1,583 matches
-
Ce îi umple pe unii de mirare este că aceste basculări i se trec de multe ori cu vederea lui Crohmălniceanu, în timp ce altora nu. Confratelui Gheorghe Grigurcu îi apar de neînțeles admirația și iubirea arătate necondiționat lui Crohmălniceanu de scriitorii optzeciști și în special de foștii membri ai cenaclului Junimea, nedispuși să ia în considerare faptul că altădată mentorul lor a militat, în spirit leninist, pentru partinitate în literatură. Chestiunea este mai întâi o chestiune de psihologie. Scriitorii tineri de acum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
copilărie la maturitate, intrarea în lume, iminența sentimentului erotic. Deși modelele și influențele sunt încă eclectice (pot fi recunoscute reminiscențe din Lucian Blaga și Ion Pillat), lui S. îi reușesc mai multe istorioare lirice (Păpușarul) sau poeme-joc parodice, „cu poante” optzeciste (Frumosul prinț). În versurile din cartea următoare, Înfriguratul fierbinte (1980), autorul pierde acea simplitate și inocență care îi marcaseră debutul, conferind liricii sale, chiar dacă nu una foarte personală, o muzicalitate plină de farmec. Un elan epopeic, combinat cu tentația experimentării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
noastră contemporană... Opiniile mele despre poezia română contemporană sunt strict secrete. Poate ați face totuși o derogare de la acest secret, în favoarea cititorilor noștri. Bine. Voi accepta să dezvălui o parte din acest formidabil secret. Încercarea de a acredita o "generație optzecistă", una "nouă-zecistă" etc., s-a dovedit deșartă. Nu există nici o notă distinctă a "optzecismului" sau a "nouă-zecismului" în poezie, așa cum nu există între contingentul optzeci și contingentul nouăzeci la armată. (Poate diferă ceva în "dotare"). Există desigur câțiva poeți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
extreme, un eseu despre poezia lui Aurel Pântea (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Echinox”, „Familia”, „Vatra” „Steaua”, „Caiete critice”, „Arca”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Limes”, „Calende”, „Discobolul”, „Paralelă 45” s. a. Cărțile lui P. sunt, de fapt, micromonografii privitoare la scriitori optzeciști din Transilvania, concepute dintr-o perspectivă deopotrivă empatica și polemică. Dacă empatia dezvăluie un sistem de afinități elective, polemică țintește două mize complementare, ținând atât de statutul canonic al autorilor comentați, cât și de metodă de lectură a scrierilor acestora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
ținând atât de statutul canonic al autorilor comentați, cât și de metodă de lectură a scrierilor acestora. Ambele componente sunt tematizate în introducerea la Între extreme. Pe de o parte, autorul denunță „critică tehnică” prin care a fost citită poezia optzecista, propunând în contrapartida o „critică de identificare”, adică un „gen de lectură fenomenologica și estetică totodată, care combină/ îmbină [...] hermeneutica existențiala - vizând experiență revelatoare, originară, a subiectului creator, ca și, apoi, ontopoetica explicită și implicită în opera - cu critică tradițională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
adeziunii interpretului la operă și în absență componenței „tehnice” care să producă discriminări și comparații, fiecare scriitor analizat tinde să apară drept „acategorial”. Pe niște coordonate similare - restructurarea revizionista a raportului dintre provincie și capitala, semnalarea clivajului din interiorul paradigmei optzeciste, profesarea unei „critici de identificare”, centrată pe „experiență revelatoare” a textului - se plasează și următoarea carte a lui P., Anatomia frigului. O analiză monstruoasa (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Mureș). Principala diferența vine din caracterul ludic mai direct asumat al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
prozaisme izbucnind pătimaș câte o metaforă („Și-n scoicile tăcerii nisipul se îmbată”, „E frig în cuvânt și în suflet cad ploi” etc.), prin placheta de versuri Clepsidra reveriei, apărută târziu, în 1996, autorul se înscrie în parametrii atitudinii poetice optzeciste. SCRIERI: Clepsidra reveriei, Cernăuți, 1996. Repere bibliografice: Rachieru, Poeți Bucovina, 208-213; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 256. G.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
tot noi le-am strîns, una peste alta, pentru fiecare exem plar în parte. Pentru ca după aceea, fiindcă nu pri mise nu știu ce bani de la Universitate, să se răzbune pe noi (nu editura, desigur, ci patronul ei, un anume Paraschivoiu, scriitor optzecist chipurile) și să refuze să ne difuzeze cartea. De difuzat, am încercat tot noi s-o facem, numai că, ne avînd ceea ce atît de suav se numește „personalitate juridică“, nu am putut încheia nici un contract cu vreo librărie. În consecință
