734 matches
-
secol XIX și începutului de secol XX ca să bântuie exact prin aceleași locuri din care a plecat cândva mândrul voievod, recunoscut azi de istorici numai ca o legendă. Încă din fragedă copilărie, lui Andrei i-a fost dat să simtă opreliștea autorităților austro-ungare față de libera trăire pe care majoritarii români și-o doreau asiduu și încercau pe toate căile să și-o construiască. Andrei abia de se săltase. Era un flăcăiandru, isteț și arătos, când intrând în bolta unui negustor de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
uliță. Dar de acolo din singurătatea ei lipsită de lumina ochilor, reamintește oamenilor, că odată, un voinic a răsărit din lutul satului ca să arate opresorilor că românul speră și nu renunță niciodată la lupta sa pentru libertate, indiferent de duritatea opreliștilor ce-i apar în cale. Cine trece azi pe ulița dinspre grădina Imbrii, prin fața casei lui Victor al lui Lonu, numai dacă nu vrea nu va auzi cântecul tot mai pierit, plin de amar și de durere al Lonoaicii: Foie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a comunii, la aniversarea unei cifre relativ rotunde de 530 de ani de existență atestată documentar. Este cazul ca fruntașii desemnați ai satului, în această perioadă istorică în care trăim un moment al deplinei libertăți de exprimare, de trecere fără opreliști a granițelor României, țară ce aspiră la acceptarea ei într-o modernă formă de organizare a lumii, Uniunea Statelor Europene, să organizeze Marea Gală a întâlnirii Generațiilor, de decenii multe izolate și despărțite de rațiuni care în general nu au
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
multă viață arde și se mistuie fără a-și înregistra trecerea în fila tipărită. Coșbuc spunea: "E greu să-ți iubești patria, dacă ți-ai uitat strămoșii", iar lirica populară a știut și s-a străduit mereu, în pofida interdicțiilor și opreliștilor de tot felul, de-a lungul vremii, să nu-i uite nici pe Horia, nici pe Iancu, nici pe Tudor. A fost odată nu-i doar o formulă introductivă a poveștilor cu Feți-frumoși, ci și o atenționare că lumea n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
știe de când, după luni de zile, dacă-i mai caută cineva sau se sesizează că n-au mai auzit vecinii de ei. Munca ta, de-o viață, obținută prin renunțări la binefacerile vieții și multe economii, poate cu lacrimi și opreliști făcute, se pierde în neant. De regretat după tine nu mai are cine s-o facă, te duce primăria la groapa comună, îmbrăcat, dezbrăcat, cum o fi, pentru salubrizare, iar dacă nu ți-ai procurat din timp coșciugul, te bagă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
din cărnița fragedă de băiet...! Și, zis și făcut! Trec oile de primul podeț. Le opresc și chiar le împrăștii pe tăpșanul de-alături. Trag niște crengi uscate și le pun de-a curmezișul, făcând din ele un fel de opreliște improvizată, la intrarea pe cel de-al doilea podeț. Iar eu? Îl iau pe Ursu cu mine! Mă strecor printre oi! Și trec repejor al doilea și al treilea podeț. Apoi o iau de-a dreptul peste băhnuri, peste ogoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cea mai bună sinteză critică, obiectivă, despre maoism, aparține unui comunist canadian și nu unui chinez. Nu vi se pare curios? Într-un fel, nu! Fiindcă acesta, din Canada, a putut privi, gândi și scrie, în mod liber, fără nici o opreliște, în comparație cu cei care-o aplică... Ei, comuniștii canadieni pot analiza și evalua atât foloasele, cât și ponoasele doctrinei maoiste, își dădu cu părerea Miu Gheorghiu. Da! Sunt de acord, aprobă profesorul... Nu i-am răspuns, însă, doamnei... În esență, maoismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin care se consfințește acest status publicae felicissimus. Oralitate Sacerdoții geți folosesc o scriere care seamănă cu cea grecească, însă numai ca să însemneze lucrurile cele mai tainice. Profanii nu trebuie să aibă acces în nici un caz la astfel de comunicare: opreliștea este absolută. Din păcate, limbile orale rămân la un stadiu primitiv și dispar repede. Reverie acvatică Plouă. Zalmoxis trebuie să fi primit mesajul. Ceea ce mă izolează plăcut și mă îndeamnă întotdeauna la meditație este ploaia; o ploaie măruntă ce picură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spre locuri noi, pe care nu le-aș fi cunoscut niciodată, aflate în interiorul țării. Dincolo de Istru, am vizitat orașe fortificate și sate opulente. Dacia e populată de milioane de locuitori care trăiesc din agricultură și oierit, încă din vremurile primitive. Opreliștea tăcerii Sanctuarul secret al geților e situat pe muntele sacru Kogaion. Nici măcar Aia n-a fost vreodată în locul acela. Femeile nu au acces. Se poate ajunge până la o anumită zonă alpină de care nu se poate trece mai departe. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
