1,549 matches
-
său de a fi indiferent, în mod politicos. Un ofițer subaltern intra, șușotea ceva minute-n șir la urechea șefului, care dădea din cap, renunțând treptat la aerul lui jignit. Discuția reîncepea, descriind cercul deja cunoscut: yemenitul îi eliberează pe ostatici, consilierul se ocupă de livrarea de arme, diplomatul garantează discreția guvernului său. Înțelegeam acum că reușita depindea nu de logica argumentelor, ci de un ritual a cărui taină doar yemenitul o cunoștea și pe care francezul și rusul încercau s-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
asculta traducerea mea, ca pentru a arăta că nu mai aveau nevoie să-și ascundă adevărata meserie sub acoperire diplomatică, nici să simuleze necunoașterea unei limbi. A doua zi, un elicopter venit de la Djibouti i-a luat pe cei trei ostatici eliberați (un cuplu de germani și o cooperantă franțuzoaică) precum și trupul diplomatului, mort în cursul nopții. Ceva mai la o parte, asistam și noi la preparative. În așteptarea plecării, cei scăpați teferi făceau schimb de adrese, se invitau unii pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de civili, bătrâni și femei cu copii, păziți de câțiva soldați. I se spusese să aștepte pe culoar. Ușa biroului era întredeschisă, astfel că putuse să audă discuția comisarilor. Era vorba de a decide dacă trebuia sau nu să execute ostaticii în chip de represalii, civilii aceia din curte. Unul din comandanți striga: „Atâta timp cât Moscova nu și-a dat avizul...“ Apoi, dintr-odată, un obiect căpătase viață pe biroul cel mare din lemn negru. Era aparatul ăla ciudat, în jurul căruia se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
făcea parte dintre ei. Își termină brazda și, ajungând la capăt, ținu calul și se opri. Urmărindu-i pe activiști cum înaintează peste ogor, simțea că se sufocă de mânie și acest lucru îi aminti de o zi îndepărtată: niște ostatici plânși, adunați într-o curte și banda aia fină de hârtie care șerpuiește ieșind din telegraf și vestește moartea. Nu închisese ochii toată noaptea, zbătându-se în gânduri fără ieșire. „Să fugă, luând familia cu el? Să dea foc casei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
văzând zumzăiala aia pariziană, îmi spuneam, așa cum îmi spun adesea când vin în țara asta, că pe amicul nostru Jansac - ți-aduci aminte de agentul ăla cu care am purtat negocieri la Aden și care a murit chiar după eliberarea ostaticilor - da, îmi spuneam că în loc să-i repatrieze trupul, legionarii mai bine l-ar fi îngropat într-un mormânt săpat printre stâncile alea negre din fața Adenului, de cealaltă parte a strâmtorii Bab al-Mandab. Nu izbutesc să mi-l închipui trăind sau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ieșit din obișnuit). Să luăm, spre exemplu, momentul eliberării tinerilor jurnaliști din Irak. În loc să descriem discuția cu răpitorii, drumul spre ambasada română, spre aeroport și spre casă, așa cum ne imaginăm noi, putem să facem același lucru din perspectiva unuia dintre ostatici. Efectul va fi incomparabil mai spectaculos și mai convingător. * Indiferent de tipul și strategia discursului descriptiv, exigențele discursive ale descrierii rămân aceleași: a) Gestionarea amănuntelor. Problema oricărei descrieri o reprezintă mulțimea amănuntelor. Suntem înconjurați de o puzderie de obiecte. A
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la o bere rece sau la o Cola. Pensionarii și îndrăgostiții sunt nemuritori. Reportajul de eveniment Poate fi confundat cu relatarea, câtă vreme pare transmis de la fața locului și se ocupă de dramatismul unei întâmplări: incendiu, accident aviatic, luare de ostatici etc. Diferența este dată de amploarea elementelor de decor, de prezența unei povești: un act de eroism sau de lașitate, drama unei familii etc. Prezența eului nu trebuie să fie ostentativă, ea doar punctând uimirea sau participarea emoțională a autorului
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
