3,686 matches
-
Cei care au fost aduși în prim-plan au fost Primo Levi, Paul Celan, precum și nenumăratele cărți pe tema mărturiei. Așa încât problema este, poate, de a ști unde se află diferența dintre angajament și mărturie. Mărturia este orientată către trecut: oroarea a avut loc. Iar faptul acesta implică, firește, o relație profund angajată față de existență: a alege binele sau răul, a evita răul etc. Ce înseamnă, însă, angajarea pentru Sartre? Înseamnă că nu crede în poezie; ceea ce presupune că angajarea este
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
dar un spațiu în care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță?" Pe același portativ al cogitației antitotalitare, Ben Corlaciu "narează orori, dar litotele și perifrazele lui, veselia foarte suspectă a tonului îi fac ideile suportabile, amuzante în amărăciunea lor, precum în acest distih caricatural și sfîșietor: Ťiar eu voi sta la mijloc drept, între triumf și moarte,/ cu un plămîn la
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
alegorico-parabolico-simbolico-distopice relevînd un blocaj al cineaștilor Epocii de Aur. Mungiu lasă povestea să se spună singură, astfel încît efectul obținut este paradoxal. Nu realitatea faptului cotidian sare în ochi, ci o hiperrealitate a unei lumi demente definită drept normalitate, unde oroarea este înregistrată ca firesc ca fapt cotidian. Mungiu a definit poate cel mai bine sistemul comunist, totalitar într-un fel oblic, ocolindu-l ca subiect în sine. Despre ce este vorba? O studentă, Găbița (Laura Vasiliu) rămîne însărcinată și se
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
gîndul la o ierarhie a lor. Iar în momentul în care se pune problema ierarhizării celor două totalitarisme, rațiunea își pierde uzul și înțelegerea se încețoșează. Din acest moment, toată lupta se va duce în jurul întrebării: există o echivalență a ororii săvîrșite sub cupola politică a celor două totalitarisme, așadar ambele au aceeași macabră semnificație pe scara lezării demnității umane, sau unul dintre totalitarisme e mai important decît altul? Se poate stabili așadar o diferență valorică pe scara atrocității lor? Nu
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
suferința înaintașilor într-o sursă de legitimitate, uită că această legitimitate are valabilitate doar în proprii ochi, în vreme ce celuilalt îi pasă prea puțin de drama lui, lucru cu atît mai valabil cu cît în public se sufocă de compasiune față de ororile prin care i-au trecut victimele, asta dacă nu are un mirabil puseu de sinceritate și procedează precum Elie Wiesel în fața Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet: îi întoarce spatele. Și astfel, îndărătul unor distincții extrem de fine și a unor cercetări
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
7-8) Dacă se va continua în acestă direcție, spune Besançon, atunci istoricii vor fi părtașii unei falsificări treptate a trecutului, o falsificare din cauza căreia oamenii vor ajunge să creadă că, în secolul XX, nu a existat decît o singură mare oroare: nazismul, în vreme ce comunismul va fi trecut în categoria acelor nereușite încercări utopice despre care prudența ne îndeamnă să păstrăm tăcerea.
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
dispuneți de fire preponderent sensibilă, alergic la înaltele temperaturi, că nu suportați mirosul de carne arsă, vacarmul atonal al Infernului, comportamentul inadecvat al personalului său, inapt comunicării, că vă depășește riscul de a păși pe leșuri, spre a observa cu oroare că de sub tălpi vă rânjește Luca Pițu, vă recomand ceea ce, cred, mi-ar conveni și mie: Purgatoriul. Când n-ați fost, cândva, președinte al U.T.C.-ului, membru - fie și supleant - al C.C.-ului, în statul comunist, iar în România
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
repede în urma deciziei prezidențiale ca dosarele pe care le ținea SRI-ul la clocit să fie transferate la CNSAS. Presupun că Băsescu a dat drumul la dosare nu neapărat de dragul adevărului, ci din cauză că fostul căpitan de vapor a rămas cu oroarea de a vedea puntea murdară sau garnisită cu carcalacii navelor jegoase. Nu mă îndoiesc că în contul acestor fixuri marinărești a existat și un calcul politic, acela de a provoca un turbion politic, dar mai cred că a fost și
Agonia secretelor Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9368_a_10693]
-
doar formal sfârșit - se pare că jumătate din parlamentul actual ar intra sub focul lustrației! - mi se pare chiar firesc să fie așa. Se caută, cu skepsis, de către îndurerate spirite ce a fost bun în comunism, se scot în față ororile unui liberalism fără instrumente de control. Toți vechii care mai pot articula trei vorbe sunt la posturi. De câte ori ai apărut tu la televiziune și de câte ori Pleșiță? Ale cui sunt posturile private de televiziune? De ce nu mai sunt chemați scriitorii la
