75,302 matches
-
de Scarlatti. Un exemplu comparativ între ediția Longo și cea a lui Hermann Keller a Sonatei în si minor (Longo 33, Kirkpatrick 87) este edificator asupra erorilor celei dintâi. H. Keller semnalează transcrierea greșită a notelor vocii de sopran (scrise original în cheia de sopran), în măsurile 3-4 după semnul de repetiție. Din păcate, multe ediții așa-zis instructive au ca bază Ediția Longo, cu erorile ei sau chiar ediții anterioare, modificate grosolan inclusiv în ce privește integritatea textului, care a suferit uneori
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ediții corecte și sigure ale acestor Sonate). Iată deci, că referirea la text nu este chiar certă. Pentru a pătrunde gândul compozitorului, edițiile trebuie comparate, extrăgând ceea ce le este comun. Și încă nu putem fi siguri. Chiar edițiile Urtext (text original) au proliferat și, surprinzător, nu coincid întru totul! Presupunem că editorii s-au bazat pe manuscrise sau copii diferite, de vreme ce apar diferențe între Urtext-uri, care, toate, se pretind versiuni originale. Dar uneori modificările sunt voite, conștiente (reluând vechi concepții de
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Și încă nu putem fi siguri. Chiar edițiile Urtext (text original) au proliferat și, surprinzător, nu coincid întru totul! Presupunem că editorii s-au bazat pe manuscrise sau copii diferite, de vreme ce apar diferențe între Urtext-uri, care, toate, se pretind versiuni originale. Dar uneori modificările sunt voite, conștiente (reluând vechi concepții de editare) provenind uneori din schimbarea mentalităților muzicale, alteori din dorința de a indica mai precis sensul muzical așa cum a fost înțeles de editor. Buna intenție nu elimină însă obligația respectării
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
uneori modificările sunt voite, conștiente (reluând vechi concepții de editare) provenind uneori din schimbarea mentalităților muzicale, alteori din dorința de a indica mai precis sensul muzical așa cum a fost înțeles de editor. Buna intenție nu elimină însă obligația respectării textului original cu toate ambiguitățile sale. Ediția lui Ignacy Paderewski a operelor complete ale lui Chopin (de referință până la apariția ediției mai recente a lui Jan Ekier), introduce schimbări de notație care au ca urmare semnificative modificări semantice. Într-un studiu al
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
mi minor op. 28 de Chopin. Fără a schimba note, se schimbă sensul. Ex. 9: Fr. Chopin, Preludiul op. 28 nr. 4. în mi minor a. Ed. Paderewski b. Ipoteza Reinhold Acordul de la mâna stângă (arătat de săgeată) avea în original un Sib în bas, nu La#. Menționăm că toate edițiile anterioare respectau scriitura lui Chopin, fără a-l corecta la armonie... Ipoteza lansată de autorul articolului este că, de fapt, în locul pauzei cu fermată, Chopin ar fi putut gândi un
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
în manuscris pe vocea de alto, mib (conform cu ediții atât de serioase ca Wiener Urtext sau Henle, dar și cu ediții mai vechi), este plasat sub vocea de tenor, do, eliminând reliefarea sunetului mi - care apare atât de expresiv în original - și dirijând continuarea melodiei vocii de alto spre repetarea neinteresantă a sensibilei do. Totodată întâlnim și o modificare nepermisă a pedalizării originale în sens scolastic (încercuită în exemplu), în locul bogăției de armonice a originalului. Concluzia autorilor citați este trimiterea la
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
vechi), este plasat sub vocea de tenor, do, eliminând reliefarea sunetului mi - care apare atât de expresiv în original - și dirijând continuarea melodiei vocii de alto spre repetarea neinteresantă a sensibilei do. Totodată întâlnim și o modificare nepermisă a pedalizării originale în sens scolastic (încercuită în exemplu), în locul bogăției de armonice a originalului. Concluzia autorilor citați este trimiterea la facsimile după manuscrise. Chiar dacă lucrul nu este practic realizabil pentru oricine, se vede acum, când analizele au devenit mai exacte și mai
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
care apare atât de expresiv în original - și dirijând continuarea melodiei vocii de alto spre repetarea neinteresantă a sensibilei do. Totodată întâlnim și o modificare nepermisă a pedalizării originale în sens scolastic (încercuită în exemplu), în locul bogăției de armonice a originalului. Concluzia autorilor citați este trimiterea la facsimile după manuscrise. Chiar dacă lucrul nu este practic realizabil pentru oricine, se vede acum, când analizele au devenit mai exacte și mai pertinente în ce privește semnificația detaliului, că nu tot ce se aude este ceea ce
