1,646 matches
-
se aprinde unul dintre reflectoare, unul câte unul membrii ai brigăzii artistice își intra în rol. O senzația că nu pot să respir, inima își accelera bătăile. Am avut pentru o clipă starea de amețeală, forme și lumini, un roșu orbitor și obsesiv, o imensă pată, ca și sistemul! Un fum înecăcios a inundat sala violent, îți umple nările și chinuie privirea! Bizar, cu ce scop, aceasta numim artă , cultură? Teribil! Luminile s-au aprins în sală. Spectatorii s-au ridicat
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
cunoaște, individul urmează să intre, tocmai ca ființă rațională și nu în întreaga diversitate empirică a necesităților și aptitudinilor sale. Ansamblul desfășurării nu poate fi preluat în imperiul rațiunii: satisfacerea trebuințelor și aptitudinilor sale, fericirea sa apare ca un element orbitor, subiectiv, care nu poate fi pus în concordanță cu universalitatea principiului suprem al acțiunii umane. În concepția lui Kant, în ce anume "își plasează fiecare fericirea, depinde de fiecare sentiment al său de plăcere sau de neplăcere și chiar în
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
ca aurul din piatră, și-atunci asemeni Domnului vei fi! Dar chiar și muritoare, pentru mine pe veci mult adorata vei rămâne, căci al Pământului stăpân râvnește la fericirea de-a avea stăpână ... -O, tu, al soarelui egal prin frumusețea orbitoare, mai dulce-n glas decât dulceața și-n toate făr-asemănare, nu pot, dar cred că nici nu vreau sa mă opun la ce îmi place! Femeie sunt și-n veci de veci femeile asta vor face ... Am părăsit-o-ncredințat că totul
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
luat medicamentele pentru dimineață, la tine?” citesc în mesajul venit pe melodia lui Liszt. Deschid geanta, să controlez. “Da!” îi răspund. “Mai ții regimul pentru enterocolită?” “Da, încă o săptămână.” „Te iube!” Mii de artificii mi-au explodat în lumina orbitoare a soarelui de Salonta. Câte adolescente se înghesuiau în pieptul meu? M-am ridicat și am plecat spre WC, fără vreo nevoie primară. Am închis rapid. M-am închis! Mâinile îmi tremurau de emoții. M-am privit în oglindă: albul
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
Toate Articolele Autorului Se-njugă toamna-n fulgii care cad, ca reci sentințe peste ruginiul troian de frunze, așteptând candriul vânt să le-ascundă sub obrazul smead al cergii de ninsoare împletite, un repetabil giulgiu peste seve sleite, sub un orbitor aieve, tronând peste destine împlinite. Același ritual de-ncoronare, alb miruind frunzișul ce se pierde murind spre a renaște-n noul verde, veșmânt de primăvară-n sărbătoare. *** Ciclul "Poezia necuvintelor" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Se-njugă toamna / Ovidiu
SE-NJUGĂ TOAMNA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369916_a_371245]
-
numesc viață. Mai vorbim de suflet. Amagire! Se pare că au pierit de mult gândurile bune și s-au prăbușit multe suflete. Au rămas pe poteca ce ne duce încă undeva, niciunde, doar dureri, lacrimi și înegrite speranțe. Acum, lumina orbitoare năvălește în geamul meu, căci pomul acela făcea filtrarea razelor lăsând liber unor fâșii de lumină calmă și odihnitoare. Acum în fața geamului, e un zid murdar iar alături în balcoane, stă întinsă o prea veche lenjerie intimă pusă la uscat
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
vultur și, împreună cu Norocel, zburară printre nori, zile și nopți, până ajunseră în împărăția Soarelui. - Măi, Norocel, tu vezi că zările strălucesc? Copacii sunt uriași, cu frunze strălucitoare, casele sunt albe, cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea tolănit pe pană, moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
vultur și, împreună cu Norocel, zburară printre nori, zile și nopți, până ajunseră în împărăția Soarelui. - Măi, Norocel, tu vezi că zările strălucesc? Copacii sunt uriași, cu frunze strălucitoare, casele sunt albe, cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea tolănit pe pană, moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
simții nevoia să protejez ființa angelică lipsită de apărare. În clipa în care mă repezeam înfuriat înspre ei ca un taifun nimicitor, cel mai apropiat scoase dintr-un buzunar un instrument ciudat pe care îl îndreptă către mine. O lumină orbitoare ... **************************** Strângeam în mâini volanul mașinii mele, simțind o ușoară amețeală urcând în mine, tulburându-mi vederea. Am aruncat o privire înspăimântată înspre locul din dreapta și am rămas extrem de îndurerat văzând locul liber. Am scuturat de câteva ori capul, încercând să
