1,396 matches
-
contribuie cu sume mari la ridicarea statuii „Ciordaș și Bolcaș” din Beiuș, iar la fondarea „Casei Naționale a județului Bihor”, se înscrie ca membră fondatoare cu o sumă însemnată. Ajută acțiunea ridicării monumentului Iosif Vulcan în Oradea, contribuie la susținerea Orfelinatului „R.F.R.” din Transilvania, cu sume considerabile, anuale, se face membră fondatoare la „Astra”. Construiește o troiță în cimitirul din Olosig, întru pomenirea eroilor căzuți pe câmpul de onoare de la Tisa, împodobește an de an mormintele eroilor din cimitirul Rulikowski, risipind
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
femeilor din orașe și sate: a) maternități la orașe, b) dispensare și moașe la sate, c) combaterea bolilor epidemice și sociale, d) ridicarea igienei în general. 4. Protecția copiilor: leagăne de copii, cămine de zi, cămine de sezon la țară, orfelinate pentru copiii ostașilor, grădinițe. A luat cuvântul apoi d-na dr. Florica Bagdasar, arătând că: fascismul a însemnat pentru milioane de femei din Europa asuprită, durere, moartea celor dragi; a însemnat pentru milioane de copii lipsuri, chinuri fizice și morale
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
lor este decis să lucreze fiecare în domeniul său de activitate în acest sens. S-au dus nenumărate acțiuni mici, locale, cu bune rezultate de pildă: reglementarea distribuirii pâinii, a gemurilor, mălaiului pe preț maximal; acțiuni în jurul întreținerii unor maternități orfelinate, reclădiri ale unor biserici, școli etc... Domeniul în care femeile au fost deosebit de active este acela al protecției mamei și a copilului. Aici cu toate numeroasele piedici, au realizat 35 cămine de zi, 17 colonii sezoniere, 15 cantine proprii, sprijinind
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
-și putea lua, la Iași, licența în medicină. B. trăiește la o vârstă fragedă ororile războiului, tatăl plătind cu viața, în 1921, abnegația față de răniți. Școala, începută la Adjud și continuată la Câmpulung, în Muscel, unde mama e directoarea unui orfelinat, nu-l atrage. La cincisprezece ani, adolescentul părăsește casa părintească, plecând la București, pe urmele fratelui mai mare, Dan Botta, de care va fi extrem de legat sufletește toată viața. Își va lua totuși bacalaureatul, probabil la Cluj, și va urma
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
amintirile mele sunt falsificate. Încă de la naștere. Și nu voi putea niciodată depune mărturie în numele celorlalți. Nu le cunosc viața. Nu o înțeleg. Copil fiind, nu știam cum trăiau ei, toți acei oameni normali. Lumea lor se oprea la poarta orfelinatului nostru. Odată când am fost invitat la o aniversare, într-o familie normală - două fetițe cu cozi lungi, părinți arătând o îngăduință excesivă, cum se spune, dulceață servită în cupe mici din alpaca, șervete pe care nu îndrăzneam să le
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu o linie punctată, alcătuită din scurte treziri după acele morți intermediare cu care ne este presărată existența. Una dintre acele morți m-a atins în ziua în care un elev, șeful uneia dintre micile bande care făceau ravagii în orfelinatul nostru, a scuipat în direcția mea fire de tutun din chiștocul pe care-l ținea în gură, anunțând cu o șuierătură disprețuitoare: „Doar toată lumea știe că pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine...“. Sau altă dată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de Sașa. Unicul semn care o mai leagă de improbabila ei patrie e limba asta, limba ei maternă pe care îl învață pe adolescent s-o vorbească în cursul serilor de sâmbătă, când el obține permisiunea de a ieși din orfelinat și de a veni în izba mare și neagră... Își fixează privirea pe chipul ăsta, pe buzele astea care emit sunete ciudate, pe care totuși le înțelege. Cine e ea, de fapt? Își amintește istorii de demult pe care ea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un rictus sfidător. Se pregătește să-i spună femeii adevărul pe care de acum îl cunoaște, adevărul frust și plat, pe care ea încearcă să-l ascundă sub „bolți“, „donjoane“ și alte frumoase vechituri. Adevărul ăsta a explodat azi-dimineață la orfelinat, când un mic șef de bandă, înconjurat de zbirii lui, i-a aruncat acele cuvinte, pe jumătate cuvinte, pe jumătate scuipături: „Doar toată lumea știe, pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine!“. Tot adevărul lumii se concentra
