1,583 matches
-
Simona Popescu și Caius Dobrescu (cu rezerve în ceea ce-l privește pe ultimul), ieșenii de la Club 8 și, în fine, majoritatea promoțiilor cenaclului cărtărescian din anii ’90 - de unde avea să iasă și poetul care a „datat” poezia optzecistă, Marius Ianuș. Optzeciștii erau încă proaspeți sau, dacă nu, proaspăt fetișizați într-o nouă configurație culturală. Vremea recitirii textelor care au schimbat discursul literaturii române la începutul anilor 1980 nu putea fi însă foarte mult amînată. Acesta este meritul principal al cărții Adinei
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
singularizează față de antecesori, ca și față de predecesori. Este de altfel trăsătura pe care Adina Dinițoiu o subliniază în repetate rînduri - apetitul lor pentru teorie și împrumuturile de idei din teoria franceză și, apoi, americană. Adina Dinițoiu observă și că în interiorul „optzeciștilor” se produce o schismă între „noii ficționari” și „textualiști”, demarcație pe care autoarea o preia, critic, din Postmodernsimul românesc al lui Mircea Cărtărescu. Cel mai cunoscut scriitor român în viață este citat cu o afirmație asupra căreia merită reflectat: „Dar
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
datată expresia izolării, a retragerii din „universalul reportaj” care e literatura burgheză. Merită să ne oprim aici. Ar fi fost bine ca Adina Dinițoiu nu doar să ajungă la aceste observații, ci să pornească de la ele pentru a încadra poetica optzecistă altfel decît prin simpla constatare a unei apetențe teoretice. Foarte corect, ea scrie că, la începutul anilor 1970, accesul la publicații occidentale este relativ ușor - pînă la un punct - și explică astfel cum de „Noii” se constituiseră și într-un
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
1977 (în vreme ce despre Școala de la Frankfurt apare o carte a lui Vladimir Tismăneanu în 1976 despre care autoarea nu spune nimic, deși citează în repetate rînduri influența acestei școli de gîndire asupra lui Nedelciu). Este însă limpede că teoretismul primilor optzeciști vine pe fondul unei dezvoltări fără precedent a ceea ce se cheamă deja „științe umane” în Europa, inclusiv în România - și mai ales în Franța - ca și pe fondul unei urbanizări galopante în Europa de Vest în primul rînd, dar, desigur, și la
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
Întrebarea despre puterea literaturii de a submina Puterea, în comunism, a mai fost pusă, și la ea a răspuns de pildă, cu accente critice, dar bine argumentat - demonstrează autoarea - Caius Dobrescu. Adina Dinițoiu ajunge la concluzia că, politic vorbind, nici optzeciștii, dar nici șaizeciștii pe care pretindeau că-i depășesc n-au făcut nimic pentru a schimba regimul. Dar, tot ea recunoaște, scriitorii nu-și propuseseră așa ceva. Nu doar pentru că n-ar fi putut, ci și pentru că „acțiunea textuală” a lor
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
Luminița Corneanu T. O. Bobe, Contorsionista, Editura Humanitas, București, 2011, 279 p. Povestirile din volumul lui T.O. Bobe justifică întrutotul apropierea de proza optzecistă pe care a făcut-o Cosmin Borza într-o cronică din „Cultura”: „Doar acolo - afirma criticul - poate fi întâlnit un apetit similar pentru registre și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
Anii tăi se par ca clipe,/ Clipe dulci se par ca veacuri”. Sau Poem comic (pp. 80 - 81), care conține in nuce povestea din Sici, bei, de Arghezi. Să fi făcut, în felul acesta, Gabriel Chifu o concesie formulei poeziei optzeciste de nucleu dur, de care, fără a fi fost apropiat la data debutului (petrecut mai devreme cu patru ani, în 1976), devine astăzi, vrând, nevrând, tot mai apropiat? N-aș îmbrățișa ideea. De altceva, cred, e vorba aici. De limbaj
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
constituie tabăra de creație la care protagonistul, Mihai Albulescu pe numele lui (probabil un dublu al autorului însuși), a participat în vara dinaintea încorporării. În grupul de liceeni strâns undeva în împrejurimile Sibiului, Mihai e o mică vedetă. Scrie poezii (optzeciste, cum singur o recunoaște), are succes la fete, e plin de replici inteligente, bea alcool în rând cu ceilalți. Împreună cu amicii săi bucureșteni, Stancu, Buiacu, Cristofor și Stoian, face o echipă excelentă, sedimentată în timp. Cu un an înainte, într-
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