imobilizați. Cum făceau colegii mei treaba asta, nu era problema mea, prin orice mijloace posibile, numai să cauzeze cât mai puține vânătăi și lovituri. Poate aveam nevoie de ei. Dacă totul mergea bine, eu nu aveam nevoie de ei ca ostatici. Dacă lucrurile mergeau prost, atunci vor servi pe post de marfă de schimb. Libertatea lor pe satisfacerea necesităților noastre! Am urcat scările până la etajul unu, unde era cancelaria, și unde erau profesorii și Inspectorul. Erau doar trei ieșiri din școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trimit de lângă mine. Ana, zisei calm Ministrului, deși în mine se dădea o bătălie de proporții inimaginabile între ceea ce știam, ceea ce simțeam și ceea ce eram sfătuit, este liberă să plece, asemeni oricui din acest colegiu. Noi, spre deosebire de alții, nu ținem ostatici și nici prizonieri pe cei care au alte credințe decât a noastră. Ea s-a alăturat revoluției din inițiativă proprie și poate pleca tot din inițiativă proprie. Am simțit-o răsuflând a ușurare și o căldură imensă mă năpădi atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să existe o legătură de sânge mai sfântă și mai strânsă decât cea dintre părinți și copii. Uriașul ridică încurcat din umeri. Nu știu cum să-ți explic... Da, da, nu prea te pricepi la vorbe, se amuză Rufus. Când se iau ostatici, primii răscumpărați sunt îndeobște nepoții de soră... Or ține aceștia familia mai unită? se minunează în sinea sa Rufus. Întreabă cu voce tare: — Și pe unchiul tău cum îl cheamă? — Namantabagicus. — Namata... ptiu, drace! Mai încearcă o dată și se încurcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cu toate că se răscoală împotriva noastră, tot de noi vin să se roage atunci când le e greu. Așa sunt indienii. Nu vă mai bateți capul cu ei! — Unde e muribundul? Nu glumesc. Dacă ai să te duci, or să te ia ostatic sau or să te omoare. E un șiretlic de-al lor. Se folosesc adesea de femei și de copii ca să nu bănuim nimic. Apoi se dovedesc mai vicleni decât noi și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o simplă negociere personală, ci una de patrimoniu. El, marele poet Tudor Arghezi, a acceptat să scrie și cum voia noul regim atotstăpânitor, pentru a nu lipsi cultura română de una dintre marile ei opere și, ca la schimb de ostatici, a dat volumele compromisurilor sale. A fost ales pentru asta membru al Academiei Române și când a murit i s-au făcut funeralii naționale. Oare dumneavoastră ce credeți, nu ar fi meritat Arghezi, indiferent de regimul politic de la putere, să devină
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dacă nu au și făcut-o deja. — Sigur! Așa e! izbucni Inisius, zbătându-se în strânsoarea lui Khaba. Vrea să te ducă de nas, nu vezi? Caută numai să se salveze pe el. Canzianus replică prompt: Nu! Dacă vrei un ostatic, ia-mă pe mine și pe urmă trimiteți câțiva războinici înăuntru să controleze; confrații mei, Gomerius și Simplicius, o să le deschidă drumul. Dacă o să vezi că ai fost înșelat, poți să-mi iei viața. Inisius se smulse din încleștarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărau după ei, în suită, peste tot: erau puși să mâne carele, să aibă grijă de catâri ori făceau muncile din tabără; alții, de care barbarii aflaseră că vin din familii înstărite, erau mai mult decât niște prizonieri: ei erau ostatici, cărora viitorul le-ar fi putut aduce poate eliberarea, în urma plății unor răscumpărări. Ba chiar unii dintre aceștia din urmă, care fuseseră capturați în zonă, își făceau curaj, legănându-se în iluzia că darurile din partea familiilor lor ar fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
istorisea, făcea mereu câțiva pași, ba încoace, ba încolo. Sebastianus fu izbit de elocvența sa și constată că ea părea să atingă inima ascultătorilor săi, pe ale căror chipuri se putea lesne citi o emoție tot mai mare: povesti despre ostaticii masacrați în Tungria, despre copilele pe care turingienii, după ce le violaseră, le spintecaseră, legându-le de doi cai ce alergau în direcții opuse ori le legaseră în lanțuri de țăruși înfipți în cărare, peste care treceau cu carele, spuse despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără să înțeleagă, și explică: — Mă străduiesc să-l fac să spună care e clanul lui, domina. Faptul că nu vrea să-l dezvăluie e semn bun. Dacă, așa cum cred, bufnița asta e fiul cuiva de rang, va fi un ostatic prețios în mâinile noastre. Trebui să-l zgâlțâie încă o vreme pe băiat, înainte de a obține răspunsul la întrebarea sa; află astfel că tatăl său se numea Reinwalt. Se gândi imediat la faimosul taciturn și îi ceru confirmarea, dar Hippolita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
