985 matches
-
fac în viitor. Lucrurile nu se pot face bătând din palme. Ele presupun cheltuieli de viață, de ani, de zile. Trebuie să te împarți între atelier, școală, filială și alte preocupări. Acum mai există și această tendință de distrugere, de opresiune a noilor îmbogățiți să cucerească mereu mai mult, negândindu-se la viața locului, a orașului. Vă dați seama câte potențe ar putea fi distruse prin lăcomia lor? Aici s-ar impune veghea oamenilor politici, care trebuie să dea o șansă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
și Consulatului rus. Dar Adunarea Generală nu era decât „o adunătură de oameni ambițioși”, care, la început, au urmărit să-l incomodeze pe prinț și să-l îndepărteze. Apoi, Adunarea a fost transformată de către Mihail Sturdza într-o „mașinărie de opresiune în slujba sa, pierzând credibilitatea poporului”. In ceea ce privește Consulatul Rusiei, dacă ar fi sancționat rapid și energic toate încălcările Regulamentului Organic, ar fi fost centrul de sprijin al celor nemulțumiți. Dar acționând în mod contrar, i-a determinat pe
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
Nectaria Radu Bucuria iernii Nectaria Radu Colinde la primărie 543 Robu Calistrat 1952 Pictor „Nu e vorba că nu aș putea picta și altcumva, dar arta naivă mi-a dat mereu impresia că e un mod de a rezista la opresiunile sociale. În plus, naivii visează paradisul, și-l pictează atunci când nu-l pot trăi.” Născut la data de 4 iunie 1952, în localitatea Pufești , jud. Vrancea. Studii: Liceul „Angel Saligni”, Iași, promoția 1972. Debut artistic -1976 Bibliografie și reprezentare grafică
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
sistemul funcțional al statului. În locul celor repudiați, români, devenise firesc să fie instalată populația neimplicată în războiul de reîntregire, respectiv cea alogenă. Au urmat deblocări masive din armată, arestări și procese sumare, condamnări, închisori, lagăre, deportări. După moartea lui Stalin opresiunea a prins să se atenuieze iar după 1965 au încetat arestările abuzive, discriminarea socială, s-a respectat prezumția de nevinovăție, s-a acceptat promovarea valorilor. Oamenii de știință, artă, cercetătorii reușeau să se afirme iar poeții scriitorii, oamenii de artă
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
unitar, închis, centralizat etc. Este evident că mentalitatea autoritară, mai mult chiar: totalitară, nu poate apăra decât principiul statului național centralizat, controlat, autarhic. Drept urmare: conflictul naționalism/europeism se dublează (și de fapt el se confundă) cu conflictul: democrație/ totalitarism, libertate/opresiune, federalizare/suveranitate națională. Tot ce este european devine deci și transnațional, antitotalitar, antinaționalist, antișovin, antirasist, împotriva antisemitismului și a oricăror altor discriminări. În aceste domenii, idealul european este exemplar, intransigent și activ. El nu mai reprezintă o simplă idee abstractă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
dirijați, supravegheați, controlați, sancționați. Destui scriitori nu s au eliberat încă de astfel de măsuri și deprinderi. Schimbăm cultura de stânga pentru cea de dreapta? Așa s-ar părea, după o serie întreagă de indicii. După o lungă perioadă de opresiune, reactualizarea sa este cu totul firească. Care sunt valorile culturale ale dreptei? În plan teoretic, noțiunile cheie sunt: cultul iraționalului, lichidarea spiritului critic, misticismul, spiritualismul, noua etică, omul nou, mesianismul. La ele se adaugă: cultul violenței, experimentalismul, aventura (vivere pericolosamente
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești. Radu Nectaria Pictor Robu Calistrat 1952 Pictor „Nu e vorba că nu aș putea picta și altcumva, dar arta naivă mi-a dat mereu impresia că e un mod de a rezista la opresiunile sociale. În plus, naivii visează paradisul, și-l pictează atunci când nu-l pot trăi.” Născut la data de 4 iunie 1952, în localitatea Pufești , jud. Vrancea. Studii: Liceul „Angel Saligni”, Iași, promoția 1972. Debut artistic -1976 Bibliografie și reprezentare grafică
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
nord era alipită în mod arbitrar la Ungaria și readuce Frontiera româno- ungară la traseul din 1 ianuarie 1938. Această hotărâre, care redă României Transilvania de nord, smulsă Patriei Române prin violență și constrângere, pune, în sfârșit, capăt, pentru vecie, opresiunii îndelungate și repetate a cărei victimă a fost poporul român. Pronunțată în numele justiției și, în același timp - suntem convinși -în numele sacrificiilor fără număr consimțite de întreaga națiune română, această hotărâre deschide perspective serioase unei colaborări fecunde între poporul român
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
volume, Poezii (1866) și Lira mea (1882), relevă patosul său patriotic, dar și puțina înzestrare poetică. Sursa de inspirație este, cum recomanda și altora, lirica populară, versurile lui Alecsandri și Bolintineanu. El dă glas sentimentelor de suferință și revoltă împotriva opresiunii, invocă strămoșii, pe Traian, Dragoș, Mihai Viteazul, Horea, Avram Iancu, are viziunea unității naționale. Maniera greoaie, retorica grandilocventă, stilul fără timbru particular sunt ale unui poet depășit de vremuri. În „Familia” se publică mai întâi proza lui, parțial adunată în