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ce urmau, buluc, să apară, a... dispărut! Dar, cum o spuneam, nu a fost o „simplă” neglijență colegială tipic balcanică; nu, a fost, pentru „imbecilul, naivul” incorigibil ce eram, un semn, un semnal - sunetul unei trâmbițe care chema la „unirea optzeciștilor” și la „luptă strânsă” nu numai contra „bătrânilor șaizeciști”, până atunci, până’n zorii mult suspectatei revoluții, extrem de curtați și, În aparență, admirați de tinerele „speranțe” În proză, poezie și critică; nu, era ceva cu mult mai „grandios”, mai „grav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opus vechilor canoane și criterii În care noi, „bătrânii naivi” Încă mai credeam. Și, sub flamura postmodernismului, agitată cu insistență și erudiție de poetul care a trecut cu succes la proză și chiar la roman, Mircea Cărtărescu, sunt chemați toți „optzeciștii”, dar și cei care sunt dispuși să arunce peste bord vechile canoane literare, militând pentru post-modernitate În literatură. Eu, sincer să fiu, nu Înțeleg mare lucru din acest curent cultural de sorginte americană, iscat, la Început, din faldurile cerebrale ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la revoltă ca orice nouă, reală generație literară, așa cum Victor Hugo și ciracii săi au „avut dreptul” de a scandaliza opinia publică sclerozată de rigorile clasicismului Învechit. De fapt, azi nici nu mai asistăm la o singură „revoltă”, cea a optzeciștilor, ci aceste revolte sau simili-revolte se țin lanț. Și totul se explică poate prin simplul fapt că literele și „prinții ei” au intrat Într-un „firesc” con de umbră, acum, când formidabila presiune a mass-mediei răspândește mai ales agresiunea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreme, În ultimele decenii, nici nu au mai apărut romane de nivelul celor de dinainte de război, nici În Franța, după Céline, Montherlant sau Malraux, și nici la noi, după un Preda, Bălăiță, C. Țoiu sau Buzura. Deoarece, mai „tânăra generație”, „optzeciștii”, proclamând În ultima vreme sus și tare postmodernismul, care În fapt e o disoluție a acelor elemente esențiale, citate mai sus, ale construcției romanești, Își taie singură creanga de sub picioare. În plus, permit afluența „pe piața romanului” a tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o să mi se spună, dar... revoluție nu Înseamnă și acest lucru: posibilitatea de a-ți găsi adevăratele, realele capacități, adaptări, profesii și vocații?! De acord, dar... dacă unii dintre prestigioșii mei colegi și prieteni, din generația mea biologică sau dintre „optzeciști”, și-au părăsit brusc și cu mare tam-tam vechile obsesii și preocupări, În care, nota-bene, obținuseră sub dictatură rezultate performante, cariere de prestigiu și, mai ales, unii dintre ei, opere interesante, poate chiar de Înaltă valoare, Înseamnă că... da-da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decada” nu-mi șterge din memorie anumite lucruri care pînă ieri m-au contrariat și mă vor contraria din nou peste zece zile: lipsa „cărților mari” din librării, neconcordanța dintre evoluția prozei și gustul publicului, gust care manifestă inapetență față de optzeciști etc. A spune ce trebuie impune să fii exact și nuanțat. Cu această normă în față, m-am referit, pe scurt, la cărțile expuse: Patimile după Bacovia, Cartea locului, Doi pentru un tango, Astronomia pentru toți (de Matei Alexescu). Exact
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
diferite situații comice sau exasperant absurde. O parte din opera scriitorului, o serie de clișee, funcționează ca interpretant într-un spectru contextual larg. Atât de puternic funcționează prestigiul clișeului caragialian încât el autorizează uneori și colocvia- litatea și antilirismul poeziei optzeciste la un poet precum Ion Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură ?/ Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
eseiștilor Mihai Dinu, Ștefan Borbély, Nicolae Oprea, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Iova ș.a. - vor fi publicate ulterior în revistă, în cele mai multe cazuri constituind și începutul unei colaborări consistente, prin care s-a asigurat celei mai noi generații, a optzeciștilor, o reprezentare pe măsura potențialului ei. Primul număr din V.r. apărut după 22 decembrie 1989 (numerotat 10-12/1989, dar editat la începutul anului 1990) se deschide cu editorialul Viața românească în libertate, în care sunt exprimate intențiile colectivului redacțional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
modul de funcționare al acestuia, la noi, în perioada interbelică, emergența unui „canon textualist”. Articolul inaugural al lui Marin Mincu, Canon și axiologie, face ordine într-un teritoriu lăsat pe seama defilărilor de revistă. Polemizând cu Gheorghe Crăciun, care disocia canonul optzecist de „valoare”, Marin Mincu acreditează ideea perenității criteriului axiologic în constituirea oricărui canon, inclusiv a celui contemporan și discută importanța autenticității în canonul textualist al anilor ’60-’80. La anchetă participă, fiecare cu o contribuție semnificativă, Ion Pop, Ioan Buduca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
