745 matches
-
chestiune care ține strict de Parlament, eu nu zâmbesc și nu merg mai departe cu sarcasmul. Nu cred că se poate așa ceva întâmpla într-o democrație care este atent reglată constituțional, cum este democrația noastră. Putem dialoga, nu am nicio opreliște de dialog, am nevoie de opoziție în Parlament, pentru că am nevoie de un termen critic de raportare la politicile pe care acest Guvern le face", a afirmat Ungureanu, la TVR1. În pofida faptului că dorește ca Opoziția să participe la lucrările
De ce nu o schimbă premierul Ungureanu pe Anastase? () [Corola-journal/Journalistic/45849_a_47174]
-
texte și dincolo de suspiciunile noastre, intenția unui asemenea volum? Ne spune, într-un fel insinuat, literaturizând, chiar Ioan Lăcustă: "În urmă cu aproape două decenii, prinsesem a lucra la un roman intitulat simplu: 1939. Era povestea unei iubiri închise în opreliști, dintre un păgubos gazetar bucureștean, pornit spre îmbătrânire, și o femeie mult mai tânără, soția unui puternic al zilei. După 1989, în noile condiții ale accesului la fonduri arhivistice, până atunci inaccesibile sau ținute sub interdicția pecetei S (special sau
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
și sălbatică precum gura diavolului). Avem impresia că o sumă de imagini ,,trăznite" își au izvorul nu doar în dorința de ,,a-l epata pe burghez", ci și în cea a manifestării euforic-infantile, care transcende cu naturalețe regulile, sare peste opreliști: ,,prima zi de paști iisus reînviat pleacă pe patine de fosfor pe calea victoriei: (iisus reînviat pe patine de fosfor picioroange de lux); ,,mie mîinile mi s-au lungit incredibil de mult girafe de carne" (ibidem); ,,craniul meu măturînd viețile
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
salvatoare. Singurele mijloace de supraviețuire dramei existențiale ar fi elanul creator și iubirea - ca transfer de ființă. În încheiere, putem afirma, fără teamă de a greși, că ne aflăm în fața unei lucrări de referință în gândirea tinerei generații deschingată de opreliștile unei cenzuri îndobitocitoare, chiar dacă ne aflăm în Republica idioților aflată permanent sub zodia unei metafizici și idealizări a miturilor, în parte balsam pentru durerile trecerii și devenirii în nimic, dar într-un plan superior - un fals abominabil. Prefață în: Mihai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
și plin de culoare, voioșie și extaz. Totdeauna în mintea mea acest anotimp este sinonim cu dorința nestăvilită din sufletul unui copil, senzația eternă a copilăriei, bucuria și jovialitatea prin care crede că totul și orice se poate împlini, fără opreliști sau imposibilități. Și atunci când neputincios și lipsit de experiență cade jos, se ridică neafectat și-aleargă bucuros mai departe, începe totul din nou și din nou cu-aceeași sete de a realiza ceea ce își propune, de a-și împlini visul
ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
Soarele Austerlitz-ului! a exclamat Napoleon. Un tun a slobozit obuzul, dând astfel semnalul începerii marii bătălii. în perimetrul acesteia se aflau câteva mici localități. Sate: Borodino, Svardino, Semenovskaia și Gorki. Tensiunile din cele două tabere inamice se afișau fără nici o opreliște. Cei doi comandanți - Napoleon și Kutuzov - își încurajau subalternii după priceperea fiecăruia. în plus, francezul solicita încurajări și din partea comandanților lui de armată. - Ce zici, vom face treabă bună astăzi? - Fără îndoială, sire... suntem obligați să-i batem pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
avea de furcă și cu vântul care îmi sufla în față. Mergeam repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de a înainta cât mai repede s-au prefăcut însă într-un adevărat chin. Numai soarele nu avea nici o opreliște și cobora înspăimântător de repede spre asfințit. Acum era deja pe la chindie și eu nu străbătusem nici jumătate din cale. În mintea mea, noaptea venea mai repede decât cea reală, pentru că m-am trezit întrebându-mă: „Dacă mă prinde noaptea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