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
va fi aplicat în anii 1920 în numeroase țări - Indonezia, Algeria, Iran, Siria. Alții foarte rapid dezamăgiți, și-au pus speranța în mișcări „național-revoluționare” (Mexic, Brazilia, Nicaragua). în februarie 1927, Internaționala Comunistă* (IC) susține crearea Ligii contra Imperialismului și a Opresiunii Coloniale: două congrese ale acesteia (în 1927 și 1929) adună laolaltă un mare număr de militanți anticolonialiști, comuniști sau nu, printre care Jawaharlal Nehru, liderul aripii de stânga a Partidului Congresului indian, Sen Katayama, fondatorul PC japonez, Josiah Gumede, fondatorul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a obligat populația să trăiască într-o permanentă stare de înfometare; dar secretul cu care se înconjoară n-a permis, până astăzi, să se evalueze într-un mod fiabil numărul victimelor. FEMEI în tradiția marxistă, femeile sunt victimele unei duble opresiuni - în sânul familiei și în societate - a cărei origine este istoricește legată de diviziunea muncii, de dezvoltarea forțelor de producție și de apariția claselor. „în familie, bărbatul este burghezul; femeii îi revine rolul proletariatului”, scrie Engels* în Originea familiei, a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Barbarie și care a urmărit seminariile lui R. Aron între 1960 și 1967, revine la o abordare centrată pe conceptul de totalitarism. în Un om în plus (1976), el scrutează opera lui Soljenițîn care „face să apară marea mașină a opresiunii, mecanismele exterminării ascunse sub panourile decorative ale revoluției”. Critica pe care o face totalitarismului și reflecțiile sale asupra emergenței democratice (Invenția democratică, 1981) îl incită să comenteze lucrarea prietenului său Franșois Furet Trecutul unei iluzii. Eseu asupra ideii de comunism
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
același an și condus de Elena Stasova, organizează apărarea militanților politici din închisori. Mai târziu, apare o constelație de organizații care corespund unor obiective specifice: Internaționala Roșie a Țăranilor (Krestintern) în 1923, Prietenii Uniunii Sovietice și Liga împotriva imperialismului și opresiunii coloniale în 1927, Comitetul internațional împotriva războiului și imperialismului în 1932. Unul dintre principalii creatori și animatori ai acestor structuri este Willi Münzenberg, tânăr socialist german care a participat, în 1920, la înființarea ITC. Datorită unei multitudini de rețele și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dumnezeu este bogat și nesfârșit și pentru că omul este neputincios, Dumnezeu este atotputernic. Religia ar fi astfel „conștiința răsturnată a lumii”. Din perspectiva lui Marx, religia deturnează cel mai adesea de la orice acțiune care are ca scop ruperea lanțurilor adevăratei opresiuni: sentimentul păcatului, simțul sacrificiului, acceptarea pedepsei îl înlănțuie pe credincios și-l împing la inacțiune. încă din Sfânta Familie (1845), Marx denunță despărțirea omului religios de lumea exterioară, retragerea sa într-un for lăuntric ce trebuie sancționată, în timp ce adevăratul rol
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inacțiune. încă din Sfânta Familie (1845), Marx denunță despărțirea omului religios de lumea exterioară, retragerea sa într-un for lăuntric ce trebuie sancționată, în timp ce adevăratul rol al militantului comunist este să arate originea credinței religioase, „iar pentru aceasta să facă opresiunea reală să fie încă și mai dură, adăugându-i conștiința opresiunii”. Chiar și ca sursă de progres, religia rămâne, prin urmare, o mistificare: „Hristos a învins numai pentru că Spartacus a fost înfrânt”. Marx și Engels resping apelurile Bisericilor întru ajutorarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de lumea exterioară, retragerea sa într-un for lăuntric ce trebuie sancționată, în timp ce adevăratul rol al militantului comunist este să arate originea credinței religioase, „iar pentru aceasta să facă opresiunea reală să fie încă și mai dură, adăugându-i conștiința opresiunii”. Chiar și ca sursă de progres, religia rămâne, prin urmare, o mistificare: „Hristos a învins numai pentru că Spartacus a fost înfrânt”. Marx și Engels resping apelurile Bisericilor întru ajutorarea săracilor, iar „principiile sociale ale creștinismului [care] predică lașitatea, disprețul de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
epocile, în Germania, ca și în Franța. În teoria critică pe care o elaborează, industria culturală de masă ajunge la ceea ce Adorno (1951) numește “barbaria stilizată”. și această industrie nouă constituie, și nici nu se poate altfel, un instrument de opresiune ce realizează tragica adaptare dintre “omul unidimensional” (Marcuse, 1964) și acea “societate total administrată”, despre care vorbește Horkheimer (1947). Expresia “cultură de masă” aparține polemicii angajate de societatea modernă în legătură cu propria ei condiție. La aproape un sfert de secol de la
