161,978 matches
-
Festival BIFEST, alături de Moloh, 1999, și Tată și fiu, 2003, purtând semnătura aceluiași Al. Sokurov). Clasicul narator al filmelor rusești ne poartă prin cele mai importante săli ale Ermitajului, adică prin principalele momente ale istoriei sale, povestite nu într-o ordine strict cronologică, ci într-un amestec savant de epoci, idei, replici, imagini, mentalități. Îi zărești sau îi auzi strigați (dacă știi cum să privești și să asculți) când pe marchizul de Custine, când pe Pușkin și pe a sa Nathalie
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
act pur de autocontemplație. Claudia Todor nu constată pur și simplu natura feminină, capricioasă și mereu surprinzătoare a unui univers deja constituit, ci proiectează asupra unei realități necoagulate încă propria sa feminitate, fluctuațiile conștiinței de sine și visul unei alte ordini morale. Din această întîlnire fatală a exteriorului cu interioritatea, a indiferenței cu forța de germinație spirituală, se naște întraga mitologie a unei existențe în care imaginarul și realul trăiesc în același plan. Femeia concretă și principiul feminității, revolta față de precaritatea
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
inamici, - nu ei, personal, singuri ei pe ei, cum se susține uneori de către cetățenii vânduți agenturilor străine; dacă se vor trezi ei, zic, și dacă, deșteptându-se dânșii în cele din urmă, nu le-ar veni ideea să termine cu ordinea aceasta atât de prost stabilită și restabilită aiurea de atâtea ori... Ei!? Mai facem o răzmeriță? Veți spune că merg mult prea departe. Sau că îmi bat joc de nație. Doamne ferește! Sau că oi fi un pesimist de nevindecat... Partea
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân fideli legămintelor făcute și acționează mereu în spiritul dreptății; cartaginezii aparțin unui univers barbar, romanii - lumii civilizate; cartaginezii reprezintă o forță obscură și irațională, iar romanii - ordinea și claritatea. Putere a răului, simbol al corupției, imoralității și violenței, Cartagina tinde astfel să se constituie într-o anti-Romă. Desigur, cele două părți - reprezentate adesea printr-un cuplu exemplar, cum ar fi cel al marilor comandanți Hanibal și Scipio
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
mai toate împrejurările, el o asociază cu fiziologicul. Sunt recurente, de pildă, imaginile mâinii care înșfacă hrana, ale maxilarelor care o devorează, ale corpurilor umane reduse la condiția lor animalică, dormind înghesuite pe dușumeaua unui vagon de marfă. În altă ordine de idei, imaginea trenului, prezentă în mai toate producțiile despre Holocaust (fie că e vorba de literatură sau de filmografie) devine în Armistițiul nu atât (sau nu în primul rând) simbol al spațiului de trecere, al acelui no man's
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
un modest calculator de buzunar ocupând o redusă suprafață a mesei de lucru, și care nu a afectat bugetul de intelectual, îmi este de tot folosul în calculele de până la douăsprezece cifre pe care obișnuit le efectuam la punerea în ordine a cheltuielilor cotidiene. Dacă mă mai gândesc că un lot de incalculabilă importanță din operele elinești ale antichității ne-au parvenit prin acești purtători de turban, pare timpul să descoperim o cale de înțelegere cu dânșii. Până atunci să notăm
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
prea se confirmă în faptele narate ori că, cel puțin, este cam radical. încă nu se poate vorbi de un pustiu comunist bine instalat, de anularea sau eradicarea violentă a oricărei forme de rezistență, a tot ceea ce nu corespunde noii ordini sociale (este vorba aici de materia narativă analizată și nu de istoria în sine a perioadei). Mai este ceva viu. Slugarnicii partidului roșu mai pot fi luați la șuturi prin sat, teama generalizată în fața unor diabolice măsuri nu este încă
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
de fantasme prin intervenție onirică suprarealistă. Oricum, realitatea dată, lipsită de consistență și de sens (despre "puțina realitate" vorbise și Breton) cheamă reversul relativ compensator al irealității ca teritoriu al imaginației și gândirii libere, nonconformiste, revoltate, ce propune o relativă ordine subiectivă în "harababura" din jur. Vorbind despre incongruitatea realului (un roman al său din 1922, anul când murea Kafka, se intitulează L'Incongruente - Omul nepotrivit, și a fost pus de autorul însuși în legătură cu autorul Metamorfozei) și despre irealitatea mai productivă
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
