENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bojoagă Ionela () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2076]
-
timpului oamenii nu au mai respectat aceste tradiții și preferă să meară la discotecă. Îmbrăcămintea pe care aceștia o purtau era diferită de cea actuală: purtau costume naționale formate din ie, fustă, pestelcă și bundiță (femeile) și ie, ițari și opinci (barbații). Aceste cuvinte aparțin bătrânei Dobîrceanu Florea în vârstă de 89 de ani .A fost intervievata în data de 01-11-2008. Interviu: Istrate Ștefan,postul Sfintelor Paști îl tin tot, iar miercurea și vinerea țin post negru. În Săptămâna Mare merg
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a rămas un frate adevărat! Ce zic eu frate? Că mai sunt și frați care se dușmănesc și nu se ajută la nevoie. Prin fața unui om ca Trestie nici să nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și noapte, Apa de munte cum e cristalul Eu vin de unde-npărat e cavalul. Eu vin de-acolo de unde cu drag Cântă ciobanii din frunza de fag, Din fluier măiestru, măiestre tilinci Eu vin în ițari, în cojoc și-n opinci. Eu vin de acolo de unde-n poiene Umblau Feți - Frumoși și dormeau Cosânzene În iarba gătită cu păsări și flori Eu vin din poiene cu hori și feciori. Eu vin din pământuri cu punți și răscruci Pe unde, cântând, treceau
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
un extremist, un revoltat împotriva ordinii sociale cu aparență de „fată mare”, ci doar „șifonat” de lecțiile ce mi se dau de niște oameni mai păcătoși ca mine! Lumea trăiește cum o taie capul, în mare parte, de la Vlădică până la opincă, și în zilele noastre și după noi... Acestea sunt gândurile mele care m-au făcut săți imput faptul că ai servit prin carte, prin cuvânt scris (care rămâne) puritatea sufletească (asta-i și sarcina scriitorului) și ai aruncat „infractoarea” în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
Țăranii se mirau și căscau gura la bucureșteamul care se pricepea așa de bine să zică doina și alte cântece populare. Adevărul era că Iliuță, deși purta straie nemțești, neam de neamul lui nu fusese bucureștean, se trăgea tot din opincă. Nuntașii petreceau în lege, băutura îi antrenase la joc și veselie. Numai eu sufeream de o grijă apăsătoare, absurdă, care în răstimpuri lua forme de spaimă neînțeleasă. Încercam s-o alung cu rațiunea (dealtfel n-avea nici un sens) și izbuteam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de război, și au coborât la locul numit Gura Văii. De aici, urmau să parcurgă pe jos circa 3 km până în sat. Vântul răscolea zăpada și ninsoarea se întețise. Când a coborât din camion, a observat că nojițele de la o opincă i s-au dezlegat. S-a aplecat să și le lege, șoferul a dat puțin mașina înapoi, a lovit-o la cap, și ea a căzut moartă pe loc. Șoferul speriat a urcat-o în camion și însoțit de două
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
deloc. În anii următori, rând pe rând, venindu-le vremea de școală, Gheorghiță și apoi Vasilică, au mers să învețe carte. Mergeau la școală pe rând, o zi unul, o zi celălalt, căci nu aveau decât o singură pereche de opinci și un singur sumănaș. Domnul învățător și soția sa îi iubea și pe cât puteau îi ajutau pe băieții orfani și-i încurajau să învețe carte, căci erau inteligenți și silitori. Au trecut anii cu greutăți, nevoi și Sărăcuții au crescut
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
unii și-au pierdut mințile, alții și-au pierdut veșnicia. Ah, cum mai holbează ochii istoria! Nu-i vine să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horea că-n visele sufletului nostru, de nădejde orfan atârnau nojițele de la opincile lui badea Crișan. Într-un târziu, toate sufletele zăceau sfărâmate... Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge! Pe jos erau risipiți crăițarii de sânge, de vieți sfărâmate. Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc. Iată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de pe cer. Ce categorie socială a scăpat de ororile comunismului transplantat în România daco-latină, solară prin sensibilitate și dragoste de viață, prin potențele creative și cumsecădenia proverbială, de către nesătuii uralieni fără Dumnezeu și considerație pentru om? Niciuna! De la vlădică la opincă, piatra de moară comunistă s-a răsucit pe grumazul tuturor. Ovidiu Papadima a creionat doar parțial conturul câtorva personalități care pe lângă miile de creatori de cultură trecuți prin abatoarele anchetelor și penitenciarelor, au strălucit pe cerul eforturilor românești ca niște
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
eu ție. Nebuno! COPILUL ZĂPEZII Sfârșit de ianuar-început de fevrar. Curenții atmosferici au transferat gerul și zăpezile Siberiei Rusești în Bărăganul Românesc. Ceeace de obicei pe aici era miezul raiului, acum e al iadului.Păreri și convingeri, de la vlădică la opincă, diametral opuse. Ce, pentru unii pare a fi un viitor de aur, pentru alții, e un prezent aproape de mormânt. De mormânt de un alb imaculat, purtător de cumpliri și de moarte. Pe unii, luați prin surprindere, acest segment de iarnă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
