1,783 matches
-
și deasupra enoriașilor fie că e singurul în picioare, pe o estradă sau pe un podeț desenează un cerc al cărui centru este, un noi subordonat unui El. Părintele Bisericii nu este un autor sau un glosator. El este un orator, un tribun, un înalt vorbitor. Catolicitatea se naște audiovizuală (și vedem că audiovizualul are fibră catolică). Autorii de seamă ne spun cîteodată că Iisus a instaurat între om și Dumnezeu un "raport pur individual, pur personal". "Cel ce crede în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe Hermes, mesagerul aerian al cuvintelor înaripate. Nouă ne place comunicarea pentru ea însăși, principiul de circulație ca atare, viteza adică, mișcarea în sine a esențialului, a semnelor, a imaginilor, a sunetelor. Revoluția a sacralizat lemnul, hîrtia, plumbul. În 1792, "oratorul speței umane", Anacharsis Cloots, în fruntea unei delegații de muncitori tipografi, propune Convenției transferul lui Jean Gutenberg la Pantheon. "Dacă Dumnezeu a inventat soarele, acestea au fost cuvintele lui Cloots, omul a inventat tipografia. Soarele lui Dumnezeu împrăștie tenebrele fizice
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
livrescă și de o îndelungată familiaritate cu semnul scris. Chiar și improvizațiile lor publice îi dezvăluie ca cititori pasionați și erudiți. Republica este o cultură deliberativă de tip parlamentar și, în Franța cel puțin, liderii socialiști au fost mari parlamentari, oratori de tribună, produși ai tradiției republicane, care presupunea ea însăși o retorică a mulțimii. Dar retorica lor este susținută de cuvîntul scris, singurul care face legea în ochii militanților și în proprii lor ochi. Dovada: micșorați tirajul de carte, diminuați
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
va transforma în ei într-un entuziasm nestăpînit, o prețuire fără limite a propriilor opinii. Un public rarefiat nu poate fi "încins" la fel ca unul grupat; cărțile sînt discutate, aprobate sau respinse cu răceală [...]. S-au văzut cazuri de oratori care la tribună plîngeau citindu-și discursurile pe care le compuseseră fără urmă de emoție; de predicatori care suspinau recitînd predici compuse cu sînge rece; de muzicieni emoționați de cîntecele lor, de instrumentele lor. Forța care îi emoționa era aceea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
neîndrăgostit și situația mulțimii care îl urmează pe retorul care cultivă verosimilul. Astfel, el opune și aici două modele: unul dintre ele este cel al retorului care cultivă discursul numai pentru a putea convinge mulțimea, iar celălalt este modelul bunului orator, responsabil de binele mulțimii, care practică arta călăuzirii sufletelor. Tabloul analogiilor este incomplet în prezentarea retoricii, dar, dacă urmăm sugestia analogiei cu tipurile de iubire de la începutul dialogului, putem crede că modelul retorului pentru care doar verosimilul este important, făcând
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adesea, hieroglifa istorică a unui mesaj conceput mai mult sau mai puțin direcționat, de fiecare actor social. La nivelul acesta nu contează atât de mult adevărul, cât persuasiunea. Există o polimorfie a falselor evidențe care „îngroapă” cu regularitate adevărul. „Așadar oratorul nu învață tribunalele și celelalte adunări despre lucrurile drepte și nedrepte, ci doar le convinge.” Între demagogia contemporană și cea a anticilor nu există, după cum se vede, decât diferențe formale. Oratorul politic nu este în zilele noastre, precum cel al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a falselor evidențe care „îngroapă” cu regularitate adevărul. „Așadar oratorul nu învață tribunalele și celelalte adunări despre lucrurile drepte și nedrepte, ci doar le convinge.” Între demagogia contemporană și cea a anticilor nu există, după cum se vede, decât diferențe formale. Oratorul politic nu este în zilele noastre, precum cel al Antichității, decât un simplu lingușitor al conștiințelor. Democrația „intermitentă” (la alegeri) se pretează excelent unui astfel de demers. Există în continuare acele produse demagogice ale inteligenței virusate care ascund cu greu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de logică aceste manifestări. Pe de altă parte, putem confrunta derivațiile cu realitatea experimentală, pentru a marca distanța față de reprezentația pe care o dau actorii despre lume și lumea așa cum este ea efectiv [...]. Dacă ascultăm într-o adunare publică un orator ce afirmă că morala universală interzice execuția unui condamnat la moarte, putem studia discursul lui în raport cu logica și putem vedea în ce măsură frazele înlănțuite se succed în mod necesar; putem confrunta acest discurs, adică ideologia moralei universale, cu lumea așa cum este
