572 matches
-
idilicului jovial și a subtilității barbare. Formal, scrierea e un fel de Decameron în care câțiva obișnuiți ai unui han spun anecdote, în sine foarte indiferente. Esențială este starea de fericire materială înfăptuită de oaspeți. Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând numai cu carne friptă și bând vin, însă după o rânduială care cere inițiere. Vinul e adus de Ancuța în cofăiel plin, cu ulcică mereu nouă. Înainte ca povestitorul să-și înceapă istoria, toți vâră ulcelele în cofăiel și lăutarii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Jean Renaud, invită pe un prieten la masă (idee luată probabil din Mark Twain). Francezul arată invitatului apartamentul său, "mon cabinet de travail", "la salle de bain", "la salle à manger", care toate sunt de o indigență caricaturală, apoi îl ospătează mizerabil conform unui meniu solemn în care se văd scrise mâncări pretențioase ca Aperitifs à la russe, Consommé Richelieu au fumet de céléri, Pommes de terre à la française, sauce divine. La punctul Corbeille de fruits, amfitrioana pune pe masă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație: Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara SoareluiMarelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din clădiri de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scânteie eteree. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealistic, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Palmerio și fratele Rinaldo de Spoleto, amândoi preoți; fratele laic german Rüdiger; fratele laic Rokkerus; fratele laic german Benedict; fratele laic Ditmar; fratele Emanuel de Verona, care era croitor. 35. Toți aceștia, ajungând la Hildesheim, au fost primiți imediat și ospătați de domnul Heinrich de Tossum, canonic. Apoi, prezentându-se în fața domnului episcop Conrad, mare predicator și teolog, au fost primiți cu solemnitate. Acest episcop, după ce a convocat clerul din orașul său, i-a cerut lui Ioan din Pian del Carpine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
parte a cașalotului, indicată de Stubb - în speță, apendicele subțire de la capătul corpului său. Către miezul nopții, biftecul tăiat fu fript, iar Stubb, luminat de două felinare cu spermanțet, se proțăpi lîngă cabestan, ca în fața unui bar, pentru a se ospăta din cina lui spermanțetică. Dar Stubb nu a fost singurul care s-a ospătat în noaptea aceea cu carne de balenă. Plescăiturile lui se amestecau cu hăpăiturile lacome ale miilor de rechini care, înotînd în jurul leviatanului mort, se delectau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Către miezul nopții, biftecul tăiat fu fript, iar Stubb, luminat de două felinare cu spermanțet, se proțăpi lîngă cabestan, ca în fața unui bar, pentru a se ospăta din cina lui spermanțetică. Dar Stubb nu a fost singurul care s-a ospătat în noaptea aceea cu carne de balenă. Plescăiturile lui se amestecau cu hăpăiturile lacome ale miilor de rechini care, înotînd în jurul leviatanului mort, se delectau cu grăsimea lui. Puținii oameni care dormeau la teuga în hamacurile lor tresăreau adesea auzind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ele, ca să fie de față în caz că vreun colet trebuie transportat undeva sau în caz că vreun sclav mort se cuvine înmormîntat omenește; și deși s-ar mai putea aduce alte două-trei exemple asemănătoare, de împrejurări cînd rechinii se adună laolaltă și se ospătează cu mare veselie - totuși nu-i vei vedea niciodată în număr atît de mare și într-o dispoziție mai jovială, ca atunci cînd se strîng în jurul unui cașalot mort, legat de o balenieră, pe mare, în puterea nopții. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cașalot mort, legat de o balenieră, pe mare, în puterea nopții. Dacă n-ați văzut niciodată atare priveliște, amînați-vă hotărîrea de a vă închina diavolului, pentru a-i capta bunăvoința. Deocamdată, Stubb nu lua în seamă hăpăiturile petrecăreților ce se ospătau atît de aproape de el, după cum nici rechinii nu luau în seamă plescăitul buzelelor sale epicuriene. Ă Bucătare, bucătare - unde-i moș Țigău ăla? strigă el într-un tîrziu, desfăcîndu-și și mai mult picioarele, pentru a-și asigura parcă o bază