cu tot, trei dolari! Dacă ești pretențios, poți trece alături, în mult mai organizata "Piața Aurora" - un fel de strămoș preistoric al mall-ului (pe care Timișoara, ce-i drept, încă nu-l are!). Aici, în "Aurora", înțelegi ce va să zică ordinea și ierarhia negoțului: zeci, sute de mii de metri de prelată delimitează micile "shop"-uri în care găsești de toate: de la CD-uri piratate la încuietori și șampoane. Cu o condiție: să nu suferi de claustrofobie. Pentru că, în înghesuiala parcelată
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
textul unui scriitor să pară "împănat ca o tartă cu prune" - ca să-l cităm pe Lawrence Durrell - tot astfel spectacolul sfârșește prin a fi lipsit de orice arhitectură. Puțin îi pasă însă de asta lui Zholdak, dușman declarat al oricărei ordini care ar putea îndigui șuvoiul. Nestăvilită, zbuciumată, impetuoasă, dinamica lui se dovedește incompatibilă cu structurarea unui ansamblu al imaginilor. Ceea ce contează este doar succesiunea, fluiditatea și mișcarea lor interioară. Iată de ce reprezentațiile lui Zholdak ar putea dura la infinit: nimic
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
Iată un teatru al unei neasemuite libertăți, dar ale cărui limite se pare că începe să le întrezărească el însuși, din moment ce se declară interesat pe viitor de lucrul cu "supramarioneta". Trimitere la "arta teatrului" a lui Craig, ca și la ordinea pe care Wilson a impus-o universului său! O apropiere încă și mai explicită se va impune în viitor? Există în teatrul lui Zholdak și o altă cale, despre care, din păcate, nu știu mai nimic. E aceea din Trei
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
împreună cu studiul introductiv la Banchetul, Despre iubire, ne-o readuce în atenție. În sens restrîns, stă mărturie o anume libertate în alegerea subiectelor, o plăcere de a le lăsa să se întrepătrundă în voie, fără alt plan și fără altă ordine decît "tropismul" lor unul pentru altul. Printr-o seamă de reorientări, se ajunge, într-o succesiune care poate fi sau poate nu fi întîmplătoare, de la etica stoică la morala din Banchetul. Le apropie, dînd unitate cărții, două idei pe care
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
unei metode și al unui stil personal. Volumele anterioare au adus puncte de vedere și teme extrem de interesante, puncte de referință în istoria gîndirii lingvistice românești: de la teorii despre obiectul direct prepozițional, raportul adversativ, mijloacele de afirmație, exprimarea politeții, partitivul, ordinea cuvintelor - pînă la "continuitatea mobilă", occidentalizarea romanică, cultura populară și cea pentru elite, adaptarea neologismelor, limbajul politic, limbajul religios etc. Și cartea recent apărută cuprinde unele observații gramaticale (asupra articolului, a analogiei etc.), dar predominante sînt temele culturale: plurilingvismul, relațiile
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
mai chiulească, să nu mai propună legi pentru strictul lor folos și să nu mai voteze cu amîndouă mîinile propuneri legislative care nu-i avantajează decît pe ei. Primarul ex-parlamentar a descoperit că omul de rînd nu se regăsește pe ordinea de zi a dezbaterilor din cele două Camere. Că imaginea parlamentarilor e catastrofală printre alegătorii de rînd și că aleșii patriei refuză să accepte că așa stau lucrurile. Îmi amintesc că anul trecut discutam la telefon off the record cu
Munca de jos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12636_a_13961]
-
despre el)ť. Egoism care, peste un număr de ani, va consterna milioane de români!" Glosînd o culegere de interviuri a lui George Arion: Caracterizîndu-și, printr-un personaj, opera romanescă, Dinu Săraru vorbește de nedreptățile întîmplătoare ale revoluției, cuvîntul de ordine fiind că, în socialismul roșu, altfel de nedreptăți nici nu s-ar putea produce. Cel intervievat se supune astfel, nemijlocit, judecății cititorului și tot astfel cînd îl consideră pe Iuliu Maniu Ťunul dintre cei mai lași politicieni ai istoriei noastre
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
prieteni pozează chiar Cornel Ungureanu. Iar "intervalul timișorean" e mai mult un pretext. Dincolo de urmărirea unei biografii a exilului, volumul (construit ciudat, ca un dosar din decupaje neînchegate, dintre care se aleg, la tot pasul, repere demne de studiat) pune ordine într-o chestiunde de testament literar: moștenitorii excluși sunt rechemați, după o jumătate de secol, la masa onorifică a celei mai prestigioase mișcări literare a Ardealului.
