2,363 matches
-
lui de a consacra țara protecției Fecioarei Maria, pe care a proclamat-o patroana ei și regină peste toate domeniile din regatul său. Se spune că regele Ioan Sobieski, înainte de a porni spre Viena, pentru a o despresura din asediul otomanilor, s-a rugat în fața icoanei "Preacuratei Fecioare Maria de la Częstochowa". Incepând incă din Evul Mediu, în fiecare an, mii de polonezi merg în grupuri de pelerini pentru a vizita Jasna Góra. Se estimează că 103 mii de pelerini au mers
Jasna Góra () [Corola-website/Science/327749_a_329078]
-
o onoare care nu mai fusese acordată anterior niciunui străin, cu excepția ducelui de Wellington. Cand au izbucnit Războaiele Balcanice în 1912, regele Nikola a fost unul dintre cei mai entuziaști dintre aliați. El a vrut să-i alunge complet pe otomani din Europa. A sfidat Puterile Centrale și a capturat orașul Scutari în ciuda faptului că ei blocaseră întreaga coasta maritimă a Muntenegrului. Cand a izbucnit Primul Război Mondial în 1914, el a fost primul care a acordat ajutor Șerbiei pentru a
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
cu apă minerală și alte monumente arhitecturale. Are o suprafață mare, dimensiunile fiind de 150 x 110 m. Dezvoltarea Pieței Unirii este legată de istoria orașului. În 1716 trupele imperiale ale generalului Eugeniu de Savoia au cucerit Timișoara din mâinile otomanilor, deschizând două secole de dezvoltare urbană în directă legătură cu stăpânirea austriacă și austro-ungară. Chiar în acela an a început redesenarea Timișoarei, care a devenit dintr-o cetate medievală înconjurată de mlaștini o fortăreață modernă cu străzi sistematizate. În 1716
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
fost fiul lui Stephanos și al Magdalenei, având alți 11 frați și trei surori. Tatăl său, provenit dintr-o familie înstărită de origine italiană (Da Ponte), a îndeplinit funcția de consul al Angliei în regiunea insulelor Sporade, care aparțineau Imperiului Otoman. Tânărul Constantin a primit o educație aleasă. Până la vârsta de 17 ani, a urmat cursurile școlii din insula natală, care fusese înființată cu puțin timp în urmă de către tatăl său. La 30 ianuarie 1731 a plecat la Constantinopol, unde s-
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
în Țara Românească“, București, 1965, p.209-210), din județul Buzău, zonă unde de altfel își are toate moșiile și unde clădește în 1532 o mănăstire. Ori acel pretendent Radu (Dragomir), cel ce a ridicat steagul revoltei împotriva Craioveștilor și al otomanilor, ucis de la ordinul lui Mehmed beg tocmai din Muntenia Mare era de moșie. În plus, în două acte emise în cancelaria sa, apar menționați „[...]Radu voievod Preabunul, fiul lui Vlad voievod Călugărul[...]“ fără a preciza, așa cum ar fi normal, că
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
și în special datorită stilului în care a fost redată bolta cerească, acoperită în mare parte de nori mari. Istanbulul, care a fost timp de 1600 de ani capitala a două mari imperii, precum Imperiul Roman de Răsărit și cel Otoman, prin importanța sa strategică și prin topografia sa de o frumusețe fără seamăn a reprezentat în toate epocile punctul de interes pentru Orient și Occident. Primele imagini cu Istanbulul realizate de pictorii occidentali au fost imaginile panoramice reprezentând Sarayburnu. Aceste
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
vaste interioare închise de domuri masive, au realizat o armonie perfectă între spațiile interioare și exterioare, precum și o lumină și umbră articulat. Arhitectură religioasă islamică, care până atunci a constat în clădiri simple, cu decorațiuni extinse, a fost transformată de către otomani printr-un vocabular arhitectural dinamic de bolti, cupole, domuri, semi-domuri și coloane. Moscheea a fost transformată dintr-o cameră înghesuita și întunecată cu arabescul acoperind toți pereții într-un sanctuar de echilibru estetic și tehnic, elegantă rafinată și o aluzie
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
ocupat din nou orașul în abia în 1229 (fără ajutor de la templieri), dar numai pentru scurt timp. În 1244, musulmanii au reocupat orașul, care nu a mai fost controlat vreodată de creștini până în 1917, când britanicii l-au luat de la otomani. Templierii au fost obligați să își mute cartierul general în alte orașe din nord, cum ar fi portul Acra, pe care l-au deținut secolul următor. A fost însă până la urmă pierdut în 1291, urmat de ultimele lor fortărețe de pe
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
a hotărât să se retragă în Basarabia. La începutul lunii octombrie, un puternic detașament rus a traversat în condițiile unui secret desăvârșit Dunărea și pe 2 octombrie a atacat în toiul nopții forțele lui Ahmed Pașa. Peste 9.000 de otomani au fost uciși. Ahmed Pașa a fost învins, predându-se împreună cu forțele sale lui Kutuzov pe 23 noiembrie. Pe 28 mai 1812, Kutuzov a semnat Pacea de la București, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia. Tratatul a fost aprobat de țarul
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
secolului al XIX-lea acesta era amenințat de armatele franceze și nu putea interveni direct în problema orientală. După proclamarea ca împărat al Franței 1804, Napoleon I începe cuceririle în Europa, fiind cointeresat în ciocnirea dintre Imperiile Rus și cel Otoman pentru a le slăbi puterile și pentru a deturna o parte a armatei ruse din Europa Centrală spre sud-estul continentului. Anglia, deși susținea Rusia ca aliat împotriva Franței, nu dorea consolidarea pozițiilor acesteia în bazinul Mării Negre și în Balcani.