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
pentru ratați, pentru cei ce știu că nu se mai pot minți pe sine - spre indignarea mic-burghezului. * „Ordinea“ neantului ar trebui să fie perfectă și implacabilă, ar trebui, prin urmare, ca intruziunea lui în mintea omului să poarte sugestii desăvârșite. Oroarea este însă că tot ce poate, ca prezență, este schizofrenia, boala spiri tuală. Prezența neantului, deci germenele schizofreniei, le purtăm cu toții în noi, dar nu ca pe o (aberantă) „amin tire“ a faptului că am veni din neant, ci pentru că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
răstignirii lui, de care ne bucurăm și astăzi. N-am fi fost mai aproape de adevăr dacă l-am fi răstignit pe Napoleon? * Iată produsul ultimilor două sute de ani de cultură scrisă: intelectualul. Prin el totul poate căpăta o justificare, toate ororile sunt salvate de „argumente“, vinovați și nevinovați sunt cu toții judecați după criteriile intelectualului. Și când te gândești că, în mod inevitabil, va veni o vreme în care toți vor fi intelectuali... * Efortul filozofării, oriunde această obsesie și-ar manifesta subtilitatea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
portrete : Există câteva ipostaze ale spaimei care litifică, ale chipului terifiant al Meduzei, chip care revine tot mai des la sfârșitul secolului XIX, în tablouri precum cele ale lui Arnold Böcklin, Jacek Malcevsky, Gustave Klimt, Delville etc. Pentru sensibilitatea decadentă, oroarea este informată estetic ca și cruzimea. Ceea ce este definitoriu pentru sfârșitul de secol XIX și începutul secolului XX și marchează componenta sa decadentă în construcția identității feminine și masculine constă în sublinierea privirii meduzante, emblemă a unei alterități virtual punitive
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
eroarea capitală a marxismului, definindu-l, în Căutarea neterminată, drept o profeție istorică îmbinată cu un apel implicit la următorul comandament moral: contribuție la realizarea inevitabilului. Aceasta este chiar Ťidioțenia periculoasăť (...) a unui curs necesar al istoriei care justifică toate ororile". O astfel de interpretare abuzivă a istoriei e respinsă de tînărul autor în numele unei critici literare care ia distanță (pe cît permitea contextul) față de ideologie, a unei critici bizuite pe valori, care-și propune a promova autonomia esteticului, refăcînd relația
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
ce nu poate fi aplicat cu temei decît în privința a trei fenomene din secolul XX: holocaustul nazist, exterminarea armenilor în Turcia și a țiganilor din Europa, ceea ce înseamnă că crimele comunismului nu intră sub umbrela aceleiași categorii juridice. "Cu toată oroarea mea față de planificatorii comuniști (explicitată și explicată în numeroase cărți), recordmeni multi-multimilionari în cadavre, îmi interzic să clasez marile acțiuni ucigașe din URSS, din China populară și cele al khmerilor roșii din Cambodgia în seria genocidelor. Ele țin de o
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
ierburi să-și digere otrava, sufletul duhnește a carne acrită, viața e un ghem de vipere, sărutul e de nisip, moartea se prelinge din memorie asemenea unei bomboane intens colorate între dinții anemici ai copilului. Ca într-un muzeu al ororilor, ne întîmpină la tot pasul atrocități: "Trompetistului nebun un cîntec i-a smuls/ jumătate de cap/ dar el continuă să cînte/ cu jumătate de gură/ pe malul unui fluviu ce s-a uscat/ precum o pată de cerneală/ care-a
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
condiția umană în totalitarism, mai bine articulată ca atare decît la șaizeciști. Prezumăm că printr-un soi de metonimie morală poetul ajunge la viziunea compactă a unei umanități sinistre, precum un ecou fie și tardiv ori măcar prelungit al unor orori istorice (la un moment dat, notează: "tu știi că în fiecare clipă ne întîlnim cu istoria" - Cititorul). Unele versuri apar amprentate de aluzii la adresa acestora: Stăm la coadă la Apocalipsă pîinea se dă numai celor sătui de pîine poezie numai
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
cifru, ucigașe bătăi, împușcături cu nemiluita, incendii - se preferă femeile ieșind în flăcări dar și bărbați în curs de carbonizare. Și cum suntem din ce în ce mai greu de mulțumit se caută și se descoperă noi mijloace de a ne hrăni pofta de oroare. Pentru copiii de până la doisprezece ani orori de mult fumate. Organismele care se ocupă de sănătatea morală a telespectatorilor, a familiarilor presei au aplicat, în trecute săptămâni, nemiloase amenzi unor delincvenți - prea întinseseră coarda! Fără îndoială sub povara unor zdrobitoare