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unui condamnat la moarte, putem studia discursul lui în raport cu logica și putem vedea în ce măsură frazele înlănțuite se succed în mod necesar; putem confrunta acest discurs, adică ideologia moralei universale, cu lumea așa cum este ea; în sfârșit, îl putem asmuta pe orator și ne putem întreba de ce cuvintele sale au o valoare persuasivă asupra auditoriului. Studiul sociologic încearcă să afle cum utilizează oamenii procedeele psihologice, logice sau pseudologice, pentru a-i putea antrena și pe alți oameni. Raymond Aron, Les Étapes de la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
excesivă pentru ceva. Mania poate atinge Însă și „planul motor”, unde dezvoltă adevărate automatisme: „Un om deprins să scrie, scrie și fără idei, ca un bătrîn doctor numit Bouvard, care, În timp ce agoniza, lua pulsul fotoliului său” (Rivarol). * „Pasiunile sînt singurii oratori care conving totdeauna.” (La Rochefoucauld) Pentru că În cazul „pasiunii”, sufletul se hrănește din Încrederea deosebită În el Însuși. * „Pentru a judeca pasiunea unui om, ar trebui să știm Întîi ce preț pune acest om pe tot ce sacrifică În numele ei
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
încremenește gândirea: „a filosofa înseamnă a învăța să mori”; „un prieten adevărat e un lucru minunat”; „scopul întregii noastre cariere este moartea”; „viața este cea mai bună călăuză” etc. Cu cuvinte vii se fabrică gânduri moarte. în ochii filosofilor, acest orator făcut să fie ascultat trece drept scriitor - și invers. Tot atâtea ocazii de a formula acest adevăr: el întrunește ambele calități: un stil și o gândire, un ton și o viziune a lumii. Montaigne nu inventează, nu asta e grija
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a fost fixată recent în anul 411 î.Hr. -, biografia și chiar personajul, pentru că multă vreme s-a pus întrebarea dacă nu cumva acest nume ascunde două identități, după care s-a conchis că au existat două persoane: un sofist și orator, Antiphon al nostru, și un retor zis „din Rhamnonte”. Mulțimea activităților acestui personaj, care s-a manifestat în toate domeniile, starea lacunară a suporturilor, incertitudinile privitoare la amestecul său într-o lovitură de stat în favoarea oligarhiei, aparenta contradicție cu tezele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trăi epicuriană și austeritatea stoică, ataraxia individuală și sensul statului, gândirea greacă și rațiunea latină. Aceeași remarcă și în ceea ce privește cuplul Hermarh/Demostene, care permite punerea în scenă, față în față, a vieții private a înțeleptului și a vieții publice a oratorului implicat în viața cetății. Ansamblul programului decorativ al vilei îndeamnă la acest gen de reflecție care decurge din logica binară a lui „Y” - faimosul topos grecesc ilustrat în mod clasic de Prodicos din Keos. Philodemos, autor al unei cărți intitulate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în momentele sale de inspirație, guvernator al Bitiniei, ginerele lui Sylla, mai întâi alăturat lui Pompei, apoi lui Cezar, nu se va vindeca de răutatea lui congenitală... Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Bârligă, 2003, p. 27). Marca de bere Tuborg a adoptat ca măsură publicitară genul oratoric epidictic. Acesta are ca principală structură elogiul sau blamarea în fața unui public. Schema argumentativă are la bază amplificarea și este conturată în cadrul temporalității prezente. Astfel, oratorul nu spune lucruri noi, ci doar amplifică aspectele cunoscute deja publicului (folosind hiperbola, metafora, repetiția etc.). Prin discursul epidictic nu se caută un acord exprimabil imediat, însă se întăresc predispozițiile pentru acțiune, în sensul că se subliniază adeziunea la anumite
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
că marea literatură nu se compune numai din ceea ce, cu un mult prea urât termen, a cărui folosire ar trebui să descalifice pe un om de litere, se numește „beletristică”. În epocile clasice proza exemplară o dădeau mai ales istoricii, oratorii, juriștii. Operele mari au totdeauna legătură cu istoria, de la tragediile grecești la dramele lui Shakespeare, la Saint-Simon, Balzac, Tolstoi etc. Iorga e poate ultimul, în orice caz unul dintre cei mai mari din tradiția ilustră a istoricilor vizionari și artiști
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ar trebui să cuprindă, iar în epocile clasice chiar cuprinde, orice scriere în proză cu caracter de operă (spre deosebire de Dl. Jourdain). Tudor Vianu în Arta prozatorilor români nu se ocupă numai de romancieri și nuveliști. Criticul, eseistul, filozoful, istoricul, economistul, oratorul, pamfletarul sunt prozatori și opera lor trebuie să aibă un stil. Claude Lévi-Strauss este un admirabil prozator, suculent, precis, sugestiv. Bergson, Nietzsche, Valéry, Sainte-Beuve, Maiorescu sunt mari prozatori; de Iorga ce să mai spun? Arta lui literară o egalează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dată de serviciile Ambasadei franceze de la București. Discursurile erau Întotdeauna, la cererea părții române, pregătite dinainte, nu se improviza, și nu se improviza, În primul rînd, deoarece Nicolae Ceaușescu era incapabil să improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punctul de vedere sintactic, dar și un prost orator din punct de vedere al exprimării, cu o vorbire sacadată și deficientă. Nu era un om limitat ca inteligență. Era un om limitat ca formație intelectuală. Și, natural, un sclav
