558 matches
-
relatată s-a petrecut într-un an înspăimântător în cetatea antică Ptolemais. Călătorii în țări străine și cititorii în stele știau că cerurile prevesteau nenorocire. Naratorul și șase prieteni de-ai săi se strânseseră între zidurile unei săli, unde se ospătau, dar gânduri sumbre îi apăsau. Cei șapte oaspeți beau vin roșu, cântau și râdeau. Draperii negre atârnau în cameră și îi opreau pe oaspeți să vadă luna și stelele prevestitoare de rele. Oinos simțea că în jurul lor plutea ceva intangibil
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
impersonală a "epos-ului" eroic. Era ca și Homer un cântăreț profesionist, dar care manifesta un punct de vedere propriu, independent de preferințele sau de ideologia nobililor. Homer, ca și aedul Demodokos, cânta la ospetele regilor din Feacia și se ospăta în schimbul poveștilor de vitejie, considerându-i pe nobili ca fiind urmașii eroilor. Hesiod formula perceptele unei drepte conduite etico-religioase, increzător în propria-i menire de poet inspirat, intermediar între zei și oameni, mustrând sau laudând fapta celui de rând ori
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
să plutească (pe râu, baltă, lac). Odată încheiată această ceremonie fetele se adunau la casa uneia dintre ele pentru a face „ghizmanul” (o plăcintă) și alte mâncăruri, la care îi invitau pe flăcăi și pe ceilalți săteni, pentru a se ospăta din pomana caloianului. Adesea, cu această ocazie se cânta din fluier și cimpoi, făcându-se horă și joc, până seara târziu. Textul poetic este o invocație pentru ploaie și urare de belșug, se cântă pe o melopee cu ambitus redus
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
de ce nu poate dobândi urmași. Melampus s-a învoit, cerând ca recompensă cirezile pe care încercase să le fure. El a sacrificat doi tauri, le-a împărțit carnea la păsări și apoi a stat să asculte croncănitul lor, în timp ce se ospătau. Din spusele unui vultur, ultimul venit să se înfrupte, a înțeles misterul impotenței lui Iphiclos, precum și leacul ei. Cu ani buni în urmă, Phylacos a așezat lângă micul Iphiclos cuțitul încă însângerat cu care tocmai castrase câțiva berbeci. La vederea
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
principal, Toderică, era un tânăr boiernaș, „frumos și bun la inimă, dar desfrânat cât se poate, pentru că-i era dragi cărțile, vinul și femeile”; el este vizitat într-o seară de Dumnezeu și de cei 12 apostoli, pe care-i ospătează. Înainte de plecare, călătorul divin dorește să-l răsplătească așa că îi cere să-și pună trei dorințe, iar, la rugămintea lui Toderică, îi binecuvântează un set de cărți de joc ca să fie permanent câștigătoare, un pom de la ușa casei în care
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
numita"umblare cu pască", adică vizitarea rudelor apropiate în vederea vestirii Învierii lui Iisus Hristos. Se obișnuiește ca finii să se ducă în vizită la nași, cu colaci, pască și ouă roșii, iar copiii merg la părinți. Nasii trebuie să îi ospăteze pe fini, tradiția spunând că aceștia mergeau împreună la hora satului. SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ. O altă tradiție specifică Lunii Albe este stropirea cu apa. Se spune că acest ritual are la origine povestea despre o fată evreică ce a leșinat la
SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ. Ce NU trebuie să faci. Tradiții și obiceiuri by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101525_a_102817]
-
În Argeș, gospodarii care fac pomenire pentru cei adormiți întind masa cu diferite bucate în curtea casei ; în mijlocul mesei se pun grămezi de cireșe, de flori și de colăcei. Fiecare gospodar învită la masă rudele, prietenii și vecinii să se ospăteze pentru sufletul celor adormiți în familia sa.În tot Ardealul se „ridică" pomeni MOȘII DE VARĂ. În Ardeal se dau de pomană fructe și colaci și „se ridică" pomeniri, adică se face pomenirea tuturor rudelor decedate în familie. MOȘII DE
MOȘII DE VARĂ. De ce nu este bine să treceți printr-o răscruce de drumuri by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102014_a_103306]
-
istoric pe acest subiect. În narațiunea sa, soțul ei se laudă cu virtutea soției sale lui Tarquiniu și altora. Titus Livius compară virtutea romanei Lucreția, care a rămas în camera ei de țesut, cu cea a doamnelor etrusce care se ospătau cu prietenii. Ovidiu relatează povestea Lucreției în Cartea a II-a a operei "Fasti", publicată în 8 AD, concentrându-se pe caracterul trufaș al lui Tarquiniu. Mai târziu, Sfântul Augustin a vorbit de figura de Lucreției în "Cetatea lui Dumnezeu
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]