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
se preferă femeile ieșind în flăcări dar și bărbați în curs de carbonizare. Și cum suntem din ce în ce mai greu de mulțumit se caută și se descoperă noi mijloace de a ne hrăni pofta de oroare. Pentru copiii de până la doisprezece ani orori de mult fumate. Organismele care se ocupă de sănătatea morală a telespectatorilor, a familiarilor presei au aplicat, în trecute săptămâni, nemiloase amenzi unor delincvenți - prea întinseseră coarda! Fără îndoială sub povara unor zdrobitoare amenzi, patronii acestor media vor simți acut
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
lui Boc au fost dați afară din guvern. Nu invoc și atitudinile de confruntare directă, nemiloasă, între liberali și pediști din timpul campaniei pentru suspendarea lui Traian Băsescu. Nimeni, nici de o parte, nici de alta, nu-și ascunde disprețul, oroarea și dorința de a-i extermina pe foștii parteneri. N-a existat, după ruptura din guvern, zi în care liberalii și pediștii să nu-și aducă acuzații peste care să se mai poată trece vreodată. Ne aflăm în cazul clasic
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
un ins care vine cu propriile întrebări, dileme, experiențe. Exegeza fiind, în aceste condiții, și o formă de a vorbi despre sine. Caracterizarea lui Cioran vine adesea împreună cu autocaracterizarea lui Livius Ciocârlie: Nu stau împreună, decât tipografic, ŤUra, ba nu, oroarea pe care o simt pentru contemporanii mei e nesfârșităť (227) cu ŤFăcând socoteala, cel mai adevărat în mine este scepticismulť. Dacă ești sceptic, nu urăști. Nu stau împreună ideile, dar ce spun ele stă acolo unde îi e locul: în
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
negre, un prăpăstios stenic, cum spune Livius Ciocârlie, care "îți dă și bucuria artei, și ocazia să-ți spui, ușurat: slavă Domnului, lucrurile nu stau chiar așa de rău" (p. 40). Din fericire pentru el - și pentru noi, aș adăuga - oroarea lui de lume nu-i sinceră mai deloc. E pasionat de lume. Pasiunea îi alimentează oroarea, care e sfredelul lui literar." (p. 46). Păcat că autorul, după ce construiește această remarcabilă interpretare, alunecă pe alocuri într-o inutilă raportare a "apocalipticului
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
să-ți spui, ușurat: slavă Domnului, lucrurile nu stau chiar așa de rău" (p. 40). Din fericire pentru el - și pentru noi, aș adăuga - oroarea lui de lume nu-i sinceră mai deloc. E pasionat de lume. Pasiunea îi alimentează oroarea, care e sfredelul lui literar." (p. 46). Păcat că autorul, după ce construiește această remarcabilă interpretare, alunecă pe alocuri într-o inutilă raportare a "apocalipticului" Cioran la contexte, modele și efecte reale. Lansat pe această pistă, blândul Livius Ciocârlie nu ezită
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
în fața panicii artiștilor plastici din Pangrati, puși, fără voia lor, în fața situației de a-i aștepta pe mineri să vină la televiziune și să facă ceea ce știau ei cel mai bine: să bată, să devasteze, să răspîndescă durere, spaimă și oroare, adică, să mai facă olecuță de ordine într-o țară pe care mulți nu și-o puteau imagina fără Iliescu la putere. A vorbi acum, în aceste momente dramatice pentru fragila democrație românească, despre expoziții curente, despre anecdotica vieții noastre
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
Solidaritatea pe termen lung și bucuria ei. Istoria și-a împrospătat respirația cu aspirațiile studenților, ale intelectualilor, ale liceenilor, ale oamenilor care au vrut să nu mai fie la fel. Care au vrut să nu se mai repete erori și orori. Care au strigat, fără să obosească, "punctul 8 de la Timișoara", cu cea mai minunată intuiție că igiena morală este imperios necesară într-o societate care abia se naște și se pune pe picioare foarte iute. Cu naturalețe vorbeam de fapt
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
s-a putut obține numai prin detonarea celor două bombe atomice la Hiroșima și Nagasaki. Pentru cei care au văzut destule filme de război, filmul nu oferă nimic spectaculos, regizorul nici nu și-a propus asta și nici să sistematizeze ororile războiului. Ci să-l cunoască pe inamic. În război este aproape imposibil să-l cunoaști pe inamic altfel decît ca inamic, iar un inamic bun este un inamic mort. Îmi imaginez lucrul la film pentru Eastwood ca o confruntare cu
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]