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trebuie să fie tare, ca să fie bun? Uită-te la rechinii ăia, nu vezi că și ei preferă carnea tare și crudă? Ce tărăboi mai fac, afurisiții! Bucătare, du-te și vorbește-le, spune-le că-s invitați să se ospăteze în mod civilizat, cumpătat, fără să facă atîta zgomot. Pe legea mea, nu-mi mai aud nici vocea! Hai, bucătare, du-te și comunică-le mesajul meu. Uite, ia felinarul ăsta își smulse unul de lîngă cabestan), hai, du-te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care vă-nfigeți vîslele. Ă Dar la fiece mușcătură, vîslele se fac mai subțiri, domnule! Ă Au să țină destul! Trageți, băieți, nu vă lăsați!... Apoi, în sinea lui: „Dar cine-ar putea spune dacă rechinii ăștia vin ca să se ospăteze cu balena sau cu Ahab?“ Ă Hai, băieți, trageți! adăugă el cu glas tare. Trageți cu putere acum, ne apropiem. Cîrma, apucați cîrma și dați-mi voie să trec! Și spunînd acestea, porni, cu ajutorul a doi vîslași, spre prova ambarcațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
conceptul de „arbore”, îl întâlnim în cele mai diverse discipline: de la tehnologia informației la religie. În Sfânta Scriptură, conceptul de „arbore” este prezent în multe locuri. Astfel, căderea omului în păcat se face sub arborele cunoșterii binelui și răului, Avraam ospătează pe cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sub Stejarul din Mamvri, care conform tradiției este venerat și în prezent. Aceeași tradiție ne spune că lemnul din care a fost făcută Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru provine din
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
originea grecească a acestui preparat culinar, a mielului à la armatoli kai kleftes: „Așa se frigea mielul în Balcani, în timpul rebeliunilor împotriva stăpânirii turcești. În păduri, în munți, armatoli (ostași) și kleftes (haiduci) - în sensul de „patrioți“ sau „partizani“ - se ospătau cu miei fripți în blana lor. Această practică a trecut și-n țările noastre, cunoscută sub numele de «miel fript hoțește».“ Dacă există o dimensiune sacră în această rețetă, ea este foarte originală, din moment ce nu respectă unul dintre principiile sacrificiului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
avută, mai „occidentalizată“, și de departajare culturală față de țărănime. Un bun exemplu în acest sens este dat de Sadoveanu în romanul Venea o moară pe Siret: vechilul Filip Nacovici mănâncă, înainte de găină cu caise, o supă, în timp ce fiul boierului este ospătat țărănește, de către pădurar, cu borș. Dar să revenim la Transilvania, tărâm al întâlnirii dintre acru și dulce... Uneori - cum ar fi în cazul extraordinarei ciorbe ardelenești de gâscă (o zeamă arădeană, mai precis, după cum afirmă Radu Anton Roman, care o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
au refugiat din sudul Transilvaniei, deoarece, odată cu ascensiunea la putere a Gărzii de Fier, situația comunităților evreiești părea să se deterioreze sub administrația românească. De pildă, în Odorheiul-Secuiesc pe ostașii evrei din trupele ungare i-a întâmpinat și i-a ospătat comunitatea locală, sub regim de status quo ante, iar de Roșh Hașhanah fiecare membru al comunității a invitat la el acasă câte un coreligionar din armata ungară; încă de la ora aceea militarii evrei aveau parte în armată de un regim
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
jale”. ș...ț Ajunși În sat, feciorii cu bradul sunt Întâmpinați de lume multă. Uneori cântat Încă de pe drum, la casa mortului bradul este rezemat În mod obișnuit de poartă, cu vârful către stradă. Cei care l-au adus sunt ospătați pentru osteneala lor. Femeile cercetează bradul pentru a vedea dacă e „jignit” sau nu, pentru a cunoaște soarta celui mort. Unele spun că nu e jignit, altele că da. În cazul lui Constantin Sârbu, ele au căzut de acord că
