806 matches
-
la mine-n față Și mă împle de dulceață, Că de dorul ei mai mor Și nu pot, doamne, să sbor Că eu de-aș pute sbura Pân-la sfânta Vinerea, Eu m-aș ruga de mi-ar da Inimioara ta. Ostenit - am ostenit, Foarte tare m-am trudit Până ce te-am dobândit, Că acuma norocul Vrea să-și coate locul. Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - Să trăim, să ne iubim Și să ne veselim. Frunzuță verde de nuc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se lungi răpezindu-se cu el până-n nori, apoi îl isbi de pământ și-l băgă în țărână pân în glesne. Făt-Frumos o izbi pe ea și o băgă-n pământ până în genunchi. - Stăi, să mai bem apă, - zise mama pădurilor ostenită. Stătură și se răsuflară. Baba bău apă, Făt-Frumos bău putere, ș-un fel de foc nestins îi cutreeră cu fiori de răcoare toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. C-o putere îndoită, cu brațe de fier o smunci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru gata să se ridice, apoi se răzgândi. Mă simt cam ostenit. Alege-ți singur... Raftul de jos, sub radio... Vâlcu îl scrută surprins. Ridică din umeri și dispăru în camera bătrânului. Melania Lupu observă în șoaptă: ― Ce greșeală! ― Te-ai ramolit complet, Popa! aruncă, în surdină, sculptorul. În viața ta n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
noastră avidă, atunci vrem să ne adresăm lui Isus ca să ne aducă pacea. Dorințele noastre cele mai profunde și poftele lăuntrice pot fi potolite numai de el, cel care plin de generozitate ne dorește mântuirea: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
țipete de spaimă. Și apoi, dacă aș fi fost negru, nu m-ar mai fi bătut mama la cap să-mi găsesc o slujbă bună, căci nu există slujbe bune pentru ei. Mama mea, și ea o negresă bătrână și ostenită ar fi fost prea distrusă de ani și de munca de servitoare prost plătită ca să mai meargă să joace popice seara. Ea și cu mine am fi avut o viață plăcută într-o cocioabă dărăpănată din mahala, trăind în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să-l strivească“: o semi-remorcă e de ajuns ca să-l ucidă. Dar dacă semiremorca l-ar strivi, omul ar fi Încă și mai nobil decît ceea ce Îl ucide, deoarece el știe că moare; semiremorca habar n-are. CÎnd se simțea ostenit, tata oprea mașina de 2 CP pe banda de refugiu a Autobahn-ului și dormeam În mașină. Eu mă instalam pe bancheta din spate. Nu aveam destui bani ca să mergem la hotel. În zori, primele camioane de mare tonaj care treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care ar fi fost cu siguranță livid și Încordat dacă ar fi asistat la căsătoria fiului său... Tot În Copilăria copiilor mei tata Îl evocă pe diavol. Iată ce sînt silit să citesc : „Diavolul se năpustește asupra unui biet om ostenit și-l conduce spre grădina Înveninată În care Înfloresc trupurile feminine care sînt aidoma unor flori denaturate. Iar aceasta este ispita infidelității, absurdă, cea care Îi oferă un trup nou aceluia care n-a știut să cucerescă un suflet“. Lungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și simplu În apartamentul ăsta și să huzurești. Apropo, frumos locșor. — Nici o problemă, Încuviințează Wakefield cu grăbire. Oricum călătoresc mult. Fraierul pune botul, se felicită singur. Diavolul rămîne tăcut, savurîndu-și cel de-al doilea whiskey. Închide ochii cei galbeni și osteniți și, pentru o clipă, Wakefield Își Închipuie că a adormit, pînă cînd mormăie și ochii i se deschid cu o fluturare. — Și va trebui să-mi aduci cîte ceva de peste tot de unde te duci. — Să-ți aduc ceva? Cam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