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
nu pare a fi decît provocare programată! - pentru a căpăta progresiv sens, pentru a se organiza într-o viziune. Haosul instalat pe platou traduce teatral deruta personajelor pe care drogul le antrenează într-o lume fără direcție, nici principiu de ordine. Progresiv se produce însă o mutație, căci dragostea devine dublul cocainei. "Ea atrage și distruge" ca și praful orb ce se convertește în expresie metaforică a dependenței sentimentale. Geniul spectacolului consistă în capacitatea de a descoperi forma teatrală, concretă, aptă
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
Lumea fizică (1977), Terapia muncii (1981), Starea de fapt (1984), O bufniță tînără pe patul morții (1988), Discurs asupra struțocămilei (1995), Tălpile violete (1990), Iepurele suedez (1997), Medeea și mașinile ei de război (1999). Versul de început al poemului În ordinea în care continuu să exist, care deschide antologia, rezumă esențial atitudinea poetică a lui Ioan Flora: "În jurul meu, lumea". Vorbeam despre balcanismul poetului. Aici se vede el cel mai bine, în felul liric de a se raporta la realitate, în
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
imaginilor care se succed în toată banalitatea lor firească. Citez, pentru plăcerea aglomerației de imagini, și "povestea" unei călătorii cu trenul, o descriere modernă, în miniatură, ușor ironică, a lumii balcanice contemporane, căzute în derizoriul cotidian: "Totu-i adus în ordine: și valizele și aparatele de radio/ și scurtele de piele și cafea-filtru,/ și șuncile tale fumegînd departe,/ sub cămașa în carouri./ Marea, valsul cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii deconcentrați făcînd pe domnii."(Balcan Express) Pentru poet, lumea se înfățișează în
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
adică, ascendența de o acută notorietate instaurată în zona criticii literare de un Bachelard, Raymond, Picon ori Starobinski, dar care, în plan componistic sonor, comportă doar înrudiri și filiații răzlețe (poate un John Cage, pe alocuri, un Eric Satie, în ordine facturală ori un Morton Feldman, în plan mai degrabă psihologic). Unii l-ar putea chiar invoca pe Beethoven, maestrul dezvoltărilor prin eliminare, al surpărilor și ruinărilor microstructurale. Numai că "titanul de la Bonn" a fost "lucrătorul" ce a ținut permanent într-
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
în această situație de-construcția devine inoperantă, neputând fi implementată din motive de incompatibilitate. Mai mult, speța respectivă frizează absurdul, tocmai pentru că opusul muzical savant e întemeietor, prin urmare, imprevizibil și de neîngrădit, defectiv de acel vector inaugural dezmembrător. Dezechilibrarea ordinii macrostructurale (de o pronunțată implacabilitate) ori deșirarea cusăturilor microstructurale (la fel de neiertătoare în varianta ideală) nu numai că nu garantează sensul, dar poate eroda însăși semnificația opusului. Tehnicile de-constructiviste au făcut ochi în clipa în care structura sonoră a devenit
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
acesta și împreună cu care iese din locvacitatea diurnă a materiei spre a trece, tot împreună, într-o existență necircumstanțiată. Din această relație specială cu pictura, cu pictura înțeleasă ca act ceremonial și ca formă de restaurație a echilibrului și a ordinii raționale a lumii sensibile, derivă, în ultimă instanță, și preocuparea exclusivă a artistului pentru momentul creației, al elaborării, și într-o măsură extrem de mică, dacă nu chiar foarte aproape de nivelul zero, pentru spectacolul expunerii și pentru ieșirea în public, în
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
și istorie literară. Fără să fie o ediție critică, îngrijitorii o numesc �ediție de referință�, pentru că va putea fi punctul de pornire pentru un obiectiv academic mai ambițios. E de notat că va fi prima ediție integrală, punând publicistica în ordine cronologică, după ce autorul în edițiile supravegheate de el crease, prin dislocări și reorganizări, un adevărat haos în acest domeniu, pe deasupra aflat în vizorul cenzurii în seria de Scrieri începută în 1962. Sunt multe diferențe de amănunt față de ediția G. Pienescu
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
materializau o directivă ideologică, pe când revizuirile de acum, dincolo de furia distructivă a unora, dincolo de exagerările "acuzatorilor maniacali", decurg din logica internă a dezvoltării literare și dintr-o obligație normală a criticii. Normală și de neocolit. Nu cred apoi, în altă ordine de idei, că avem azi de-a face cu "un cult idealizant al lui Maiorescu, văzut ca un Moise al culturii române", după cum nu cred că ar fi sosit clipa "să dăm mai mult credit" scenariilor care îl culpabilizează iarăși
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
un amic pămpălău, aflat din întîmplare în același loc și în aceeași noapte cu ei. Pericolul prezenței unui al treilea face ca povestea reală să izbucnească, să iasă din matcă. Tînărul Alexandru Berceanu este acompaniat în această propunere, arzătoare la ordinea zilei, de trei actori, deja cunoscuți, cu lucruri importante făcute la Bulandra sau aiurea. Inclusiv la Green, în spectacolul regizat de Florin Piersic jr., Zi că-i bine, primul pe care l-a făcut și care a atras imediat atenția
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]