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
dat să simți în corpul tău material. Se opri pentru o clipă, trase un fum din țigara mentolată, după care continuă : - Am ajuns la capătul tunelului, am ieșit din el și am simțit în acea lumină unică, nemaiîntâlnită (ciudat - defel orbitoare !), prezența unei ființe pe care nu o vedeam, dar știam instinctiv că se regăsea acolo, ocrotindu-mă cu nemăsurata ei dragoste. Am auzit apoi o voce caldă venind dinspre lumina aceea de nedescris în cuvinte, o voce foarte sonoră și
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
pot să îmi aștern tăcerea Pe geamătul, ce-n sori va fi durut. Să cresc cu inima pe cicatrici, Că într-o florărie de poveste Mi-e dor să știu că sunt... Un simplu licurici, focul-lui- Dumnezeu, Când nici lumina orbitoare N-o să mă conteste... SANCTUARE ÎN VEȘMÂNT Prin nopți de sanctuare, în veșmânt, Hălăduiesc fantastice genuni, Cu- atâta paradis și voluptate, Îmi caut zeitatea-n alte lumi. Heruvice ascensiuni coboară Spre sensul înțelesului curat. Prin înălțarea gândurilor clară, Mai văd
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
fulgerul s-a furișat într-un loc adânc al ființei sale și i-a luminat toate ungherele întunecate, uitate, șterse... Și-atunci a văzut ceea ce nu dorea să privească și s-a retras într-o carapace de resemnare... După lumina orbitoare a urmat tunetul surd al tăcerii. Și-a acoperit atunci visele și s-a cuibărit pe-o geană de noapte. Nici luna nu i-a mai ascultat suspinul, nici clipele nu i-au mai dus dorul. O forfotă acută de
O VIAȚĂ ALBASTRĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369509_a_370838]
-
cu inima. Și mai puțină sare, și mai puțin alcool, și mai puțin stres. Restricții, restricții, restricții. Privesc pe fereastră iarna. O iarnă autentică. Însă de sărbători, la Crăciun și la Revelion zăpada nu a binevoit să fie prezentă, strălucind orbitor prin absență. Totală. Totuși, a fost frumos: eu, nevastă-mea, fiul cel mic și a doua fată am dat tonul petrecerii de sărbătoare. Mâncare și băutură, din belșug. Brăduțul - imaculat și echipat în conformitate cu evenimentul. Căldură și muzică. Colindători. Lerui ler
3. MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370670_a_371999]
-
tehnologia lor trufașa. Timp, destine, caractere, Precum și imense tăceri. Imaginați-vă o clepsidra În mijlocul căreia sunt ele, Rotile dințate. În punctul în care acestea se întrepătrund Se frânge chiar și lumină. Iar dincolo de dinți , Și de acest nefericit concubinaj Țâșnește orbitor ,sângele. Substanță pe care rotile o cer drept plata, Și cu care se călește oțelul avid, De scrâșnet. Preț pe care noi îl plătim Ba contemplându-le Ba dispărând în încleștarea lor. Ce le pasa lor.., roților dințate? Nepăsare ruptă
NEPĂSAREA ROŢILOR DINŢATE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369727_a_371056]
-
ales că avea senzația cumplită că rămâne fără aer. Pe neașteptate, toate pânzele de păianjen au început să se retragă până nu le-a mai simțit prezența. În urma lor s-a descoperit o gură de ieșire, prin care o lumină orbitoare răzbătea prin legătura de pe ochii Emanuelei... O transpirație rece îi învăluia întregul trup. Tremura și era lipsită de vlagă. Deschise ochii și înțelese că se află în baie, jos, lângă ușă. „Cum am ajuns aici? Nu știu... Sunt prea obosită
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
dintr-o reclamă postată pe un autobuz oprit în stație. „ Și dintre atâtea vedete care puteau să-i cadă la picioare ,taman o insipidă care lucra la Cazinou, i-a pus pirostriile ?! ” se întreabă singur,căutând să înțeleagă cât de orbitoare este dragostea . (va urma ) Referință Bibliografică: VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
dat să simți în corpul tău material. Se opri pentru o clipă, trase un fum din țigara mentolată, după care continuă : - Am ajuns la capătul tunelului, am ieșit din el și am simțit în acea lumină unică, nemaiîntâlnită (ciudat - defel orbitoare !), prezența unei ființe pe care nu o vedeam, dar știam instinctiv că se regăsea acolo, ocrotindu-mă cu nemăsurata ei dragoste. Am auzit apoi o voce caldă venind dinspre lumina aceea de nedescris în cuvinte, o voce foarte sonoră și