psihodrama neașteptată compensase cu vîrf și Îndesat. În culise, Doris Îi Înmînează cecul cu onorariul. Îl pune În buzunarul interior al hainei. Agenții de se pun În mișcare În fața și În spatele lui și iată-l În camera de odihnă, transpirat, ostenit și temîndu-se de Întîlnirea cu Mariana. Bea o Coca și așteaptă inevitabila Îmbrînceală de la ușă. CÎnd aude vocea fostei soții certîndu-se cu agenții de securitate, deschide larg ușa și iat-o, respirația agitată ridicîndu-i iute sînii pe sub ia românească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el și să-l ia prin surprindere, dar ceva din atitudinea lui o făcu să se oprească. Nu avea nimic din forța obișnuită și veselia neastâmpărată pe care Fran ajunsese să i le asocieze prin definiție. Arăta ca un bătrân ostenit așezat pe o bancă în parc. Gândul că îmbătrânea și că n-avea să fie întotdeauna alături de ea o izbi ca o pală de vânt rece. O lume fără el, pe de altă parte, era ceva de neconceput, ca soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Vrei una? Fran clătină din cap. — Deci, cui ar trebui să-i spunem tati? Lui Tweedledum sau lui Tweedledee? încercă Stevie să facă haz de necaz. N-am deschis încă plicul. — Înțeleg. Stevie își croi drum prin mulțimea de turiști osteniți și copii care orăcăiau spre locul unde-și lăsase mașina. — Ai bătut drumul până la Londra să iei rezultatele ca apoi să nu le deschizi. — Nu știam că n-o să deschid plicul până în momentul în care l-am primit. Era conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
las pe femeia asta să aibă grijă de fiul meu cînd nu sînt și eu prin preajmă. Cu trecerea timpului, lucrurile nu par decît a merge din rău În mai rău. — O urăsc, Îi spun lui Fran, cu o voce ostenită, după ce i-am istorisit toată povestea În vreme ce luam prînzul. Fran, Dumnezeu să-i dea sănătate, și-a adus dădaca să aibă grijă de Tom cît sînt fetele la grădiniță și m-a răpit puțin, pentru activități „de adulți“, pe Marylebone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
weekenduri și, după cum ziceam, o să continue să-l vadă tot atunci, oricum. — Ca mamă singură, Începe Lisa, trebuie să te avertizez că e o treabă al dracului de dificilă, dar nu imposibilă. O să existe momente În care vei fi extrem de ostenită, cînd o să-ți vină să urli din pricina frustrării, cînd singurătatea și responsabilitățile te vor face să plîngi, dar ele trec Întotdeauna. Ești o femeie puternică, așa că te vei descurca perfect. În cele din urmă, maimuțelele astea mici merită efortul, adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu Lola. Îi văd la restaurant, mîna ei Întinzîndu-se spre a lui, sau imaginația mea lucrează peste program și-mi aduce dinaintea ochilor un tablou cu cei doi, În cele mai compromițătoare poziții pe care le poate invoca creierul meu ostenit. Asta Îmi alimentează furia și dorința puerilă de a mă răzbuna În singurul fel pe care-l cunosc, anume culcîndu-mă cu Charlie Dutton. Bietul Charlie Dutton. Mă Întreb dacă o ști că am plănuit totul dinainte, că plănuiesc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
răsunau bătăile unei pulsații surde și ritmate... Lumina zilei se chinuia să iasă din ceața care se lăsase peste Lands’en În cursul nopții, cînd Marie Îl Însoți pe Lucas la plecarea primului bac. El băgă de seamă aerul ei ostenit și se declară de acord cînd ea Îi spuse că preferase să nu-l Însoțească. - Aș vrea să verific o ipoteză În legătură cu povestea aceea cu comoara... Dacă ar proveni dintr-un trafic oarecare, ar putea explica ce anume făcea Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care o va simți strîngîndu-i În brațe. Dar cineva o Împiedica. Un glas Înăbușit, venind de foarte departe, Îi rostea numele și Îi spunea să se Întoarcă. Glasul lui Lucas. Nu avea nici un chef să-l asculte, era atît de ostenită. Dar glasul stăruia. Rezistă, Marie, te implor. Avu atunci un gînd pentru Ryan, pentru ceea ce el Îi spusese exact Înainte ca totul să sară În aer. Își dăduse viața pentru ea. Avea o datorie față de el. Adresă un zîmbet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în el? Ce-o să zică mama? Pe bulevard la ultimul etaj trebuie că cineva ori nu doarme ori a adormit cu lumina aprinsă. Dacă nu doarme, ce face la ora asta? Scrie? Își bate nevasta? Are părul creț? Cu gene ostenite? Întrebările acestea bâzâie în fiecare noapte în capul lui Arion călare de delfin, înfățișat în basorelief pe zidul muzeului Aman. Noaptea, pentru că atunci prind viață statuile și chiar semistatuile, cum e cazul lui. Poate că nu e chiar viață, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mine ar face sau nu lumea mai bună ar fi o pură chestiune de noroc chior și nimic mai mult. Am răspuns cinstit la întrebare? l-am întrebat. — Da, îți mulțumesc, zise el. — Categorisiți-mă ca nazist, i-am spus ostenit. Apucați-vă imediat. Spânzurați-mă, dacă credeți că asta ar duce la ridicarea nivelului general de moralitate. Viața asta nu-i nici o scofală. N-am nici un fel de planuri după acest război. — Vreau doar să înțelegi cât de puțin putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
