1,667 matches
-
tot cu argumente, să-l demonteze. Etapa argumentativă - constituie miezul propriu zis al disputei critice. Desfășurarea jocului dintre protagoniști are în centru obiecția opozantului ce trebuie combătută sau risipită cu argumentele propunătorului. Într-o argumentare simplă, argumentele propunătorului la obiecțiile opozantului constituie tot atâtea succese în soluționarea conflictului în favoarea sa, nu însă și faptul că opozantul na adus suficiente argumente pentru respingerea punctului de vedere avansat. Etapa concluziei - este cea care constă în închiderea disputei critice și, în consecință, soluționarea într-
ARGUMENTAREA ÎN STĂRILE CONFLICTUALE. In: Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]
-
Desfășurarea jocului dintre protagoniști are în centru obiecția opozantului ce trebuie combătută sau risipită cu argumentele propunătorului. Într-o argumentare simplă, argumentele propunătorului la obiecțiile opozantului constituie tot atâtea succese în soluționarea conflictului în favoarea sa, nu însă și faptul că opozantul na adus suficiente argumente pentru respingerea punctului de vedere avansat. Etapa concluziei - este cea care constă în închiderea disputei critice și, în consecință, soluționarea într-un fel sau altul al conflictului de opinie. O dispută critică se consideră închisă fie
ARGUMENTAREA ÎN STĂRILE CONFLICTUALE. In: Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]
-
combatere a șomajului rezidă în relansarea curentului liberal privind dezvoltarea, dar și în imperativul eficientizării utilizării unor resurse publice insuficiente în raport cu cererea în creștere. Apărută într-un spațiu liberal (SUA, 1963), intervenția socială de tip workfare are deopotrivă susținători și opozanți. În rândul primilor se regăsesc cei care văd în ea o modalitate de asigurare a unui nivel minimal acceptabil pentru „săracii ce lucrează” și menținerea forței de muncă cel mai înalt vulnerabilă pe piață în contact cu cerințele acesteia, prevenind
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prevenind, astfel, capcana excluziunii. Oponenții atrag atenția asupra faptului că există riscul de a reveni, astfel, la modelul de protecție socială de tip „legea săracilor” (Clark, 2000) și de a accentua caracterul stigmatizant al suportului social. Argumentul de fond al opozanților este faptul că acest tip de măsuri de intervenție perpetuează inegalitățile, pe căi cum sunt cele observate de Treanor ( HYPERLINK http://web.inter.nl.net/users/Paul.treanor http://web.inter.nl.net/users /Paul.Treanor): nu prezintă condiții ca
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
această perioadă de detenție constituie un motiv serios pentru a nu recidiva. La polul opus se află cei cu ostilitate ridicată și care sunt Într-un număr mult mai mare decât cei din lotul martor.Lotul studiat prezintă un comportament opozant față de autoritate, refuzul de a coopera și tendință de răzvrătire față de regulile și convențiile existente. Aceștia dezvoltă un sentiment de ură și necaz, acuzând pe cei din jurul lor pentru ceea ce li s-a Întâmplat Violența fizică și verbală este prezentă
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
Trezirea rozicrucienilor s-a petrecut în acest context. În 1634, loja din Edinburgh nu era încă dominată de masoni „non-manuali”. Dar între 1642 și 1649, când Anglia era sfâșiată de războiul civil, iar masacrele și execuțiile aveau loc zilnic, numeroșii opozanți politici s-au ascuns în loji masonice. La fel s-a întâmplat și în Franța. După Frondă, țara era bulversată. În 1645, Facultatea de Teologie din Paris a condamnat „periculoasele adunări ale companionilor” care criticau regimul politic și Biserica. Declarate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să fi început cu Conferința din primăvara anului 1969, desfășurată la Hotelul Hilton din Chicago. Momentul și locul au marcat în mod dramatic conferința. Cu un an înainte, în vara anului 1968, acolo se desfășurase Conferința Națională a Partidului Democrat. Opozanții războiului din Vietnam s-au adunat în Grant Park, aflat vizavi, pentru a protesta. Primarul Richard Daley a ordonat poliției să-i împrăștie pe manifestanți. Au avut loc încăierări și lupte de stradă. Evenimentele au fost televizate și urmărite pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Opiniei studențești. O parte dintre noi nu am putut publica nimic vreme de vreo șase luni, Dan Petrescu n-a reușit să publice decât sub pseudonim câteva articole și traduceri în reviste și almanahuri SF până prin ianuarie 1987, când, devenind opozant deschis, n-a mai publicat decât articole, interviuri și scrisori împotriva dictaturii în presa internațională. Luca Pițu a fost exclus din Universitate în iunie 1989, nici eu nu m-am simțit mai bine în octombrie 1989, după semnarea apelului împotriva
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