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine!“. Tot adevărul lumii se concentra în acel scuipat. Era materia însăși a vieții. Agresorul lui nu putea în nici un caz ghici cum murise tatăl adolescentului, dar știa că în orfelinatul lor nu erau decât din ăștia: copii ai unor părinți declasați, morți în închisoare, executați pentru a nu pângări imaginea țării. Copiii își inventau drept părinți exploratori la Polul Nord înghițiți de ghețuri, piloți de război dispăruți. Cuvântul-scuipat îl privează pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ziua în care strigătul unui adolescent fusese cât pe ce să mă ucidă: „Taică-tău împușcat ca un câine de mitraliori...“ De atunci, de la o sâmbătă la alta, povestirea continuase oferindu-mi ceea ce-mi lipsea cel mai mult la orfelinat - certitudinea că înainte existaseră pe acest pământ de niște oameni care mă iubeau. Privind-o pe femeia cu păr alb, care stătea la câțiva metri de mine, înțelegeam tot mai bine că adevăratul sfârșit al povestirii ei era tăcerea, valul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a Chinei la nivel internațional. Trăiască ziariștii! Plouase cu premii. Bineînțeles, se găsiseră unii care să trâmbițeze „consecințele negative“ și să facă mare caz de ele. Dar În orice subiect controversat există și așa ceva. Prin urmare China a Închis ușile orfelinatelor o perioadă. Fără adopții, operații pentru gură de lup sau pături noi frumoase. Și cât a ținut asta? Poate cel mult un an. Uneori trebuie să accepți câteva zgârieturi dacă vrei să câștigi cursa. Și-n final toată lumea câștigă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nervi interminabilele discuții în contradictoriu dintre el îngerul cel Bun și mine Demonul cel Rău. Și apoi, în ultimul timp, Filip își luase aerul acela patern și vinovat, ca un tată care își scoate, în fiecare duminică dimineața, băiatul de la orfelinat, îl plimbă cu trăsura, îl duce la o cârciumă din cartierul oriental, îi comandă cele mai bune mâncăruri, îi oferă chiar și o cafea și puțin rom, ca semn că îl consideră mare de-acum, îi povestește întâmplări din viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca semn că îl consideră mare de-acum, îi povestește întâmplări din viața lui, unele chiar cu femei, îl plimbă apoi prin port, pe plajă, la vechea vamă, îi arată un apus de soare, și seara îl aduce înapoi la orfelinat, lăsând porțile mari de fier să zăngăne în urma însingurării lui, pentru o altă săptămână prea lungă și chinuitoare..." "Filip gardianul! Și încă plătit! Oare de ce o făcea? Ca să nu-și piardă o slujbă bună? Cine știe? Poate la început din cauza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nervi interminabilele discuții în contradictoriu dintre el îngerul cel Bun și mine Demonul cel Rău. Și apoi, în ultimul timp, Filip își luase aerul acela patern și vinovat, ca un tată care își scoate, în fiecare duminică dimineața, băiatul de la orfelinat, îl plimbă cu trăsura, îl duce la o cârciumă din cartierul oriental, îi comandă cele mai bune mâncăruri, îi oferă chiar și o cafea și puțin rom, ca semn că îl consideră mare de-acum, îi povestește întâmplări din viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca semn că îl consideră mare de-acum, îi povestește întâmplări din viața lui, unele chiar cu femei, îl plimbă apoi prin port, pe plajă, la vechea vamă, îi arată un apus de soare, și seara îl aduce înapoi la orfelinat, lăsând porțile mari de fier să zăngăne în urma însingurării lui, pentru o altă săptămână prea lungă și chinuitoare..." "Filip gardianul! Și încă plătit! Oare de ce o făcea? Ca să nu-și piardă o slujbă bună? Cine știe? Poate la început din cauza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un poem exact ceea ce cred că ar trebui să facă din el. Marea majoritate a celor o sută optzeci și patru de poeme sunt nu avântate, ci înălțătoare, și pot fi citite de oricine, oriunde, cu glas tare chiar, în orfelinate pe nopți de furtună, dar ultimele treizeci, treizeci și cinci de poeme nu le-aș recomanda nici unui suflet viu care n-a murit, preferabil lent, cel puțin de două ori în timpul vieții. Favoritele mele, dacă există așa ceva și bineînțeles că există, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