raioanele principale și apoi cumpărăm costumul. Intrarea în "Paradis" avea o sută de metri înălțime, cât treizeci de etaje. Un ecran energetic oprea vântul și ploaia, dar, altfel, în tot acel spațiu vast, fără uși, nu întâlneai nici un fel de opreliști. Era ușor să treci prin ecranul inofensiv în anticamera cu acoperișul în forma unei .cupole. Nu numai că "Paradisul" îți oferea îmbrăcăminte de plajă, dar îți punea la dispoziție și o plajă de patru sute metri lungime, cu valuri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ale cărei concepte păreau de mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sau chiar vîndută "agenturilor străine". Dacă instanțe că Monica Lovinescu, de pildă, pot fi considerate că reprezentau agenturi străine, atunci, cu siguranta, ca Nicolae Manolescu a avut dreptate în autodenunțul prin care a dezvăluit că avea legături la Paris, în ciuda opreliștilor oficiale. În anii ^80, am avut pentru prima oara în minte problema unei așa-zise direcții. Era direcția pentru care puteam opta. Puteam fi un scriitor care debutează ușor, daca acceptăm normele oficiale, scriind o literatura așa cum se scria, îndeobște
Directiile în literatură by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18190_a_19515]
-
sat de pe Valea Sucevei-Frătăuții Vechi, București, Editura Litera, 1986 (premiul Centrului Bibliografic Internațional din Viena, în anul 1987, pentru cea mai bună monografie rurală); - Orașul Siret, București, Editura SportTurism, 1989; - Bancă Mondială, București, Editura Enciclopedica, 1992 (lucrare scrisă cu multe opreliști și peripeții în perioada comunistă și care devine acum a doua apariție din noua colecție a Bibliotecii Băncii Naționale a României); - Controlul preventiv al Curții de Conturi, București, Editura Enciclopedica, 1994; - Curtea de Conturi-Elemente de identitate, București, Editura Enciclopedica, 1996. Asupra activității sale
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93307]
-
cu care lumea noastră pipăie ceea ce ne transcende și ne creează. Ele sânt antenele insectei, palpii omizii, ochii deschiși ai presimțirilor, prin care atingem? atragem? gonim? omorîm? iubim? divinitatea ce se apropie. Schizofrenia eternă-a religiilor. Încurcate în rituri și opreliști, mânjite de viziuni și de sânge, înverșunate-mpotriva conștiinței și fericirii, predicând altă conștiință, altă fericire, ca un paricid ce-ar fi vrut ca tatăl său să fi fost rege, și care-l ucide ca să devină. Nebunia religiilor, și totuși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de o săptămână. Din când în când, câte un fulg însăila pânza ploii. Gardienii îi mânau ca pe vite. Unii dintre deținuți alunecau și cădeau în mocirla drumului. Ceilalți îi săreau în ajutor cu ultimele lor puteri. Vântul sufla fără opreliște. Stuful crescut prin smârcurile din jur se zbuciuma sub rafalele dezlănțuite. „În viața mea am mai prins toamne cu lapoviță și vântoase, dar ca aici în pustiul ista n-am mai întâlnit” - gândea Costăchel, poticnindu-se la fiecare pas. Privea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
paralel cu pardoseala. Examinând îndeaproape, băgă de seamă că spre zidul dinspre miazănoapte, între piatra de mormânt și pardoseală, se cască neastupată o crăpătură de lățimea unui deget. Se trase spre zid și vârî iscoditor degetul arătător, nu întâlni nici o opreliște, așa că scotoci rapid în boccea, scoase o scrisoare, îi pipăi pecetea, o netezi atent și-i dădu drumul în crăpătură punând urechea pe piatră. Până să numere la doi, auzi zgomotul pe care-l făcea pecetea lovindu-se de podeaua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ori să-l ia cu ea, la Moscova. Casa poate fi vîn dută ușor și cu banii obținuți, cumpărată alta, În orașul rîvnit. Cu toate acestea, eroinele piesei oftează incontinent, violent nefericite, „La Moscova! La Moscova!”, de parcă ar exista vreo opreliște... Strigătul lor are ecou, În planul ilogicului, În discursul lui Verșinin : „Mi-aș da jumătate din viață pentru un pahar de ceai!” . Dar el se află Într-o casă În care doica se tot fîțÎie cu samovarul printre musafiri. Ceaiul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Mura Mădălina Bulai S-a născut în Oltenița, la data de 23 decembrie 1949. A terminat studiile în orașul natal, urmând ca, în ciuda unor opreliști să ajungă studentă a Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale din București, secția Limba Franceză. Este o fire sensibilă, plină de viață și mereu în căutarea prieteniilor și a faptelor bune. A publicat două romane: - Țărmul - Mereu lângă tine
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