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
situație. Acest drept natural necesită În același timp, pentru a putea fi garantat, un contract Între indivizi, ca unii care sunt guvernați, și putere, a cărei legitimitate este legată de respectarea acestui contract, ceea ce ridică problema dreptului la rezistență În fața opresiunii, prezentă În articolul 4. În sfârșit, raționalismul subliniază legătura Între universalitatea dreptului natural și facultatea rațională a omului. Dacă drepturile omului se pot adresa oricărui individ, indiferent de apartenențele sale specifice, aceasta se Întâmplă pentru că sunt fundamentate pe primatul rațiunii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
indivizilor” (ibidem, p. 676) și, În plus, nu este decât o egalitate Între egali, adică Între cetățeni. Totuși, lucrurile se vor schimba o dată cu textele din 1793, În care egalitatea figurează Înaintea libertății și a celorlalte drepturi (proprietate, siguranță, rezistența la opresiune etc.). Această schimbare de prioritate explică introducerea În Declarația din 24 iunie 1793 a drepturilor-creanțe (dreptul la ajutor public și dreptul la educație). Locul ce revine drepturilor sociale nu va Înceta să crească de acum Înainte și, corelativ, cel al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
faptul că etnicitatea nu trimite În acest caz la o esență, ci la un repertoriu pe care putem sau nu să-l mobilizăm (chiar dacă această capacitate de alegere poate fi la un moment dat total anihilată În condiții istorice de opresiune). Dacă, În schimb, identitatea etnică devine singurul mod de apartenență, dacă este suprainvestită, avem motive să ne temem de o anihilare a identității reale a individului. Identitate etnică și identitate individuală Temerea menționată mai sus a fost cel mai bine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la o situație de relativ dezavantaj, indiferent dacă este un dezavantaj demografic, politic, economic sau cultural. Poate fi vorba, de exemplu, despre un grup etnic sau religios care trăiește În mijlocul unui grup mai numeros și care face obiectul discriminării, excluderii, opresiunii sau persecutării. Membrii săi Împărtășesc un anumit număr de trăsături subiective (conștiință de sine, sentiment de apartenență, sistem de credințe) sau obiective (nume, limbă, Înfățișare fizică, cod vestimentar) care Îi disting de majoritatea națională. Totuși, În anumite cazuri, majoritatea este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
importanță este supraestimată. Există și altele cu care se Întâmplă exact invers ă religia și ritualurile populare, a căror putere de mobilizare este prea adesea trecută cu vederea. Conform unei reprezentări comune, masele s-ar orienta spontan Înspre naționalism din cauza opresiunii lingvistice. Refuzând să li se impună o altă limbă și atașate de propriul idiom, ele s-ar mobiliza În mod defensiv, printr-o reacție aproape epidermică. Această reprezentare este În mare parte eronată. Observatorul modern este victima unei „iluzii optice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai coincide cu cea de obârșie, ci a fost construită după o schemă funcțională, pentru a corespunde nevoilor modernității. De fapt, limba străină dominantă este adoptată de bunăvoie, ba chiar cu un anumit entuziasm, și În nici un caz din cauza vreunei opresiuni naționale. Elementul lingvistic nefiind „elementul central al formării directe a protonaționalismului”, perspectiva trebuie să se deplaseze mai curând Înspre religie. Se Întâmplă astfel să izbucnească „războaie populare” din motive religioase În provinciile de graniță ale statelor creștine sau ca reacție
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sensibilitate” ă, punând În același timp o Întrebare reluată ulterior de Césaire (ibidem, p. 43): „Dacă este puternică, barbaria este oare mai puțin barbară?”. La rândul lor, suprarealiștii iau poziție Împotriva Expoziției coloniale de la Vincennes din 1931, denunță rasismul și opresiunea impusă popoarelor aflate sub tutelă și Își exprimă solidaritatea cu aceste popoare manifestând În stradă și distribuind fluturași. Această poziție era deja anunțată de Scrisoarea deschisă către Paul Claudel, ambasador al Franței, În care era aspru criticată atitudinea Occidentului față de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Aceste dezbateri au avut loc În special ca urmare a apariției tezelor lui Paulo Freire privind specificul afro-brazilian. Astfel, cântărețul Gilberto Gil Îi Îndeamnă pe negri să se servească de negritudinea lor pentru a Îmbrățișa cauza generală a luptei Împotriva opresiunii; În același timp Însă, continuă să existe o poezie mai puternic marcată de etnicitate, reprezentată de Oswaldo de Camargo, care cântă Africa asemenea unui fiu ce se adresează unei mame aflate undeva departe, precum poeții din orașul Bahia, chiar mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]