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
așezăminte datează din anul 2600 î.Hr.. Numele actual ("Berat") provine din denumirea slavică "Beligrad" ("orașul alb"). În secolul 9 și 10 regiunea a fost ocupată de bulgari. În anul 1018 bizantinii au cucerit din nou orașul. În 1417 au ocupat otomanii pentru prima oară orașul. Din anii 1420 orașul a ajuns sub ocupația familiei nobile Muzaka. Teodor de Muzaka pierde definitiv orașul în 1450 după un atac neașteptat al turcilor. În 1851 un cutremur puternic lovește orașul. Construcțiile ridicate imediat după
Berat () [Corola-website/Science/305037_a_306366]
-
1389), fiul lui cel mare, Baiazid Ildîrîm, l-a urmat la tron. Imperiul lăsat de Murad I s-a dovedit repede fragil. Sub conducerea emirului din Karaman, principii anatolieni au profitat de evenimentele din Balcani și au pornit ofensiva împotriva otomanilor. Drept răspuns Baiazid a strâns armata la Bursa, a recucerit teritoriile pierdute și a anexat emiratele din vestul Anatoliei. În primăvara anului 1390 Ioan al VII-lea Paleologul, susținut de Baiazid, l-a detronat pe împăratul bizantin Ioan al V
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
ținut ostatic la curtea sultanului. După moartea împăratului (1391), Manuel a evadat de sub supravegherea lui Baiazid și a fost încoronat împărat la Constantinopol, rămânând totuși un vasal obligat la plata unui tribut și constrâns la serviciu militar. În acest timp otomanii își întăreau dominația în Balcani, cucerindu-i pe conducătorii locali sau atrăgându-i prin "timâr-uri - pământ oferit în schimbul serviciului militar. Însă situația nu le era favorabilă pretutindeni. Regatul Ungar a întreprins câteva acțiuni de mică anvergură la granițele cu Bulgaria
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
Târnovo, luând ca robi aproape toată populația sa creștină și transformând țaratul lui Șișman - el însuși capturat - în pașalâc. În aceeași vreme este cucerită și Silistra. Așadar Balcanii, cu pozițiile strategice de la Dunăre și dinspre Serbia vasală, încăpuseră pe mâna otomanilor. Pericolul campaniilor de cucerire a Țării Românești și a posesiunilor ungare dinspre Serbia era tot mai iminent. Acțiunile lui Mircea în spațiul balcanic, cât și relațiile acestuia cu regele Ungariei și cu emirii anatolieni - care primejdiuiau poziția otomană încă nesigură
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
de Luxemburg au încheiat la Brașov un tratat de cooperare militară antiotomană. Cronicile nu oferă prea multe informații istorice cu privire la desfășurarea bătăliei. Laonic Chalcohondil scrie că după ce a dus populația în munți, Mircea a hărțuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii și-au așezat tabăra. După cronicile turcești lupta s-a dat pe râul Argeș, cu pierderi mari de ambele părți. În timpul nopții cadavrele soldaților otomani au fost aruncate în râu, lăsând impresia ca oastea otomană era încă întreagă. Văzând câmpul
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
Bătălia care a durat cinci ore s-a dat la marginea nordică a Golfului Patras, în largul coastelor Greciei de vest actuale, de unde forțele otomane navigau spre vest din baza lor navală de la Lepanto (în ; în sau Έπαχτος, "Épahtos"). Acolo, otomanii au întâlnit forțele Ligii Sfinte, ce veneau de la Messina. Victoria Ligii Sfinte a prevenit transformarea Mării Mediterane într-un canal de circulație al forțelor musulmane, a protejat Italia de o mare invazie otomană, și i-a împiedicat pe otomani să
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
Acolo, otomanii au întâlnit forțele Ligii Sfinte, ce veneau de la Messina. Victoria Ligii Sfinte a prevenit transformarea Mării Mediterane într-un canal de circulație al forțelor musulmane, a protejat Italia de o mare invazie otomană, și i-a împiedicat pe otomani să înainteze mai departe în flancul sudic al Europei. Lepanto a fost ultima mare bătălie navală dusă aproape în întregime de galere cu vâsle. După ce au cucerit Constantinopolul în 1453, turcii au invadat Peninsula Balcanică, avansând spre centrul Europei, amenințând
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