fotografii, reprezentând nuduri de femei foarte slabe, aproape famelice, și le-am studiat în amănunt cu o oarecare îngrijorare pentru noile preocupări ale bunică-mii. Mi-am dat seama că n-aș mai fi avut niciodată prilejul să pătrund fără opreliști în intimitatea ei, și am decis să nu mă grăbesc și să le fac pe toate pe îndelete. Mai întâi am cotit la stânga, unde era bucătăria. Am remarcat pe masă o tavă cu firimituri de pâine și două linguri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
persoane și ne-a invitat să ne urcăm. Fiecare apoi, după afinități, ajutându-ne unii pe alții - unii chiar aveau nevoie de acest ajutor - am luat loc pe banchete. Erau vagoane fără compartimente, așa că ne puteam vedea cu toții, fără nicio opreliște. Rică era lângă mine, apucase un loc la geam. - Ia ascultă, băi, i-am spus, de unde ești? - Din Păcurari nr. 18, dar tu? - De pe strada Gării numărul 14, e bine? Mi-a râs din noi gros, a scos din valiză
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
al termenilor prezidențiali folosiți în această perioadă - termeni pe care beep-urile televiziunilor n-au fost nevoiți să-i acopere, întrucât CNA-ul pare să accepte că orice cuvânt venit din partea președintelui, fie el obscen sau idiot, poate fi popularizat fără opreliști -, vom constata că ne-am îmbogățit, cu toții, vocabularul argotic și că, prin urmare, ne-am putea descurca destul de bine în cartierele mărginașe ale orașelor țării fără teama de a nu fi înțeleși. Am învățat, direct de la Traian Băsescu, ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Antigona noastră respiră adânc și păși pe scenă. Roba albă Îi era prinsă În jurul bustului cu o panglică argintie. Când ieși În briza caldă, Îi flutură. ― Ajută-mă ca leșu-i să-l ridic... să-l duc... Maxine-Ismena răspunse: ― Să-nfrunți opreliștea? Tu să-l Îngropi ai vrea? ― Mi-i frate, și ți-i - c-ai vrea, că nu ai vrea! Ci eu, să știi, Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Eu Încă nu trebuia să intru. Tiresias n-avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uriaș - erau motivele care-i făceau asemenea probleme la coborît. Pe vremea aia, la noi În cartier nu era deloc exclus să dai peste băutură pe trotuar, iar Flo nu era cîtuși de puțin genul care să-și pună singură opreliști În calea tentației. Așa era ea ; așa era la noi În cartier. Așa că, atunci cînd se rostogolea greoi pe trepte, era În general destul de cherchelită, ceea ce explică probabil cum de putea ațipi În toiul acelei viermuieli agresive și al scîncetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
e viața mea !” murmură Iorgu grav. Ea chicoti cu o naturalețe atât de frumoasă, încât Iorgu se uită la ea ca la o minune... Reacțiile ei erau întotdeauna repezi și simple. Se supunea îndemnului inimii și firii ei năvalnice fără opreliști. Sănătoasă, tânără, puternică... trupul, dragostea, toate îi dădeau bucurie. El avea să-i spuie ceva... simțea că pe gura lui se însăila o întrebare, care părea să spună: ”Fată frumoasă, de ce ești tu atât de fermecătoare ?!”, dar se temea să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
foști deținuți politici și condusă de vrednicul de pomenire Mircea Nicolau, eminent gazetar și temerar veteran al gulagului bolșevic din România, nu numai că nu s-a descurajat, dar a și dovedit competență, hotărâre și perseverență, Învingând cu brio toate opreliștile. Succesul a fost posibil datorită credinței nestrămutate a tuturora În ajutorul lui Dumnezeu, Care a fost și va fi mereu cu noi pentru că Îl iubim cu adevărat și În chip necondiționat. Îi datorăm Părintelui Celest și Etern nu numai biruirea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
goană de frica Zâtului, încât poți pricepe că ceea ce te gonește nu e altceva decât Răul din tine, cel capabil să ucidă în orice clipă, chiar acum... Poți elimina din gândirea ta „critică“ orice filtru pentru a te insera fără opreliști într-un iad creat special pentru tine: temerile lui Benedikt sunt ale tale, stai liniștit. Șoarecii pe care-i vânează noaptea sunt chiar pornirile pe care le ai câteodată noaptea, singur, în mijlocul străzii, când nu știi de ce dracu ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el înspăimântătoarea forță a rusului care nu cunoaște opreliști, nici graniți, în avântul ei dur și întunecat. 6 Lupta dintre Burkeviț, Stein și Eisenberg, pe care Stein a numit-o, plin de venin, războiul celor două roze - albă și murdară -, această luptă în care toți vedeam superioritatea categorică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]