a felului în care autorul îl apreciază. De citit dacă vă înarmați cu umor. Evocarea, nu tocmai pioasa, a regretatului Coști Stan de către Cristian Teodorescu, în „Observator cultural” (nr. 330). Ceea ce-l preocupă pe autorul articolului este faptul ca prozatorul optzecist n-a avut o consacrare pe masura talentului, din cauza faptului că a fost ignorat de „criticii grupați în jurul României literare”. Ce folos a tras Cristian Teodorescu că a fost nu numai remarcat de „trupa lui Manolescu”, dar și că a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5311_a_6636]
-
ediții de autor este semnul unui început de clasicizare, cu toate că receptarea acestei generații a fost și va fi și pe mai departe - fractura postmodernă obligă - radical diferită de receptarea generațiilor anterioare. Eugen Suciu este unul dintre numele însemnate ale poeziei optzeciste. Și, totodată, o figură aparte, într-o generație ai cărei componenți au multe trăsături comune. Nu este bucureștean de origine, nu a studiat la Filologia din București și, mai ales, a debutat în volum în 1979, înaintea debutului simbolic al
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
evaziune din închistarea convenției literaturii, cât și ca o evadare din cenușiul cotidian din ultimii ani ai ceaușismului. Reeditarea volumului de debut al lui Eugen Suciu, Bucuria anonimatului, se înscrie într-o serie mai lungă de recuperări ale principalelor repere optzeciste. Unele - cele îngrijite la începutul deceniului anterior de regretatul Gheorghe Crăciun - au avut un caracter programatic, vizând impunerea, fie și tardivă, a postmodernismului drept curent dominant în literatura română. Este vorba de volumele Aventuri într-o curte interioară, de Mircea
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
același timp. Cu o miză afectivă manifestă, însă și cu o provocare critică strecurată în subtext. Bucuria anonimatului apare, așadar, conform colofonului, într-o ediție revăzută. Nu se precizează în ce constă revizuirea și, avertizați fiind asupra problemelor pe care optzeciștii le-au avut cu cenzura, am putea bănui că autorul a operat o reeditare după manuscrisul original, eliminând eventualele intervenții ale cenzurii. Fals: singura intervenție a poetului în noua ediție vizează eliminarea câtorva texte, considerate, acum, inutile în proiectul volumului
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
din O viziune a sentimentelor, nici cel din În dulcele stil clasic, ci cel din Noduri și semne sau Oase plângând. Opțiunea e cu atât mai spectaculoasă, cu cât nu e vorba de influențe sau filiații, poetul având - ca toți optzeciștii și chiar ceva mai mult - conștiința originalității și a necesității unei schimbări de paradigmă poetică. Este vorba, mai degrabă, de un saeculum pe care, alături de Nichita Stănescu (cel de după Epica magna), Eugen Suciu l-a intuit și l-a exprimat
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
afinități cu Poemele albe ale Angelei Marinescu și cu bocetele dure ale Ilenei Mălăncioiu din Ardere de tot și Linia vieții, decât cu poeziile lui Mircea Cărtărescu și Nichita Danilov.” Observația nu are decât un cusur. Acela că, dintre poeții optzeciști, sunt aleși doi solitari. În fond, cu Cărtărescu și cu Danilov, nimeni, nu numai Elena Ștefoi, nu seamănă cu adevărat! Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă, în locul acestora doi, ar fi fost aduse în discuție nume ca Magda
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
sau chiar/ să mă întind la marginea mea, să-mi las mâna/ din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.” (dar sunt și amintiri adevărate). Acest moi aussi curățat de orice vanitate, fiindcă vanitățile obosesc, a inspirat, de bună seamă, metoda optzecistă, a relatării faptului divers trăit pe pielea proprie. O diferență este, însă, între abordările lor mult mai concrete, cu subiect și predicat, cum s-ar spune, și această melancolică plimbare vorbită printre sentimente care poate-au fost, poate nu. Incertitudinea
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
soiul de coduri culturale și limbaje funcționale și alăturarea lor, indiferența, dacă nu scepticismul vizavi de o reală comunicare, plăcerea spectacolului - literar - în sine etc.“. Cine răspunde în definitiv cu mai deplină fidelitate unei asemenea caracterizări decît grupul regent, al optzeciștilor, Cărtărescu, Iaru, Stratan etc.? O calificare n-o exclude pe cealalta în obținerea unei imagini de ansamblu: „Deși, pentru ei, cultura e o natură - spune {tefan Augustin Doinaș - , principala obsesie a acestor poeți e realul, trăirea. Nu atît «spiritul însetat
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Poeții promoției ’70 au, în felul lor, dreptate să protesteze și să afirme că și ei au făcut o școală serioasă, și ei sunt livrești (cum s-a spus despre poeții generației ’80)“. N-ar putea „protesta“ la fel de bine și optzeciștii? În fond, „realul“, „trăirea“ se află în creația modernă într-o osmoză fertilă, necesară cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele“, al „magiei verbale“. Livrescul, termen frecvent cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