Mureșan, ECH, 1994, 1-3; Perian, Scriitori, 35-44; Regman, Dinspre Cercul Literar, 157-160; Poantă, Dicț. poeți, 133-135; Dicț. analitic, I, 127-129, IV, 673-675; Ruxandra Cesereanu, De la poet la basmolog, ST, 1999, 2; Cărtărescu, Postmodernismul, 391; Milea, Sub semnul, 113-116; Bucur, Poeți optzeciști, 136-137; Daniel Corbu, Generația poetică ‘80, Iași, 2000, 73-75; Regman, Ultime explorări, 66-71; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 201-204; Manolescu, Lista, I, 356-358; Dicț. scriit. rom., III, 328-330; Dinu Flămând, „Mürezan” în franceză, VTRA, 2003, 1. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
Peter Coryllis, Oleg Escobar Galindo); Glodeanu, Incursiuni, 315-322; Pop, Pagini, 52-57; Regman, Dinspre Cercul Literar, 290-297; Dicț. analitic, I, 44-46, 177-179, IV, 626-629; Simion, Fragmente, II, 34-37, III, 200-212; Manolescu, Litere, 265-270; Emil Manu, Ion Caraion, București, 1999; Bucur, Poeți optzeciști, 40-42; Dicț. esențial, 146-149; Ungureanu, La vest, II, 57-66; Manolescu, Lista, I, 70-75, III, 151-154; Popa, Ist. lit., I, passim, II, 372-377; Mihai Pelin, „Artur”. Dosarul Ion Caraion, București, 2001; Behring, Scriit. rom. exil, 124-143; Silvian Floarea, Universul și noutatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
meargă de vreo două ori la C.F.R. și a fost dat afară și de acolo, mi se pare de dna Pungan, soția unui ambasador ceaușist. Astfel... a luat sfârșit interesantul „Cenaclu de luni”, matrice a unei părți semnificative a generației optzeciste!... Interesant e că aproape același sfat l-am dat, cam după un deceniu, la una dintre ultimele mele Înapoieri În țară, altor doi „corifei” ai intelighenției românești, Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, pe vremea aceea, evident, mult mai puțin cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a cădea zidul Berlinului, acest război literar, dar, dacă este cu adevărat un „război Între generații” și dacă noi, șaizeciștii, să spunem, suntem atacați, foarte bine, dar... am vrea să știm cine anume ne atacă? Care generație?!... Să fie oare optzeciștii?! Nu, nu pare D-lor Înainte de revoluție, ne arătau - lui Nichita, lui Manolescu și mie, ca să luăm doar trei nume, Însă destul de sugestive - o simpatie și chiar o prețuire nedisimulate! Să fi fost aceasta pentru că, după cum insinuează neobosit, am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și umbrită de crețuri/ gură zvârlind țipete a poruncă și-nfricoșare/ câți îl vedeau în preajmă murmurau în ei înșiși/ ia te uită cine peste noi tronează”. Câteva pagini din Poemul care își citește cititorul (2001) sunt compuse în spiritul poeziei optzeciste, S. fiind considerat a-i aparține tocmai „pentru că recurge la acest joc al relației dintre autor și text, dintre text și cititor” (Alex. Ștefănescu). SCRIERI: Drumețind prin Argeș, București, 1987; Recviem la crângul de salcâmi, București, 1993; Căutând iubirea (din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
travesti i se va adăuga apetitul rostirii travestite. De aici, cu precădere în volumele de până la Ploi de piatră (1979), secvențele bacoviene turnate în carcase argheziene. Ele nu abundă nicidecum și sunt, oricum, la antipodul intertextualității programatic practicate în poezia optzeciștilor, dar semnifică, în anumite momente, o stare de criză a limbajului (de aici și asidua interogare a „cuvintelor ca material” pentru inefabil) observată, la vremea ei, de Eugen Simion, stare ce traduce mai puțin vidul interior și mai mult - paradoxal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
societate, cu „cariera” generației mele, numită „șaizeci” și care, cum spuneam, a fost mai mult decât o generație biologică. Nouă apoi, sub comunism, ni s-au alăturat cel puțin două promoții literare, numite „șaptezeci” și „optzeci”. După revoluție, e adevărat, „optzeciștii”, mai ales prin „corifeul și ideologul lor”, excelentul poet și prozator Mircea Cărtărescu, au încercat, cumva „să se rupă” de noi și de „aerul nostru literar și ideatic”, fapt ce nu se întrezărea „înainte”, în ultimul deceniu ceaușist, când „ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
televiziunile se bat între ele, SRI e într-o surdă concurență cu SIE, patronii de cluburi sportive se încaieră piperat săptămână de săptă mână, ministrul justiției se ceartă cu magistrații, ministrul sănătății cu medicii, ministrul mediului cu mediul. Editorii și optzeciștii au ce au cu Gabriel Liiceanu, avangardiștii și Anca Petrescu au ce au cu Mihai Oroveanu, intelectualii enervează pe toată lumea și se enervează între ei, scriitorii tineri se înghesuie să-i îngroape de vii pe cei bătrâni, pro-americanii se înfruntă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]