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o întâmplare macabră, este admirabil prelucrată de creatorul român care știe să dozeze astfel informația, încât efectul de surpriză să fie total. În esență, umorul prevalează, deși se bazează pe un fel de quid-pro-quod tragicomic: turcul Iusuf crede că se ospătează dintr-o extrem de gustoasă pastramă, iar ovreiul Aron crede că poate îndeplini dorința răposatului, economisind prin șiretlic banii necesari pentru a transporta cadavrul acestuia. Ambii sunt convinși că ceea ce fac, deși este imoral, va găsi o rezolvare rezonabilă. Însă fatalitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și turtă dulce și mere" la care adaugă știutoare "un clondiraș cu rachiu de izmă"93. Ca și baba din nuvela lui Caragiale, Stamate își pregătește printr-un veritabil ritual aventura erotică și, în necesara etapă a preludiului gastronomic, "se ospătă cu puțină fiertură de ștevie". Este, însă, evident că verbul "a se ospăta", de regulă substituit la Urmuz prin "a se hrăni", servește intenției parodice, prin exprimarea contrariului față de sensul presupus prin extensie, cel de "a petrece, a benchetui", sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de izmă"93. Ca și baba din nuvela lui Caragiale, Stamate își pregătește printr-un veritabil ritual aventura erotică și, în necesara etapă a preludiului gastronomic, "se ospătă cu puțină fiertură de ștevie". Este, însă, evident că verbul "a se ospăta", de regulă substituit la Urmuz prin "a se hrăni", servește intenției parodice, prin exprimarea contrariului față de sensul presupus prin extensie, cel de "a petrece, a benchetui", sau față de înțelesul derivatului "ospăț". În al doilea rând, cele câteva alimente care constituie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neființă și la viața individuală. Pe ea se altoiește o antropogonie care Îi atribuie umanității o parte divină, Întrucât ea s-a născut din cenușa titanilor fulgerați de Zeusxe "Zeus" fiindcă l-au omorât pe Dionysosxe "Dionysos" și s-au ospătat cu carnea lui. Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea originară desăvârșită, existența lui individuală se dovedește victima unui nou concept de vină, atribuită canibalismului titanilor. Dar acest lucru pune În discuție și sacrificiul sângeros tradițional, reprezentat ca o repetare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în mod cert interesul ca aleasa inimii să se numească, mai degrabă, Sulpicienne, decât Pia. Pierzându-și încetul cu încetul reputația de loc rău famat, crâșmele (thermopolia) au devenit din ce în ce mai apreciate de o clientelă obișnuită, căreia îi plăcea să se ospăteze aici, bând vin rece sau fiert. Este adevărat că vinurile din peninsula italică, despre care Virgiliu, în Georgicele, scria că numărul lor era "ca firele de nisip pe care vântul le răscolește în deșerturile Libiei", invadează progresiv piața întregului Imperiu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ei „Își jură credință unul altuia, primind binecuvântarea de la dânsul și Împărăția totodată.” Pe lângă numărul imens de participați la nuntă se află Însă „ș-un păcat de povestariu, fără bani În buzunariu. Veselie mare Între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea.” Deznodământul urmat imediat punctului culminant, este unul potrivit basmului popular, unde lupta dintre bine și rău se sfârșeșete cu triumful binelui. Finalul basmului este hiperbolizat, fiindcă veselia a ținut ani Întregi și mai ține și acum, iar „cine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
flori tăiate și cu ghintulețe de aur”. După ce s-a uitat la cele două femei, Lică a aruncat o privire În jur și a Întrebat autoritar, cine e cârciumarul. Ana Îl privea cu uimire. Întrebat de cei trei porcari care ospătaseră dimineața și nu plătiseră, Ghița spune că un cârciumar vede și aude multe, dar trebuie să uite totul imediat. Intrând În cârciumă, ca să facă socotelile, Lică se prezintă cu agresivitate: „Eu sunt Lică, Sămădăul. Multe se zic despre mine, și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]