1,525 matches
-
de glorie la Olimpiade, la gimnastică (făcută zilnic Împreună cu maestrul, pe vremea uceniciei la Socrate), de la pregătirile pentru luptă, până la biruințele În Înfruntări armate pe uscat și pe apă. După cum tot În Plutarh stă scris despre risipa năprasnică de daruri, ospețe, spectacole prin care Își cucerește prietenii, dar și dușmanii, despre felul cum, spre a le intra pe sub piele spartanilor la care se refugiază, nobilul atenian obișnuit cu luxul renunță la mantiile scumpe din stofă de Milet, la parfumuri și podoabe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
social este asociat altor elemente controversate din imaginarul epocii: Ocupația de moașă era ambiguă. Moașele aduceau uneori pe lume copii care mureau la naștere și se credea că ele ar putea fi vrăjitoare care, În mod deliberat, omoară copiii pentru ospețe canibalistice sau pentru a le folosi rămășițele În prepararea de alifii cu puteri oculte. Placenta, cordonul ombilical și căița puteau fi utilizate pentru lucruri vrăjitorești (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 114). Un alt factor esențial este zvonul. Așa cum arată
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dar pe baza unui substrat agrar arhaic: de aceea, ele nu se suprapun cu momentele de mare concentrare și intensitate ale muncilor câmpului. Ceremonialul de nuntă este construit pe baza unor secvențe rituale bine definite: chemarea la nuntă, Împodobirea bradului, ospățul tinerilor (care avea loc numai În unele regiuni), aducerea bradului la casa miresei, bărbieritul mirelui, pregătirea miresei, sosirea mirelui la casa miresei, colăceritul, jocul bradului, iertăciunea, plecarea la cununie, masa mare, darurile și zorile. Nunta era un ceremonial public: chiar dacă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin comparații mitice, calitățile și bogăția mirelui. Cei prezenți petreceau până la prânz, când brădarul pleca spre casa mirelui ducând o salbă de bani și cămașa mirelui. În unele zone, sâmbăta seara avea loc la casa mirelui și a miresei un ospăț al celor două grupuri de tineri, care marca despărțirea acestora de tineri și trecerea lor În alt tip de rol social. Bărbieritul mirelui avea loc duminică dimineața și marca Începutul pregătirii de nuntă: după bărbierit, el Își punea cămașa trimisă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
petrecerea. Mai multe rituri de propițiere și purificare marchează integrarea miresei În noua familie: Întâmpinarea cu pâine și sare, spălatul ceremonial pe mâini, aruncatul asupra mirilor cu boabe de grâu, trecerea miresei În brațele mirelui peste pragul casei, jucatul bradului. Ospățul, horele și cântecele durează toată noaptea. Petrecerea este Întreruptă de momentul darurilor, când, prin formule protocolare tradiționale, fiecare familie invitată prezintă darurile aduse, Însoțindu-le de urări și promisiuni de Întrajutorare. Spre miezul nopții, mirele și mireasa părăsesc nunta și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preotul suprem se Însura cu o femeie, reluând În plan ceremonial nunta fecundatoare din Începuturi, acel hieros gamos care a dus la instaurarea ordinii cosmice, a fertilității și bogăției. d) Riturile de bucurie Închid ciclul ceremonial, de obicei printr-un ospăț comun. Un asemenea festin presupune prezența, alături de membrii colectivității umane, a figurilor divine, fie ele strămoși, duhuri benefice, divinități complexe. Din altă perspectivă, analizând diferitele activități ritualice asociate În cultura populară română unor asemenea schimbări calendaristice, I. Ghinoiu (1988) identifică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de iarnă sau mielul, În cele de Paște; b) pregătirea și consumarea unor alimente ritualice: cum ar fi turtele și colacii de o anumită formă (zoomorfe sau antropomorfe, cerc solar sau Încolăcit ca un opt), pregătiți special pentru colindători; c) ospețele ceremoniale: În forme moderate sau orgiastice, acestea celebrau fertilitatea și propițiau, prin consumul excesiv, forțele naturii să dăruiască aceleași roade și În anul sau momentul calendaristic ce urma să vină; d) așteptarea morților: În acest interval de „Între și Între
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rară/ Cu inim-amară,/ Și ea că te plânge/ Cu lacrimi de sânge,/ Iane, Iane,/ Caloiane!” (S.F. Marian, 1994, vol. II, pp. 323). Planul ceremonial, mult mai complex, se construiește În jurul unui rit de trecere (Înmormântarea), asociat cu rituri de sărbătoare (ospățul, colindatul și jocul), cu ofrande pentru lumea de dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea și aruncarea asupra ogoarelor a bucăților magice din păpușă, invocațiile). Pe de altă parte, actorii ritului nu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