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ulterioare ale acestui tip de intervenție a interpretului în textul muzicii, acceptate de compozitori. În ce privește Cadențele, multe Concerte de Mozart și toate Concertele compuse de și după Beethoven au Cadențe scrise de autorii lor. Improvizația nu e exclusă, dar cele originale sunt de regulă preferate. Dar nu numai sub aspectul existenței/inexistenței ornamentelor adăogate sau improvizate ne interesează problema - acceptarea necesității lor fiind o discuție departe de a fi încheiată - ci mai ales ca situare în contextul expresiv. Dinamica ornamentelor este
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ediții pot deveni o manifestare de orgoliu interpretativ. Exemplul cel mai cunoscut este ediția beethoveniană realizată de marele pianist Eugène d’Albert - inutilizabilă astăzi, mai ales datorită faptului că indicațiile adăogate nu sunt în nici un fel diferențiate grafic de cele originale. La fel ca multele ediții bachiene din sec.19 despre care am vorbit. Când intențiile personale apar izolat, într-o execuție ocazională, în concert, ele stau sub răspunderea proprie a interpretului, care le cunoaște și stăpânește proporțiile; dar într-o
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
op. 27 nr. 2 în do diez minor și este încă ambiguă pentru interpreții de astăzi, fiind adeseori înțeleasă greșit: Si deve suonare tutto questo pezzo delicatissimamente e senza sordini, pare astăzi a avea cu totul alt înțeles decât cel original, care voia să spună că se cântă cu pedală (cu amortizoarele de sunet ridicate, fără „sordini” sau „dämpfer”, adică amortizoare de sunet) și nu fără folosirea pedalei stângi a pianului (denumită din totdeauna una corda, nu surdină), cum se înțelege
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
în 1842: „Pedala se ține pe timpul Recitativului, care trebuie să sune ca de la mare depărtare”<footnote Piero Rattalino: Le sonate per pianoforte di Beethoven, Musica Universita, Roma footnote>. La fel, Arthur Schnabel îndeamnă în ediția sa a Sonatelor ca pedalizarea originală să fie respectată peste tot „cu curaj”. Iar Clifford Curzon sublinia poziția lui Schnabel, că „nu pedalizarea trebuie modificată, ci calitatea tușeului”<footnote Idem, pag. 14 footnote>. Și mai mare rezistență a întâmpinat indicația de pedalizare temei refrenului Rondo-ului
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
în mod repetat, la toate reluările refrenului. Și în acest caz, Czerny spune hotărât: „Acest Rondo de caracter pastoral este bazat în întregime pe folosirea pedalei, care aici apare ca esențială”<footnote Idem, pag.38 footnote>.Indicațiile de pedalizare sunt originale și arată fără cel mai mic dubiu semnul de ridicare. Este exclus ca Beethoven să nu fi sezisat suprapunerile de armonii inadmisibile în teoria timpului, mai ales pe rândul 3 al exemplului. Asemenea notații sunt de cea mai mare importanță
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
în do minor - partea II - și nr. 4 în Sol major - partea III, și multe altele) se impune pentru interpreți, nu numai ca principiu de fidelitate, ci mai ales pentru că ele conturează fiecare o idee artistică mereu alta. Despre indicația originală din Sonata op. 101, partea II, de a prelungi pedala pe nota reb din bas timp de 4 măsuri (măs. 30-33), Hans von Bülow scria: Indicația [...] produce dezavantajul de a face confuze vocile canonului; totuși, ca și în alte frecvente
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
C.H. Cornill, Music in the Old Testament (1909); S.B. Finesinger, Musical instruments in the Old Testament (1926); K. Sachs, History of Musical Instruments (1940); Dicționar Biblic (Oradea: Cartea creștină, 1995). footnote>. 3. Monodia sacră Departe de a mai reprezenta structura originală, dar conservându-se până azi, psalmodia ebraică trecută prin filtrul creștinătății romane și rămânând apanajul bisericii bizantine a căpătat o formă evoluată și stabilă cunoscută sub numele de coral gregorian, Papa Grigore cel Mare (590-604) fiind cel care va reforma
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Germania, Scandinavia și Scoția. Calvin a susținut ideea ca textele imnurilor religioase să fie inspirate din Biblie, în mod special din Psalmi, dar a adoptat și imnurile luterane sau alte melodii din surse diferite. Rezultatul a fost că multe melodii originale au fost compuse pentru psalmii metrici. Cântecul anglican este o melodie simplă armonizată pe texte asimetrice, în special psalmi și imnuri ale serviciului divin anglican. Modelul adoptat din punct de vedere al structurii este cel al cântecului gregorian în prima
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
jertfa, sacrificiul mai presus de toate”. La rândul său, scriitorul și publicistul Vasile Tărâțeanu a insistat asupra faptului că proza Doinei Cernica ne învață ,,să fim așa cum a vrut Dumnezeu să ne cunoască”. Maria Toacă revine asupra spiritului de jertfă, original și profund, întruchipat în lucrările de artă plastică din expoziția atipică a artistei Dany Madlen Zărnescu, vernisată la Cernăuți, după ce acestea fuseseră găzduite la Teatrul Național din București, la Palatul Domnesc Mogoșoaia și la galeria Muzeului de Istorie din Suceava