fi incriminat doar atunci cînd se află la mijloc o scădere estetică, un atare grad de debilitare al corpului textual, încît îi iese la iveală osatura culturală. În consecință, cu toate că deschid un capitol distinct al lirismului contemporan, nu credem că optzeciștii ar fi produs în poezie „,modele noi“, diferite de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă, cea argheziană, cea expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au învrednicit intră (încă) în ramele
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
fără o deosebită semnificație asupra substanței literare. Însă dacă e să validăm totuși postmodernismul pe sol românesc (concept confuz, nevertebrat, pe care subsemnatul îl ocolește pe cît cu putință), n-am putea-o face decît, în primul rînd, cu exemplul optzeciștilor „lunediști“. Ultima chestiune la care ne oprim e cea a propunerii pe care Al. Mușina o face poeziei în perspectiva viitorului. Ofuscat de formulele aplicate modernismului de către Hugo Friedrich, precum „contestarea relevanței realului“, „dezumanizarea“, le opune, în numele acestora un „nou
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
prin cotidian, prin sentimentele și senzațiile nealambicate, prin „privirea directă“, cum ar fi obiectivismul american de după 1950, poezia „zgomotoasă“ din spațiul sovietic, cea a contestației din R.F.G. ș.a. Un eșantion al lirismului ce va să vie ar fi așijderea producția optzeciștilor noștri. În consonanță cu emulul d-sale Gh. Crăciun, exegetul pune accentul pe exploatarea somaticului ființei umane, ca o cale inevitabilă spre etajele sale superioare, spre a se obține „redimensionarea spiritualității corpului, cu toate ale sale“, precum la grecii antici
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
a îngrădit elanurile, i-a împins socialmente la periferie. Aurel Dumitrașcu a ajuns profesor la țară, iar Adrian Ălui Gheorghe, muncitor într-o uzina, nevoit a urma liceul "la seral". Mai în vîrstă cu două decenii decît acești importanți poeți optzeciști, autorul prezentelor rînduri se găsea și el în acei ani, fără voia lui, în Amarul Tîrg, în imposibilitatea de-a ocupă un serviciu ori măcar de-a domicilia mai la "centru". Poate că acest numitor comun i-a insuflat lui
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
particularizare complementară. P.S. Citînd impunătorul volum pe care l-am înfățișat mai sus, nu mi-am putut reprimă o amintire personală. În aceiași ani de final ai partidei totalitare, am primit numeroase scrisori din partea a doi tineri poeți, cu aproximație optzeciști și ei, unul din Iași, altul din București. Mi se năzărea simțămîntul că e comunicarea de la suflet la suflet a unor literatori, aflați la început de cale, cu un confrate mai în vîrstă, tot astfel cum îmi căutasem și eu
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
obsceni cu tot, segment "fumat" în Occident cu multe decenii înapoi, fără vreun rezultat notabil. Date fiind acestea este explicabilă satisfacția cu care am citit volumul Revanșa chipurilor, semnat de poetul și publicistul Nicolae Coande (n.1962), situat cronologic între optzeciști și douămiiști. Cîtuși de puțin conjuncturală sau convențională, pagina d-sale e plină de tușe satirice care oglindesc impetuozitatea promoțiilor numite, îndeobște însă ținută în frîu de o conștiință critică fermă. Cultivînd o scriitură alertă, fantezistă, Nicolae Coande nu sare
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
teoretică e substanțial mai solidă. În toate direcțiile, de la aceea ideologică sau istorică la aceea literară, el pare să se simtă ca peștele în apă. În plus, experiența lui în materie de asemenea formule inovatoare de școală, la urma urmelor, optzecistă e mai accentuată. Dobrescu știe să construiască proiecte și de la cald (ca participant la gherila canonică imediat postrevoluționară), și de la rece (ca universitar atent la tot ce mișcă în spațiul occidental al ideilor). Dacă Oda liberei întreprinderi va rămâne prea
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
inițial l-au pastișat apoi s-au distanțat de el, însă, da, Alex Goldiș are dreptate, forța unor prozatori precum cei pe care i-a numit vine în siajul lui, în culoarul pe care l-a creat, din deschiderea formulei optzeciste către gratuitatea experimentului, către libertatea limbajului. Dar mai este oare optzecism? Something to think about.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6365_a_7690]