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la cererea părții române, pregătite dinainte, nu se improviza, și nu se improviza, În primul rînd, deoarece Nicolae Ceaușescu era incapabil să improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punctul de vedere sintactic, dar și un prost orator din punct de vedere al exprimării, cu o vorbire sacadată și deficientă. Nu era un om limitat ca inteligență. Era un om limitat ca formație intelectuală. Și, natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu o dată, improvizațiile oratorice, avîntate, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
George Stephănescu. Cu o acțiune desfășurată la voia întâmplării, cu personaje parazitare, textul, în care se amestecă și elemente de comedie sau de melodramă, a fost ridiculizat, într-o cronică, de Pantazi Ghica. Altfel, M. era, se pare, un bun orator, cultivat, pledoariile sale vădind un talent care în compunerile dramatice e mult mai discret. SCRIERI: Furiile tinereței, București, 1880; Hatmanul Drăgan (în colaborare cu Frédéric Damé), București, 1880; În pragul scenei, București, 1894. Repere bibliografice: Arutnev [Grigore Ventura], „Hatmanul Drăgan
MALLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287972_a_289301]
-
Ioan Novâi de la Soceavă ori Mucenicia sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou, care a fost chinuit la Cetatea Albă. Autorul, „Grigorie monahul și prezviterul de la Marea Biserică a Moldovlahiei”, a fost mult timp identificat cu Grigorie Țamblac, scriitor și orator al culturii ortodoxe, de origine bulgară, ajuns în 1415 mitropolit al Kievului. Legenda unui Țamblac dascăl și predicator în Suceava, egumen al mănăstirii Neamț, autor al Vieții Sf. Ioan cel Nou etc. avea o tradiție puternică atunci când episcopul Melchisedec a
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
Valachie, 1851, Biblicele sau Notițe istorice, filosofice, religioase și politice asupra Bibliei, Echilibru între antitezi sau Spiritul și materia ș.a.), ca și în scrisori, el vădește, de asemenea, mari însușiri de prozator. Se întâlnesc aici, într-o alternare deseori surprinzătoare, oratorul solemn, stăpân pe mijloacele retoricii, poetul profet, copleșit de măreția atribuțiilor sale divine, pamfletarul veninos și sarcastic, povestitorul și memorialistul plin de nerv, bârfitor și familiar, iubitor de snoave și pilde populare. De altfel, tonul biblic, de venerație divină și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
al spiritului național, anticosmopolit), fie prezentate direct de autor într-o amplă digresiune, fără interes literar. Punerea în scenă a acțiunii e remarcabilă, căci autorul are un simț al gradației și al construcției care amintește și aici arta desăvârșită a oratorului. Uscăciunea observațiilor generale este compensată, pe alocuri, de sugestive viziuni picturale. Printre manuscrisele lui K. au rămas, nefinisate, note din călătoria făcută la Viena și în Spania. Cele dintâi cuprind însemnări preliminare, disparate, numeroase considerații privitoare la organizarea socială austriacă
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
care s-a afirmat. În dramaturgie nu a avut parte de aceleași succese. A rămas, ca și alții, un diletant, cu oarecare calități. Nu îi lipsește simțul replicii, patinată livresc, deși, urmărind efectul melo, pierde măsura, lansându-se - deprindere de orator - în tirade care fac să treneze acțiunea. O melodramă este piesa Mamă (1907), prezentată în cercul lui Titu Maiorescu și acceptată pentru tipărire în „Convorbiri literare”. S-a jucat o vreme la Teatrul Național din București. E, într-un decor
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
Iași, 1940, Heraclites Ephesius, pref. C. Balmuș, Iași, 1943, Heraclit, introd. Miron Constantinescu, București, 1950; Leucip și Democrit, introd. trad., pref. C. Balmuș, 1941; Epicur, Lucrețiu, Fragmente, pref. C. Balmuș, Iași, 1941; Horațiu, Arta poetica, Iași, 1943; Tacit, Dialogul despre oratori, Iași, 1946; Aristofan, Comedii, București, 1955 (în colaborare cu Eusebiu Cămilar); Procopius din Cesareea, Războiul cu goții, introd. trad., București, 1963, Istoria secretă, introd. trad., București, 1972; Mauricius, Arta militară, București, 1970; Teofilact din Simocata, Istorie bizantina, introd. trad., București
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]