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Stuparu, Zavati Gardner, Smarandache, Botez, Țene. Pe noi, basarabenii, salvați numai prin limba și neuitare de tăvălugul jugului străin, nu poate să nu ne emoționeze elogiul adus de dl Al. Fl. Tene nemuritoarei limbi române. Mi s-a părut extrem de original și credibil comentariul poetului-matematician de pe continentul nord-american F. Smarandache la PPS „Val, Lumină, Timp” despre colega diamantina de specialitate și de creație, dna redactor-șef Doina Drăguț. Impresionează, de asemenea, incursiunea dlui prof. poet A. Botez în creatța celor doi
Revista „ Scurt Circuit Oltean ” nr. 15 – 16/2013 -din partea cititorilor – [Corola-blog/BlogPost/93811_a_95103]
-
de cuvinte de pe fabuloasa Peninsulă Hindusă și prin caligrafia ................... de o exactitate și frumusețe răpitoare. Peste patru decenii, grație aceleași curiozități, Amita Bhose va veni cu o bursă în București, va învăța la perfecțiune limba română pentru a citi în original opera lui Eminescu, a o comenta în studii academice de înaltă ținută și a o analiza într-o teză de doctorat de referință. Venită din țara Upanișadelor, a Mahabharatei, a lui Ghilgameș și a Vedelor -, Amita Bhose se va stabili
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
la o traducere din Mark Twain, semnată de Mihai Eminescu în ”Fântâna Blanduziei”2, în legătură cu care, ulterior, s-a declanșat o vie polemică 3. Despre această scriere controversată s-a afirmat că este ultima creație literară a poetului. Traducere sau original ? La sfârșitul secolului al XIX-lea, această chestiune părea definitiv tranșată. Într-un articol tipărit în ”Fântâna Blanduziei”, în 1889, L. Gh. Nicoleanu (”Eminescu și Fântâna Blanduziei” 4) mărturisea că textul umoristic evocat mai sus a fost tradus de Eminescu
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
intactă puterea de creație, până în ultimele luni de viață, ipoteză abordată într-o lucrare semnată de medicul Ovidiu Vuia6. Acesta pune sub semnul întrebării afirmațiile lui Nicoleanu, autorul înclinând să creadă că schița publicată în ”Fântâna Blanduziei” este o operă originală a lui Eminescu. Fără să prezinte alte dovezi conform cărora această schiță este o creație originală a Luceafărului, Ovidiu Vuia susține că nicăieri în bibliografia marelui scriitor american nu există o compunere cu acest titlu. La rândul său, Theodor Codreanu
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
medicul Ovidiu Vuia6. Acesta pune sub semnul întrebării afirmațiile lui Nicoleanu, autorul înclinând să creadă că schița publicată în ”Fântâna Blanduziei” este o operă originală a lui Eminescu. Fără să prezinte alte dovezi conform cărora această schiță este o creație originală a Luceafărului, Ovidiu Vuia susține că nicăieri în bibliografia marelui scriitor american nu există o compunere cu acest titlu. La rândul său, Theodor Codreanu 7 se alătură părerii lui Ovidiu Vuia, subliniind că ” Până se va descoperi o schiță cu
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
din romanul lui E.A. Poe (titlul povestirii ”Gold Bug” este, în adaptarea lui Eminescu, ”Comoara Misterioasă”, eroul principal, William Legrand devine contele William de Sex, povestitorul este botezat prințul Glinka, iar insula Sullivan devine un ținut de la gurile Dunării). Lucrarea originală a lui E.A.Poe este memorabilă mai ales pentru modul în care este descrisă, pentru publicul larg, tehnica decriptării unui text. În traducerea lui Eminescu, se descrie doar partea finală a decriptării (transpoziția unor litere și cuvinte), omițându-se din
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
semna ”Al dumneavoastră admirator, D.D. Pătrășcan, Bacău, România, Europa”, trimitea o scrisoare ”Ilustrului domn” Mark Twain, în limba franceză, mărturisindu-i că a învățat limba engleză, fiind printre puținii cunoscători ai acestei limbi în România, pentru a putea citi în original lucările scriitorului. Inițial, opera acestuia îi era accesibilă tânărului băcăuan prin intermediul unor traduceri în limba germană, iar apoi prin lectura în original. Cum însă cărțile în limba engleză erau scumpe, D.D. Pătrășcanu s-a hotorât să îi scrie personal lui
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
a învățat limba engleză, fiind printre puținii cunoscători ai acestei limbi în România, pentru a putea citi în original lucările scriitorului. Inițial, opera acestuia îi era accesibilă tânărului băcăuan prin intermediul unor traduceri în limba germană, iar apoi prin lectura în original. Cum însă cărțile în limba engleză erau scumpe, D.D. Pătrășcanu s-a hotorât să îi scrie personal lui Mark Twain, cu rugămintea de a-i trimite câteva dintre lucrările sale. În continuare, D.D. Pătrășcanu îi comunică: În interiorul acestui plic, am
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]