alpină de care nu se poate trece mai departe. Aici nu e permis să se vorbească de riturile misterioase ce se desfășoară în cinstea lui Zalmoxis: nu dincolo de o anumită limită. Fiecare își duce un deget la buze, ca să indice opreliștea tăcerii. A aduce jertfă Nu se recurge la rituri sacrificiale doar pentru a sărbători evenimente religioase; și întemeierea unui oraș, construirea unui pod sau a unui edificiu important prevăd jertfirea unei ființe omenești sau a unui animal domestic. Se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
preajmă. E ca și cum un spirit rătăcit mi-ar da târcoale. Să fie oare un suflet liber care așteaptă să intre în trupul meu după moarte? Moire, Parce, Lari, Penați, veniți de mă liniștiți: nu mai am nici un pic de răbdare. Opreliște Aia spunea mereu că nu trebuie să mă îndrăgostesc de ea, fiindcă e prea bătrână; susținea că ar fi trebuit s-o cunosc când nu împlinise șaisprezece ani... Atunci este momentul cel mai propice, pentru că nu poți iubi decât când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
solitar. Imaginea Călărețului Danubian era săpată pe ușile caselor ca semn de apărare a locuinței de orice intenții maligne. Nu pot să spun dacă tot ce am văzut era adevărat, pentru că am asistat de departe la acest ritual. Există o opreliște absolută: e cu neputință să te întâlnești sau să te apropii de Cavalerii Danubieni. Moartea e pedeapsa pentru cei mai îndrăzneți, sau raptul pentru cei care vor să-și arate prea mult curiozitatea. Roma Nu am fost izgonit din Urbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale". Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare are ca scop să dea posibilitatea minorităților naționale că limbile regionale sau limbile proprii lor să fie utilizate fără opreliște în administrație, în justiție și în învățământul creat pe criterii etnice, ceea ce "depășește cadrul stabilit pentru dreptul la identitate recunoscut în art. 6 alin. (1) din Constituție", pentru "păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase". În opinia
DECIZIE nr. 113 din 20 iulie 1999 referitoare la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 1 iulie 1999. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124948_a_126277]
-
noi înșine la ce tip de valori aderăm. * Aparatul psihic își datorează existența într-o măsură semnificativă și constrângerilor sociale. Fără liota de interdicții ce vin să ne frâneze pornirile nu am fi instituit acest spațiu, bazat pe reculul în fața opreliștilor. În substanța intimității intră sentimentele de repulsie față de prohibițiile sociale, deseori camuflate pentru a salva o imagine de sine acceptabilă social, și gânduri privind posibile ocoliri ale acestor obstacole; o regiune ce conține și veninul pe care-l secretăm la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a treia: Justiția. (Poate și ceva din ce-a de-a doua: Executivul.) Prin intermediul presei noi, ca societate, extindem judecata până în cele mai adânci depărtări. Presa supune judecății publice inclusiv intimitatea. * Unde se termină rolul pozitiv al societății și încep opreliștile pe care ea le exercită împotriva libertății individuale? Altfel spus, nu cumva societatea contemporană este mult prea prezentă în viața persoanei? Poate avem nevoie de noi granițe între individ și societate. Vârsta aduce cu sine intuiția puținului timp scurs de la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Într-o groapă făcută din nisip, dansându-se jurul său În semn de adio241. La Înmormântare participă Întreaga comunitate, fiecare manifestându-și durerea prin strigăte și văicăreli, prin crestarea corpului, rudele apropiate și văduva fiind supuși mult timp la anumite opreliști. Văduva Își unge trupul cu argilă albă, În semn de doliu, și timp de un an nu are voie să vorbească, folosind doar limbajul gesturilor 242. Băștinașii din Australia de sud-est cred că morții stau pe bolta cerească În chip
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vată - o sanctificare ad-hoc. Ora 16.00. Plouă mărunt, enervant, ploaie rece de toamnă. Observație directă de lângă raclă. O mamă cu o fată paralitică așteaptă în ploaie. Cum are „prioritate zero”, după puțin timp, este lăsată să intre direct, fără opreliști, pe poarta de securitate a baldachinului. Mama îi pregă tește fiicei de 14-15 ani, îmbrăcată simplu, cu o rochie groasă de bumbac, o figură cât mai „cuviincioasă”, adică îi leagă repede pe cap o mică basma neagră de mătase. Scenă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