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
surdină mă privești Nu știu de eu-s o vină sau vina ta e că iubești În zăpăceli de ceață, în fuga singură de-arcuș Simt o nouă viață, inima-mi spune: acuș-acuș În gât se-nalță teama, zvâcnind săruturi orbitoare Și nimeni nu ia seama că-n brațe-ți sunt o mică floare Copacii-ți mișcă-n iris, iar frunzele-ți foșnesc în suflet Cu aripi lungi de ibis zburăm uitând al zilei scâncet Cu-nfometarea clipei, cu însetarea de lumină
TANDREȚEA SUFLETULUI de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370246_a_371575]
-
nu vă faceți de râs! Vorniceii unde nu începură să chiuie, lăutarii să cânte mai cu înverșunare și tot alaiul se îndreptă spre curtea Speranței. Dar aici intrară numai cei curajoși, ceilalți rămânând pe uliță. Când văzură împăratului așa de orbitoare, vorniceii pierdură curajul, căzură la pământ și nu mai îndrăzniră să ridice privirea. Numai unul, mai curajos, îndrăzni să se ridice. Se apropie de împărat și căzu în genunchi. Începu să spună orația de nuntă, cam bolborosită, din care împăratul
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
păr. Așa că, se înființează la mine, cu poșetuța aurie atârnând în îndoitura brațului drept și mă claxonează scurt, demonstrativ. Frumoasă mașină, nu mă pot opri să o admir, iar ea zâmbește cu buzele acoperite de pelicula sidefie a unui ruj orbitor, știind că mă dau în vânt după mașinile mari. - Ei, ce zici! - Bună treabă, când ai achiziționat-o? - Ieri! Râde fericită, studiindu-și conturul ochilor în oglida retrovizoare. Hai, urcă! - Ai apucat să citești instrucțiunile? Mă privește de parcă tocmai ar
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
Toate Articolele Autorului Ești fericit? Acea văpaie stranie pe care tot o simți, în jurul tău și parcă îmbrăcată cu mantia unor sfinți, care tot caută să fie conturul unui Om sau spaimă ca solie, din pacea unui pom. Dar umbra orbitoare se furișează-ades în care doar oftatul e calea de-nțeles. Printre perdele în nesfârșitul nopții eu prizonier stingher al fericirii porții, mă spăl cu bucurie de un păcat uitat, sunt fericit încalte și te păstrez înalt. Referință Bibliografică: Absurdul iluziilor
ABSURDUL ILUZIILOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353056_a_354385]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > COERENȚĂ AMNIOTICĂ Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Culcat în iarbă, gândul, supraviețuitor al cataclismului, privește nedumerit lumina orbitoare - spice vălurite în care se scaldă. Nu i se mai ghemuiește frigul în suflet... Caută locul unde inima i-ar începe din nou să bată. Arome de cimbru sălbatic dansează frenetic în jur, învăluindu-i umerii într-o binecuvântată îmbrățișare
COERENŢĂ AMNIOTICĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353753_a_355082]
-
dat să simți în corpul tău material. Se opri pentru o clipă, trase un fum din țigara mentolată, după care continuă : - Am ajuns la capătul tunelului, am ieșit din el și am simțit în acea lumină unică, nemaiîntâlnită (ciudat - defel orbitoare !), prezența unei ființe pe care nu o vedeam, dar știam instinctiv că se regăsea acolo, ocrotindu-mă cu nemăsurata ei dragoste. Am auzit apoi o voce caldă venind dinspre lumina aceea de nedescris în cuvinte, o voce foarte sonoră și
CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354021_a_355350]
-
noaptea. Oare ce-a fost ieri, astăzi și ce va fi mâine, pot fi laolaltă vreodată? Am luat prefecătoria și am aruncat-o pe-o fereastră a altui dincolo, ca să nu răspund la acea voce de femeie - copil. O lumină orbitoare deschise poarta unei alte zile, din dublura spațiului meu, și am văzut un oraș, cu străzi ciudate în care oamenii țipau. Am simțit că eu devin fiecare părticică, ale acelui oraș. M-am simțit în coloane și ziduri, care se
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
și frâne... zăpadă tasată... e o chestiune vitală... capitala... adresa la telefon... curelele la bocanci nu se... formațiuni glaciare vechi de... da, ajung noaptea asta și ... coarda elastică și pitonii sunt... fotografii pe telefon ... nu doresc să... lumina... lumina este orbitoare...”. Între timp, intrase neauzit și Cezar Nistorescu. S-a apropiat și a ascultat cu atenție. I-a făcut semn lui Eugen că nu înțelege, dar nu a deranjat cu nimic până când Iustin a dat semne de oboseală și foarte curând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]