a ținutului Putnei, pe care le va lua un nepot al lui Alexandru cel Bun care era și văr al lui Vlad Țepeș. Sub conducerea unor domnitori precum Ștefan cel Mare, Principatul Moldova a reușit să-și mențină independența față de otomani și să facă față la numeroase năvăliri externe, precum sunt cele ale tătarilor. Moldova devine în secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar în secolul XVIII autonomia îi este redusă considerabil. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
înrudit cu familia imperială. Există manuscrise bulgare în care se subliniază ideea că Veliko Târnovo, capitala de atunci a Imperiului Bulgar, era considerat Noul Constantinopol. A treia Romă bulgară a fost numai o idee dispărută odatăcu desființarea, în 1396, de către otomani a Imperiului Bulgar. Doctrina celei de-a treia Rome a fost adusă la Moscova de călugărul bulgar Ciprian, care avea să devină, în 1381, Mitropolitul Moscovei. Naționalistul italian Giuseppe Mazzini a fost unul dintre promotorii ideii celei de-a treia
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
au durat aproape o jumatăte de secol. Trezoreria era aproape goală, iar instanța de judecată avea de oferit puțini magnați puternici, care de multe ori se aliau cu instanțele decât cu statul. Ioan a decis să stabilizeze situația prin forțarea otomanilor să accepte un tratat de pace pentru a pune căpat războaielor constante de la granița de sud. În toamna anului 1674, s-a reluat războiul împotriva turcilor și a reușit să recupereze cetățile Kamieniec Podolski, Bar și Reszków, care au restabilit
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
sulițe și care au fost înlocuite cu topoare, iar cavaleria a adoptat husarii. Ioan a crescut, de asemenea, numărul armelor și a introdus noi tactici de artilerie. Ca un diplomat, Ioan și-a imaginat o alianță cu Franța și cu otomanii împotriva imperiului austriac. Cu toate acestea, planurile sale nu au dus nicăieri, iar în 1683, a fost nevoit să le abandoneze complet. Conștient de faptul că Polonia ducea lipsă de aliați și că risca un război împotriva celor mai mulți dintre vecinii
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
altor câteva mii de soldați aliați. Comanda trupelor creștine a primit-o regele polonez care era deja renumit în luptele cu tătarii și turcii, supranumit "Leul din nord". La 12 septembrie reușește o izbândă strălucitoare în bătălia de la Kahlenberg împotriva otomanilor sub conducerea marelui vizir Kara Mustafa, care erau în superioritate numerică (cca. 150 000) dar cu mai puțină artilerie. cunoștea mai multe limbi. A fost un iubitor de artă. Palatul său din Wilanow a fost una din cele mai reușite
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
Țării Românești în pașalâc. Operațiunea lui Mihai nu a reușit, ea fiind urmată de ocuparea Bucureștiului de către turci și de retragerea tactică a lui Mihai în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595. Raportul de forțe era net favorabil oștii otomane. Nicolae Bălcescu, citând surse contemporane, arată: „Într-adevăr, armata lui [Sinan] era, cum știm, de 180 mii ostași, mai mult decât
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
puternică. Pentru a lărgi frontul de atac, ienicerii au folosit, pe lângă podul deja existent, și bușteni și scânduri așezate peste mlaștină. Artileria, archebuzierii și infanteria română au reușit să oprească atacul. În același timp însă, spahiii din flancul drept al otomanilor au trecut râul printr-un vad și au amenințat întreaga aripă stângă a românilor. Atacat cu putere frontal și din flanc, Mihai a ordonat retragerea eșalonului întâi către rezervele din spatele Călugărenilor, din cauza presiunii inamicului românii fiind nevoiți să abandoneze tunurile
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
număr de soldați odihniți, care nu participaseră încă la luptă. Mihai Viteazul a hotărât să execute un puternic contraatac, o lovitură combinată frontală și o manevră de învăluire pe flancul stâng al inamicului. Satîrgi Pașa a fost respins de către ieniceri. Otomanii au fost înghesuiți într-un spațiu foarte îngust din nordul Neajlovului, având podul în spate ca singură cale de retragere. Contraatacul s-a prelungit până la pod, toate tunurile au fost recuperate, iar focul artileriștilor români și al archebuzierilor a provocat
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]