e fratele meu mai mare” - „Nu se poate, ajunge să am un copil În Franța. Deci unde În altă parte?” Și așa a devenit tatăl meu student la științe economice la Universitatea din Florența. Al treilea fiu avea deja patru opreliști: nu avea voie să studieze filoaofia și științele economice și trebuia să aleagă o universitate În afară de Franța și Italia. Așa a devenit medic la Berlin. Mezinul - dacă țin bine minte - a studiat matematica la Praga. La ce concluzie a ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
face nicio inovație sau cel puțin rar, fără să se provoace mari pericole 1082.Și primul pericol pentru cei dogmatici a fost faptul că Marele Arhitect al Universului ne-a dat libertatea de a gândi și de a interpreta fără opreliști învățăturile sale. Înțelepciunea s-a transmis celor aleși, inițiați în ritual și venerație divină. Dacă nu avem acces la mintea vechilor învățați dar putem fi siguri că limbajul s-a modificat și inima misterelor s-a îmbogățit în formă, pierzând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cioplire, șlefuire, sculptură, ingineri maestri sau ajutoare. Ei se aflau asociați în bresle având gradele recunoscute de organizare. Prefixul de free putea avea multe înțelesuri de la privilegiile regale acordate până la sensul de a utiliza arta lor în mod liber, fără opreliști. Freemasons erau oameni educați și fără exagerare erau cei mai elevați oameni ai acelor timpuri, arhitecți,ingineri, artiști, aducând cunoștințe deosebite de geometrie, chimie, fizică, mecanică întru construcția celor peste două mii de catedrale, mii de alte capele, castele, fortărețe. Un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
făcut o eurobrânză de care nimeni nu are nevoie, pute de la o poștă a eurotont, devenit etalon pentru nepăsare și prostie. Și iarăși zic că, dacă nu i-am cunoaște pe apuseni, am fi tentați să credem că toate cerințele, opreliștile, reglementările, se fac și se pun numai și numai în interesul românilor și României. Nu în interesul României au fost puse la pământ industria, agricultura, cercetarea științifică, fondul funciar și forestier, sistemul bancar, fondul locativ etc? Am ajuns ca pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu care se confruntă cei care sunt prea bolnavi, cei prea lipsiți de putere și cei care se simt prea umiliți sunt toate, În felul lor, frâne În calea aplatizării depline a Pământului. Pe viitor s-ar putea să Întâmpinăm opreliști și mai mari din partea lor dacă nu ne ocupăm cum se cuvine de dânșii. Dar o altă amenințare extraordinar de puternică la adresa aplatizării lumii pândește la orizont. Nu este vreo constrângere impusă resurselor umane sau vreo boală, ci o constrângere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
-le capacitatea de a comunica Între ei. Astăzi, la mii de ani distanță, omenirea a creat iarăși o platformă nouă pentru ca tot mai mulți oameni, din tot mai multe părți ale lumii, să comunice și să colaboreze, cu mai puține opreliști și cu o ușurință mai mare ca niciodată: prin Internet. Ar privi Dumnezeu Internetul drept erezie? „Nici pomeneală“, afirmă Marx. „Faptul că omenirea conlucrează nu este o erezie - scopul conlucrării poate fi. Este esențial să folosim această nouă abilitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ale camaradului Schiau Ion; recunoscându-l, au alertat lumea și fiecare a venit cu vase cu apă, cu traiste cu alimente. Plângeau, îmbrățișându-ne și îmbărbătându-ne, cu speranța că vom scăpa. Ostașii, obosiți și impresionați, nu le făceau nici o opreliște. Acum am observat că dintre gardieni mulți au evadat din serviciu, rămânând pe drum. Am mai făcut opriri până la Alba Iulia, căci tălpile picioarelor erau răni sângerânde și eram epuizați de căldură și de efortul mersului. Se înnopta de-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bat cu pumnul în piept, să fac o declarație emoționantă, de parcă întrebarea lui necesita mai curând o celebrare decât un răspuns. Am simțit, de asemenea, instinctul categoric de a-i răspunde „Da“, însă, în același timp, o și mai puternică opreliște de a-l minți pe acest băiat. Dar de ce nu mă ghidasem tocmai la acest lucru, la această apariție, la asemenea întrebare, de ce nu mă așteptasem la ele? Mă simțeam încurcat, luat prin surprindere, și nu știam cum să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]