crezut. Noi ne-am lepădat de ele. Noi transformăm poveștile În realitate. Noi nu umblăm cu scamatorii ieftine de bâlci. Ba e albă, ba e neagră. La noi, lucrurile sunt clare. Puterea sovietică vă va da mai mult. Fiecare dintre ostatici va primi rația care i se cuvine: doi pești de căciulă sau batic. Am zis batic pentru că, să fie foarte clar, la noi toți se bucură de aceleași drepturi la viață și la muncă, indiferent dacă sunt bărbați sau sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici, spun măscări pe seama prizonierilor, beau, cântă la armonică, joacă șah și table, au provizii din belșug, iar ostaticii crapă de sete Închiși În vagoane de marfă, care sunt atât de solid făcute, că nici un șurub, nici o șipcă nu se clintesc de la locul lor, iar unghiile lor s-au rupt până la carne. Sunt murdari și sfârșiți de oboseală. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cel mult de două ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cartier respectabil. M-a surprins. Credeam că toți capii mafioți locuiesc aproape unul de altul, ca să poată veni toată ziua, bună ziua, unul pe la celălalt, să împrumute o ceșcuță de gloanțe și să roage cealaltă persoană să fie cu ochii pe ostaticul lor cât timp ei dau o fugă până la magazin. Racey - fe dornic de intimitate - are o casă mare, propriul parc, porți electrice și ziduri înalte cu țepușe în vârf. Am parcat pe stradă și n-a ieșit sau intrat nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a ajuns în dreptul nostru, șeful ei a stat de vorbă deoparte cu al-Mulih, apoi, la porunca acestuia, soldații din Granada au făcut stânga-mprejur și s-au întors la trap în oraș, în vreme ce călăreții lui Ferdinand le luau locul în jurul ostaticilor. Sus pe cer, cornul lunii era acum invizibil. Și-au reluat mersul, încă și mai tăcuți, încă și mai copleșiți, până sub zidurile orașului Santa Fe. „E ciudat orașul lor cel nou clădit cu pietrele noastre vechi“, gândea Mohamed pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
frunzelor de ceai cu acest scop, băutura Bridgeman’s Old Malt Tisky, a produs apoplexie și orbire temporară, iar el a decis să îmbunătățească rețeta prin adăugarea de orez. Lăsându-se pradă unor accese de depresie în timpul cărora a luat ostatici muncitorii de pe plantație amenințându-i cu o pușcă de vânătoare de calibru mic, domnul Bridgeman a realizat că nici măcar orezul nu putea salva visul său de la un eșec total. Dezamăgirea l-a făcut să fie morocănos, însă după negocieri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mic, domnul Bridgeman a realizat că nici măcar orezul nu putea salva visul său de la un eșec total. Dezamăgirea l-a făcut să fie morocănos, însă după negocieri cu ofițerul districtual (susținut de un pluton de infanteriști Gurka) el a eliberat ostaticii și s-a lăsat în grija Surorilor Întru Pocăință, care aveau o instituție destul de discretă în Calcutta. Micul Jonathan a fost dat la o școală cu internat din apropiere, având dreptul să-și viziteze părintele bolnav o dată pe lună. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca toate acestea să ia sfârșit. — Străinii vin cu trupe, îi amintește prințul Kung fratelui său după o lungă tăcere. — Moarte lor! răsună glasul emoționat al lui Su Shun. Majestatea Voastră, e vremea să emiteți un mandat pentru luarea ca ostatic a ambasadorului britanic. — Și dacă refuză? întreabă prințul Kung. — Să-i tăiem capul, răspunde Su Shun. Credeți-mă, când conducătorul dușmanului va fi capturat, restul se vor preda. Atunci îl vom trimite pe generalul Seng-ko-lin-chin cu stegarii ca să strângă capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zone pe care le considerăm nesigure, cum ar fi Kiangsi și Miyun. Sesizez o problemă. Cum ar putea oamenii prințului Kung să atace, când Su Shun ar putea cu ușurință să ne țină pe noi și pe Tung Chih ca ostatici? Dacă ceva i-ar stârni suspiciunea lui Su Shun, el ar avea ocazia să ne facă rău. Cum aș putea să știu dacă un astfel de „accident“ nu se pune deja la cale? Inima îmi bubuie în piept atunci când vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]