spaime activate timp de decenii de propagandă erau reactivate - muncă de teren aproape de oameni, împreună cu ei. Ca și transportul în comun, coada își făcea din nou datoria de a transmite „organic” în mentalul colectiv mesajul Puterii. Deosebirea era că acum opozanților nu le mai era frică - aveau loc invariabil certuri și chiar încăierări între adepții lui Ion Iliescu și cei ai partidelor istorice. Astăzi se stă la cozi la administrațiile financiare, la plata impozitelor, la gratuități pe transportul în comun, la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a vieții lui Dobre după august 1977 susține că acesta ar fi fost internat într-un azil psihiatric, unde a fost supus tratamentului de spălare a creierului pe care regimul comunist din România (după modelul sovietic) îl aplica disidenților și opozanților în poststalinism. Mai multe voci susțin că Dobre s-ar fi reîntors în 1990 în Valea Jiului, prezentându-se ca fiind fostul lider al greviștilor din 1977, dar că el a fost alungat imediat pe considerentul că devenise activist de partid
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și utilitatea evocării. Unul dintre motivele cultului memoriei victimelor „luptei de clasă” ar fi că aceia care îl practică dobândesc unele privilegii în cadrul societății aflate în procesul schimbării. Rolul de victimă asigură un privilegiu moral și politic durabil. Cazul foștilor opozanți este legitim, nu și al acelora care obțin foloase doar din evocarea lor în ipostaza de „neobolșevici ai anticomunismului” (Michnik, 2001, p. 50) prin stereotipii verbale consacrate în urmă cu o jumătate de secol. Pe termen lung, în „moștenirea” legislației
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fatal: nu după dorințele mele, ci după cum au comandat alții.” (H.H.) O analiză a interviurilor realizate cu supraviețuitori ai regimului de detenție politică din perioada 1948-1965 1. Introducere În numeroase țări cu un trecut de dictatură, teroare și violență instituționalizată, opozanții politici au fost victimele unor traume și abuzuri severe. Numeroase mărturii arată că în România, începând cu 1948, anul instaurării regimulului comunist, au avut loc o serie de campanii de arestări politice și deportări, disidenții politici și alte victime întâmplătoare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a fost neașteptată: „Mie mi s-a părut un fel de glumă. Nu aveam o reprezentare clară a ceea ce se putea întâmpla și mi s-a întâmplat mai apoi” (P. Tudose). Pentru a fi arestat, nu trebuia să fii un opozant activ față de mersul politic al evenimentelor. Apartenența la un partid politic (altul decât cel comunist), o bănuială, un denunț răuvoitor sau apartenența la o anumită categorie socială erau și ele motive de a fi declarat indezirabil. Ilustrativă pentru arbitrarul cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
le spunea celor bătuți că „nu bate individul, ci banditul care se ascunde în ei, pentru ca astfel persoana să aibă șansa să se îndrepte”. Represiunea din afara închisorii Utilizarea de către propaganda oficială a unor clișee ca „dușmani ai poporului” (adresat tuturor opozanților), „exploatatori” (adresat foștilor proprietari care deținuseră muncă salariată), „chiaburi” (adresat țăranilor mai înstăriți) a urmărit transformarea conștiinței sociale prin schimbarea cadrelor de gândire și de raportare la lume. Așadar, tot ce era „vechi” nu mai era bun, ci trebuia înlocuit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la scop: ștergerea trecutului adevărat și construirea altuia convenabil. Încercările de reînviere a trecutului devin un act de opoziție. Motiv pentru care transportatorii de memorie autentică pot fi identificați ca inamici. Modelele valorizate anterior sunt astfel înlocuite (Neculau, 1999). Acești opozanți, reali sau presupuși, au devenit în scurt timp marginalizați, apoi izolați și excluși din sistemul social. Persecuțiile care au avut loc și asupra membrilor familiei sau rudelor unui deținut politic erau, la prima vedere, o revanșă, o răzbunare la adresa acestora
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anchetelor, perchezițiilor sau amenințărilor cu pierderea locului de muncă și doar în ultimă instanță a internării în aziluri psihiatrice sau a instrumentării unor dosare de drept comun. Deși modul de organizare a represiunii se schimbase, atitudinile și persecuțiile îndreptate împotriva opozanților au rămas cam aceleași, fiind continuate. În acest fel, refacerea de după perioada de închisoare nu a mai avut loc, întrucât „procesul de refacere poate fi întrerupt și de doze de retraumatizare - privit din afară - reduse” (Fischer și Riedessner, 2001). După
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
altfel te pierdeai: fie deveneai unealta lor (adică o cârpă), fie ajungeai la nebunie” (E. Dumitriu); • consideră că valorile de dinainte de război erau diferite, superioare celor de acum în ceea ce privește atitudinea față de muncă și moralitatea; • înainte de perioada încarcerării se autocaracterizează ca opozanți activi, atitudine determinată de patriotism sau de convingerile proprii; • au un sentiment de mândrie referitor la faptul că nu au colaborat cu Securitatea, în ciuda presiunilor pe care aceasta le exercita asupra lor; • după perioada încarcerării, cu scopul de a se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