excepționale, Încărcate de conotații malefice (S.F. Marian, 1995, pp. 266-269). Aceasta conduce la o succesiune de gesturi magice, cu scop fertilizator: spargerea statuii și risipirea peste ogoare, aruncarea În fântână sau pe apă, formulele propițiatorii. În final are loc un ospăț, acțiune ceremonială specifică sărbătorilor, deseori precedat de o colindare a satului care, asemenea traseelor din ceremoniile de iarnă, implică aducerea unui obiect cu valențe magice, performarea unor urări și obligativitatea darului: A treia zi, după ce l-au Înmormântat, adecă În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preluat schema secvențială a riturilor de trecere și au aplicat-o În diverse tipuri de organizații. Astfel, În Întreprinderi au loc rituri de integrare și rituri de despărțire (la pensionare sau la plecarea În altă unitate). În același timp, micul ospăț colegial oferit de o persoană care tocmai a fost promovată reprezintă tot un rit de trecere polivalent, care afirmă atât comuniunea (vechiul statut), cât și desprinderea (integrarea În noua funcție). La rândul său, viața din mediul liceal sau universitar este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sociale. Trebuie menționat Însă că pentru Roberto Da Matta modelul ideal al procesiunii este cel religios, iar imaginea standard a paradei este cea militară. Pelerinajul nu intră În sfera lui de reflecție. Sărbătoarea și carnavalultc "Sărbătoarea și carnavalul" Sărbătoare, festival, ospăț, banchet, fiesta, carnaval, celebrare - În literatura de specialitate, termenii folosiți pentru a denumi această clasă ceremonială sunt variați și eterogeni. În esență, sărbătoarea apare ca o categorie integrantă, În care sunt apoi incluse diferite complexe ritualice care se individualizează prin
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
implică distracția (instituind astfel o rupere de regimul normal de muncă și sobrietate): acum au loc concursuri, dansuri, diverse jocuri, iar râsul și lipsa de griji sunt manifestări emblematice; d) În aceste momente se generalizează consumul excesiv de alimente și băutură: ospățul reprezintă esența sărbătorii (cu atât mai semnificativă În societățile arhaice, unde austeritatea și lipsurile dominau În marea parte a anului). Deseori, excesele alimentare sunt dublate de excese verbale, sonore (zgomote și muzică), figurative (măști, care alegorice) și comportamentale (extravaganța și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
agriculturii. ș...ț Domnia sa a fost legendara Vârstă de Aur: pământul dădea roade din belșug; niciun zvon de război sau de neînțelegere nu tulbura fericirea lumii, nicio poftă nesăbuită de câștig nu otrăvea sângele țărănimii harnice și mulțumite. ș...ț Ospețele și orgiile și goana nebună după plăceri par a fi caracteristicile acestui carnaval al Antichității, așa cum se petrecea el timp de șapte zile pe străzile, În piețele publice și În casele vechii Rome, de la 17 până la 23 decembrie. Dar niciuna
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
balurile mascate ori concursurile de măști și dansuri, toate controlate de „specialiști” ai esteticii carnavalești. Confruntările violente vor face loc luptelor simbolice cu flori, diferite legume ori fructe, confetti etc. Consumul destrăbălat de mâncare și băutură este stabilizat sub forma ospețelor comune. Participarea generalizată la excesele carnavalești dispare - acum, cea mai mare parte a orășenilor se comportă ca „public”, consumator pasiv al unui spectacol, preocupat de identificarea elementelor de divertisment sau excepționalitate estetică. Doar un număr limitat de „eroi” ai carnavalului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tineri, cărora judele regal le-a aruncat bani Întru amintirea acestei sărbători: a Început o Înghesuială și o bătaie hazlie, mâini troznite, bucurie și veselie amestecate cu gâlceavă. (M.P. Willcocks, 2007, pp. 26). Deși sărbătoarea Începe cu o parte a ospățului, ea are ca punct central parada (această inversare a ordinii se datorează, poate, faptului că locul consacrat de pornire a paradei era ocupat de alt rit sărbătoresc, periodic, și nu ocazional. O sărbătoare organizată de același Albert Huet, cu un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
paradei era ocupat de alt rit sărbătoresc, periodic, și nu ocazional. O sărbătoare organizată de același Albert Huet, cu un pretext identic, va Începe cu slujba religioasă și va continua cu parada și luptele teatrale, pentru a se Încheia cu ospățul comunitar (M.P. Willocks, 2007, pp. 26-27): În apropierea mesei cu oaspeții se ridicau flăcări dintr-un rug imens, În jurul căruia o hoardă de țigani se bătea cu bețe și În loc de bile aruncau unii În alții cu pietre mânjite cu noroi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se puteau vedea două săbii sub o coroană de aur. Celălalt cavaler, purtând o cască aurită, ducea steagul lui Albert Huet, iar după el urma restul cavalerilor. Evenimentul de mai sus include ingredientele „canonice” ale sărbătorii: parada, luptele și jocurile, ospățul și elemente carnavalești. Parada pune În scenă actori sociali (milițiile, cavaleria) și actori simbolici - cavalerii, care reprezintă orașul și autoritățile sale, sau, În cod derizoriu, femeia călare pe catâr (element Împrumutat din charivari), ca simbol al cetății Înfrânte. Jocurile de pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau, În cod derizoriu, femeia călare pe catâr (element Împrumutat din charivari), ca simbol al cetății Înfrânte. Jocurile de pe Schutzenwerkstatt (iar În al doilea caz punerea În scenă a bătăliei reale de către cavalerii locului) conferă sărbătorii o dimensiune agonistică În timp ce ospățul, dansurile, bătaia pentru bani, imitarea parodică a Înfruntării cavalerilor apar ca elemente tipice ale carnavalului: Coloana era Încheiată de o femeie pe un catâr, care reprezenta cetatea proaspăt cucerită. În această ordine s-au deplasat până În piață, aranjați după bresle