el, nu În vreun sens activ. Mai e de asemenea faptul deloc neînsemnat că nu doar guvernul nostru este implicat, dar și cel american. — Ca să nu mai pomenim de domnii din Sud? A, da, mafia, zise contele cu un suspin ostenit. Pare că asta ar fi o plasă țesută de toți trei și că, datorită acestui lucru, e de trei ori mai rezistentă și, dacă pot adăuga ca notă de avertizare, de trei ori mai periculoasă. Se uită la Brunetti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aproape... o auzeai peste tot... Văzutele toate si nevăzutele... Era înainte de Sf. Cuvioasă Paraschiva. Iorgu frânt de oboseală, abia venise acasă și se trânti în pat, așa îmbrăcat, cu fața în sus. Noaptea căzu repede... Gândurile năvăliră în mintea lui ostenită, ca niște năluce învălmășindui-o cu întrebări fără nicio noimă. - Există timpul?!... se întrebă el, și tot el își răspunse. Există!... Însăși răstimpul dintre naștere și moarte... Uite, că există!... Nici eu nu-s acum ca la naștere, și nici omul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
moarte și dincolo de moarte. Dacă trupul este supus legilor eredității, sufletul este supus destinului, iar spiritul este supus legilor reîncarnării, a vieții pământești repetate. - Deci, spiritul este nemuritor... este nemuritor! Murmură Iorgu. Este supus legilor reîncarnării. Îi repetă încet mintea ostenită... a reîncarnării legilor, a reîncarnării vieții... a reîncarnării încarnării... a încarnării reîncarnării... a re... re... Și, astfel gândurile i se metamorfozau învălmășite în minte ostenindu-l... Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn adânc, adânc... până
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În al șaptelea an de viață. Singurul lucru deosebit pe care mi l amintesc bine de atunci a fost vizita la noi a unui om mare. Casa noastră, situată pe ulița principală, având și camere multe, era deschisă oricărui drumeț ostenit și nu trecea zi În care să nu avem un musafir. Însă un oaspete de seamă nu ne-a fost dat să primim decât doar o dată. Iar acest eveniment unic s-a petrecut de nu cumva greșesc spre sfârșitul acelei
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
care Dumnezeu ne-o oferea ca o binecuvântare.” Cam la jumătatea drumului ce duce de la gara Câmpina la satul Mislea (unde se află Închisoarea omonimă), uneia dintre studentele arestate (Sica) i se făcu rău. Și, pentru că toate fetele erau prea ostenite și slăbite, clătinându-se În picioare, gardienii consimt să dea o scurtă pauză de odihnă. În vremea asta o bătrânică localnică, putând să se apropie de grupul, bizar pentru dânsa, oferi câteva nuci proaspete. Apoi, mirându-se, o Întrebă pe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bună și cea mai dreaptă, tinerii trebuie să se alinieze marșului triumfal spre gloria societății comuniste și nicidecum agenturilor retrograde care nu mai au nicio șansă...» Și așa mai departe... În sfârșit, și-a dat seama că eram atât de ostenite Încât cuvintele ei nu mai ajungeau la Înțelegerea noastră și s-a potolit.” Bine-ar fi fost ca Elena Tudor (alias Diri) să fi trăit până la sfârșitul veacului trecut ca să fi văzut falimentul total al comunismului În Europa. Cartea unui
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
printre cunoscutele, printre fostele prietene de odinioară. Nici uneia nu i-a ars de el. A ascultat, zeci de nopți, la posturile de radio, fel și fel de anunțuri, judecând, comparând, dând telefoane și punând Întrebări. Zadarnic, absolut zadarnic, totul! Aproape ostenit, Într-o seară, la o bere cu câțiva amici, careva i-a sugerat, când a venit vorba despre faptul că el Își caută perechea: du-te, omule, la căminul de bătrâni din orașul dintre vii, și ai să vezi că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]