80, din ceea ce a fost numit „grupul de la Iași”, un grup de atitudine civică antitotalitară. Poliția politică a regimului avea atenția îndreptată asupra acestor „recalcitranți” - dintre care unii aveau să se manifeste, la un moment dat, în mod public ca opozanți ai dictaturii ceaușiste - și, în acele împrejurări, P. avea să fie anchetat de Securitate (din mai 1983), iar încercarea de a fi scos de la catedra universitară, în 1989, își găsește tot astfel explicația. După 1989 călătorește în Franța și în
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
poeți, în care patetismul, livresc, se convertește în realism tragic. Între textul naratorului și citatele din poezia galantă a epocii se articulează, cu accente ludice, un dialog subtil, de o discretă modernitate. Răzvrătitul Toderiță evocă viața bunicului autorului, unul dintre opozanții lui Mihail Sturdza, în al cărui portret se îmbină pitorescul cu nuanța grotescă și accentele de pamflet. Refugiat la Paris, protagonistul are prilejul să fie martor la scene din revoluția franceză de la 1848. Între alte episoade, se relatează o întâlnire
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
în 1859, pentru alegerea lui Al. I. Cuza, dar în timpul domniei acestuia suportă cinci detențiuni. Fire turbulentă, cu agresivități necontrolate, el irită autoritățile și delictul de presă e numai una dintre pricinile pentru care va avea necazuri. E un veșnic opozant, așa cum singur mărturisește, cu semeție de „martir”. Îl inspiră, neîndoielnic, „iubirea de patrie și de adevăr”, dar îl întărâtă, poate, și gândul neîmplinirii unei vocații politice care în zilele Unirii păruse că se manifestă sub promițătoare auspicii. Satira va fi
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
germană, în anul 1933 devine cetățean elvețian, iar pe 1 octombrie 1940 dobândește și cetățenia americană, pe lângă cea elvețiană. Einstein a manifestat întotdeauna interes față de lumea din jurul său și și-a exprimat frecvent opiniile cu privire la chestiuni politice. A fost un opozant constant al tiraniei politice, un pacifist ardent și un susținător al sionismului. În materie de îmbrăcăminte și de convenții sociale, s-a remarcat că un individualist. Avea un deosebit simt al umorului, o modestie moderată și un oarecare talent că
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
vârfurilor necesitau prezența unor martori, care să transmită mai departe acest lucru și să provoace astfel un al doilea efect de timorare. După proclamarea Republicii Populare Române și cucerirea definitivă a puterii, Partidul Comunist a declanșat o teroare sistematică împotriva opozanților politici, fie ei reali sau imaginari. Această teroare a fost îndreptată împotriva întregii societăți, „dușmanii poporului” provenind atât din rândurile „burgheziei”, cât și ale țărănimii (categorie socială considerată aliată a clasei muncitoare în construirea societății socialiste)1. Sistemul carceral comunist
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
o gamelă în cap, iar ceilalți suceveni l-au bătut până la leșin. Cei din grupul lui Pătrășcanu au reacționat declanșând o bătaie generală, astfel încât Țurcanu a chemat gardienii în ajutor. Probabil că mișcarea aceasta avea și rolul de a demonstra opozanților că administrația le sprijină inițiativa și că orice ripostă este inutilă, mai ales că Dumitrescu și gardienii solicitați au participat și ei la bătăi 1. Relatările despre această primă bătaie, în fapt începutul acțiunii violente din Pitești, sunt contradictorii; uneori
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
prima încercare de a tortura deținuți la începutul lui iunie 1950 a provocat reacții potrivnice din partea acesteia, ci au profitat de vizitele oficialilor Securității (văzută ca fiind o putere aflată deasupra celei reprezentate de directorul închisorii) pentru a-și înlătura opozanții. Nefiind ajutați cu indicații precise, au căutat să improvizeze și să tatoneze victimele, pentru a nu lăsa impresia de inactivitate. Când, în sfârșit, ofițerul politic a încuviințat începerea bătăilor, ei au realizat că selectarea victimelor este de natură a afecta
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Ciuceanu. Pentru că riposta a fost mai mare decât se așteptau, dar și pentru a-i convinge pe deținuți că administrația le ține partea, Țurcanu i-a chemat în ajutorul lor pe gardieni, care i-au bătut rând pe rând pe opozanți pe o masă. După bătăi, a urmat, printre lovituri de ciomege, o gimnastică istovitoare. Obișnuit să încaseze lovituri de la box, sport pe care îl practicase în libertate, Plapșa și-a fixat bătăușii cu privirea pentru a le observa reacțiile: unii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]