textilelor. Când au sosit nemții, l-au instalat Într-o poziție de autoritate pe acest individ. Încă e adeseori discutat În cercurile de refugiați. Rumkowski Îi era numele. Era un afacerist ratat. În vârstă. Un individ zgomotos, corupt, director de orfelinat, un colector de fonduri, un actor prost, o figură de batjocură, dezgustătoare din comunitatea evreiască. Un om cu un rol neînsemnat de jucat, ca atâția indivizi moderni. Ați auzit vreodată de el? Lal nu auzise de el. — Ei, veți auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
noi - sala de gimnastică, centrul de artă și pavilionul pentru științe - colegiul St Geroge mai are încă două clădiri hodorogite din cărămidă roșie, Old Hall și Middle Hall, care au rămas de la prima, destinație a clădirii, din epoca victoriană, ca orfelinat.) În acea după-amaiază, câțiva profesori, care altfel ar fi rămas ascunși în clasele lor din Old Hall în timpul pauzei, fuseseră nevoiți să caute refugiu în cancelarie unde încă mergeau caloriferele. Eu stăteam de-o parte, într-un colț îndepărtat, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
domnind peste etuvele din bucătăriile restaurantelor, unde operează cu diverși aditivi mortali și condimente cleioase. Suntem lăsați să ghicim care e dimensiunea reală a devierilor lui sexuale, deși într-o secvență reluată obsesiv, Spunk face o vizită „caritabilă“ la un orfelinat cu mama lui: într-o serie de prim-planuri îl vedem oferind bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui cuvânt care să surprindă personajul Cadutei Massi, sterilitate o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întruna despre câți copii va naște ea într-o bună zi. Există multe scene simbolice în care Caduta privește dezolată spre locurile de joacă pline de copii veseli sau apare în apropierea unor ghivece cu flori ofilite. Apoi, vizita la orfelinat. Există chiar și o scenă unde, în vis, roșcata Caduta bântuia de una singură pe întinderile de necuprins ale unui deșert cenușiu. Cât de sterilă poate fi o femeie? Da, chiar să ajungi să o compătimești pe Caduta deznădejdea sterilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Casă de copii școlari, dar diferența de vârstă Între ei (mai bine de patru ani) Îi făcuse să se cunoască abia În armată. Aveau totuși numeroase repere comune, numai că Zare nu-și cunoscuse deloc părinții și Începuse viața de orfelinat de foarte mic, iar Grințu fusese adus acolo numai la vârsta destul de Înaintată de 13 ani, după ce o țărancă bătrână despre care el credea că Îi este mamă murise. Și, cât timp Zare Îl ferchezuiește pe Grințu În holul infirmeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dacă acest lucru s-a petrecut sau nu În 1951, altfel, nici virtualul autor al scenariului și nici cel care Îl sugerează nu pot oferi nici un fel de detalii. E clar numai că de aici Grințu cel mic pleacă spre orfelinat, iar Anton, după ce așteaptă o săptămână În beci, află În sfârșit că cei din satul unde s-a Însurat prima dată nu l-au uitat. Ba unii chiar și-au amintit că el ar fi simpatizat cu legionarii Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
noapte de arest. Nu mi-am putut da seama, după descriere, dacă era el sau nu, dar ceva Îmi spunea că el a fost și că acela a fost copilul lui. În ’64 copilul a fost adus din nou la orfelinat, mama lui adoptatoare se stinsese din viață și am presupus atunci, azi mă Îndoiesc, că Grințu tatăl murise Între timp. Sau... cine știe, poate nu voia să-și recunoască copilul pentru a nu-i zădărî acestuia viața cu dosarul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Stamatescu Îi spuse: — Dacă Într-adevăr te-ai hotărât să cauți urmele părinților tăi, du-te mai degrabă În satul G. din Ilfov. Ți-am scris aici o recomandare pentru inspectorul de acolo. Luase plicul În care fostul director de orfelinat pusese hârtia la care mâzgălise până atunci. Se retrăsese de-a-ndaratelea Îngăimând o formulă de salut. Când În sfârșit ieșise În curte, colegul care ar fi urmat să intre În audiență Îl Întrebase cu o voce pițigăiată: — Ți-a dat? Grințu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui Florea. La moartea ei a venit și Niculae, nebunul satului, și acesta a fost un prilej de mare furie pentru bătrânul Învățător. În același timp el era ocupat și cu expedierea cât mai rapidă a celor doi prunci la orfelinat. Astfel. Până la urmă Radu A. Grințu a fost luat de sora unui anume Vergu, despre al cărui rol În toată povestea din nou n-am știre. Astfel. Într-un târziu au venit și actele prin care bătrânul Popescu Îl putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]