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
masca demonică și arunca un „calabash” verde către războinicii, care Îl prind pe un scut negru. Murdăria regelui și a populației, În forma substanțelor magice consumate, este arsă, iar ritul de purificare se Încheie cu laude aduse regelui, dansuri și ospețe. (Textul de față repovestește sintetic descrierile etnografice consemnate În M. Gluckman, 1963, pp. 110-123.) În interpretarea lui Gluckman, acest complex ceremonial este construit pe jocul dialectic dintre condamnarea regelui și exaltarea puterii și unității statului: „Ceremonia nu este o simplă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a marca celebrarea reginei. Sărbătoarea s-a păstrat și după moartea Elisabetei și chiar În perioada revoluției lui Cromwell, diversificându-se cu elemente din Ziua Papei, cum ar fi aprinderea de focuri, procesiuni cu torțe, cântece cântate de copii și ospețe. După 1679, această celebrare s-a transformat Într-un carnaval satiric, din cauza protestelor Împotriva venirii la putere a lui James al II-lea (rege catolic) - luând În derâdere autoritatea sa, protestanții sărbătoreau urcarea la tron ca pe un eveniment carnavalesc
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mai multe asemenea ocurențe pot conduce, eventual, la configurarea unui mit generic: diversele fapte mitice ale animalelor psihopompe precum vidra, șarpele sau cerbul, ale personajelor precum Maica Domnului sau Solomonarul, corelate cu toposuri specifice precum vămile, apele, fântâna, masa de ospăț, configurează mitul marii treceri. Inventarul mitic popular pare a fi dominat, În opinia mea, de câteva scheme mitice principale: a) tema cosmogonică, În care prin acțiunea fie a unor operatori simbolici majori (greșeala și reparația, Înșelăciunea și Îndreptarea, binecuvântarea și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și se deplânge sfârșitul de veac („Veacul se prăbușește încet / în odăile mării, / încearcă zadarnic Dumnezeu / să-l tragă în sus./ Recunosc în tine / maimuță a vântului sacru./ Tot ce-a fost pur și copilăresc / înghițit de tine / se face ospăț pentru viermii cărunți.”) și pentru care există doar șansa convertirii prin rugăciune către Cel „egal cu lumina Sa, cu Sine. Este aici, luminând printre noi, / cum fulgerul, cum spinul / din gâtlejul privighetorii / îndemnând-o să zboare”. Există peste tot o
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
Sub păstorirea sa au avut loc atacuri ale hunilor, care au pătruns în Scythia Minor, ajungând până în apropierea Tomisului. În această împrejurare, episcopul Teotim s-a dovedit un adevărat părinte sufletesc al credincioșilor, reușind să-i îmblânzească prin daruri și ospețe. La rândul lor, hunii îl respectau ca pe un "zeu al romanilor". Teotim a încercat chiar să facă misionarism printre huni, fiind ajutat de Sf. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, care a trimis misionari la "nomazii de la Istru". Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aduceau zeilor jertfe de animale și produse agricole. Slavii adorau forțele supranaturale legate de sufletele morților, spiritele casei, vetrei, râurilor și pădurilor. De credințele lor religioase sunt legate și ritualurile de înmormântare ale slavilor, incinerația, însoțită de alte practici rituale, ospețe funebre și ofrande alimentare. În contactul cu populația autohtonă, deja creștinată, din regiunea carpato-dunăreană, slavii au primit influențe privitoare la ritul și ritualul de înmormântare păgâne și chiar unele elemente creștine. În ceea ce privește organizarea social-economică și politică a slavilor în timpul marilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autentice. SCRIERI: Din Nord, Iași, 1972; Vreți să aveți și voi un zmeu?, Iași, 1972; Pădurea românească, București, 1976; Acțiunea „Păstrăvul de argint”, București, 1976; Târziu în decembrie, Iași, 1981; Noapte de grație, București, 1982; Vânătorul de fluturi, Iași, 1990; Ospățul rechinilor, Iași, 1994. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, A doua carte, CL, 1976, 11; Adrian Popescu, George Damian, „Pădurea românească”, ST, 1977, 5; Valentin Tașcu, „Noapte de grație”, CNT, 1983, 33; Dumitru Țiganiuc, „Noapte de grație”, ATN, 1983, 9; Adrian Dinu
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]