școala din Lisa cu cele din București". Ideea că puteam răzbi singur nu-i convenea. Aceasta ar fi diminuat meritul său și, proporțional, recunoștința tatei. Într-o duminică după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu cămașă de bumbac și cu obiele curate în opinci, m-am supus ― e adevărat, fără nici o plăcere ― voinței tatei care m-a luat de mână, ducîndu-mă la "unchiul George" să mă examineze. Ne-a primit în verandă, așezat într-un fotoliu de răchită. După ce mi-a verificat nivelul cunoștințelor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cumva. M-am trezit, de aceea, abia când la poartă s-a auzit claxonul mașinii, venită înainte de ora stabilită. Mi-am încălțat repede bocancii, nebănuind că ei vor atârna greu, hotărâtor, în soarta mea. Era prima oară că nu aveam opinci în picioare, bocancii mă încurcau la mers și, din pricina lor, m-am împiedicat când am vrut să sar gardul din capătul grădinii. De ajuns ca tata, care venise după mine, să se apropie și, în timp ce escaladam gardul, să facă singurul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se aducea de la oraș. În cuptorul mare din tindă, mama cocea, o dată pe săptămână, pâini mari, din făină de grâu amestecată cu cartofi. Uneori, veneau în sat scrisori de la cei plecați în America, să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lui Ovidiu vorbește între altele despre «Creții purtători de pantaloni», și tocmai pantalonii erau partea caracteristică a vestmântului Dacilor. Acești pantaloni erau largi și lungi pană la căpută, unde par legați cu o sfoară. În picioare purtau un soi de opinci prinse cu nojițe; capul la cei nobili era acoperit cu un soi de căciulă frigiană, care nu se vede însă a fi fost făcută din piele de miel, ci dintr-o stofă moale, deoarece înfățișează creți și ia prea exact
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ierburile și lucrurile făgăduite“. Atunci l-am văzut pentru prima oară de aproape pe Dragoș, altfel decât culcat pe masă; fără demnitatea stării de mort sau inofensiva încremenire moale a păpușilor de ceară, părea un bătrânel oarecare; era încălțat cu opinci din piele de porc întoarsă cu porii în afară, purta niște ițari și o cămașă lungă, de in, costumația lui ar fi putut părea la fel de normală și cu câteva mii de ani în urmă, și astăzi, în vreun cătun de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului senil care mergea parcă dansând în urma
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
odaia de sus am dat cu ochii de Dragoș (îl vedeam prin pleoapele închise), dormea cu fața spre ușă, ghemuit pe o masă albastră, sub fereastra care dădea spre mlaștini. Părea neschimbat, purta aceleași zdrențe străvechi. Doar în picioare, în locul opincilor, avea acum o pereche de bascheți. M-am apropiat de el. „Scoală-te“, i-am spus, „să stăm un pic de vorbă“. El nu s-a clintit, dormea cu îndărătnicie. Dincolo de fereastră vârfurile trestiilor se balansau în vânt, câteva păsări
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici opinci, nici ghete, nici pantofi. Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știi cum să le zici. — Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știu cum să le zic, frate dragă, cum nici tu, nici io n am mai văzut, povestea Nicu în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
frumușele Să putem juca cu ele; Să s-adune și tot satul Să se bucure - mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu cere multă simbrie". Îl gătară Și frumos îl îmbrăcară Cu cămașă nouă lutoasă De nouă ani în gard acățată, Când vântul bătea Gura-i alegea! Cu cumănac de jder Ce eșia părul pin el, Cu curele, Cu obiele, Cu opinci nouă-n picioare Dară tălpile erau goale. Așa s-a dus Precum v-am spus, Și găsi pe Danciu paraleu Șezând călare pe ileu, Și era împodobit Cum n-ați mai văzut, Că avea un cumănac De cernovac, De cloaște
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca 6 exemplare să fie difuzate unor participanți la lansare. Luni, 28 februarie 2011. Au trecut 226 de ani de când au fost trași pe roată (ce barbarie!) Horea și Cloșca, în timp ce Crișan s-a spânzurat în temniță cu nojițele de la opinci. Ce Barbarie, cu B mare! După atâția ani, în condițiile unificării hotarelor țării, maghiarii fac parte din guvern, cu toate partidele românești ce s au succedat la guvernare, fac legi și cer drepturi și încă mai vor drepturi, pentru că politicienii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
numai capul, ci și gâtul și umerii. În picioare aveau niște tălpici de piele, legați de picioare și de glezne cu nojițe. Iarna își trăgeau pe picioare niște cizmulițe de lână pe care le numeau ciorapi, și apoi își puneau opincile. Dormeau îmbrăcați și nu-și dezlegau sfoara de la brâu. În timp ce benedictinii de la mănăstirile obișnuite făceau o baie pe lună, ei se mărgineau la două pe an, din care pricină miroseau cam urât, deși își spălau deseori hainele, fiecare având câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
hora rituală de Paște. Dar cea mai frumoasă amintire din acea zi a rămas momentul în care și-a primit hainele cele noi. Spătarul dădea în fiecare an, de Paște, câte un rând de haine pentru fiecare servitor. Pampu primise opinci frumoase, cu nojițe din piele vopsită, care veneau bine pe ciorapii noi de bumbac alb. Ceilalți își înfășurau picioarele în pânză moale. Doar el, spătarul și Mașcatu aveau ciorapi. Pantalonii, băgați în ciorapi, erau și ei albi și mătăsoși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]