2,327 matches
-
la granițele sudice ale teritoriilor poloneze anexate de Rusia, până cel târziu în toamna acelui an39. Iar în memoriul pe care intenționa să-l prezinte Porții Otomane, la 7 iunie 1795, Verninac punea accentul pe interesul pe care îl aveau otomanii de a profita de împrejurări ca să se alăture Franței "pour rétablir la Pologne, pour abaisser davantage la Maison d'Autriche et pour mettre un frein aux voeux audacieuses de la Russie" (s. Ven.C.)40. Căci susținea el, ceva mai tarziu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de a evita pericolul de a fi intrat sub "jugul" Rusiei 70, ceea ce ar fi creat, desigur, condițiile reconstituirii acelei "Barrière de l'Est". Și, pentru a convinge, guvernul francez l-a autorizat pe Raymond Verninac să le dea speranțe otomanilor că, după ce Polonia ar fi fost eliberată, avea să-i determine pe conducătorii acesteia să le cedeze cetatea Camenița, "bien autrement utile aux Ottomans qu'à la Pologne" (s. Ven.C.)71, ceea ce constituia, de altfel, un vechi deziderat al
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cercurilor conducătoare otomane a unei stări de spirit corespunzătoare acelui obiectiv. Unul din argumentele cu ajutorul căruia s-a încercat determinarea Porții Otomane să renunțe la politica să de neintervenție activă în problema poloneză l-a constituit și amintită dorința a otomanilor de a recupera Crimeea. În context, se sugera că rezolvarea problemei poloneze, firește, din perspectiva franceză, ar fi facilitat revenirea acesteia în granițele Imperiului Otoman. Această idee a fost indusă cu asiduitate cercurilor conducătoare otomane, îndeosebi tot de Raymond Verninac
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
un astfel de obiectiv. Fixarea graniței europene cu Imperiul Otoman pe Nistru, în conformitate cu tratatul de pace de la Iași, din 9 ianuarie 1792, a fost considerată de Rusia ca fiind o nouă etapă, încheiată, deja, catre stabilirea definitivă a frontierelor cu otomanii pe talvegul Dunării. Pregătirea terenului în vederea realizării acelui obiectiv a revenit, în condițiile internaționale de atunci, diplomației. Pe termen scurt, Ecaterina a II-a și-a propus să împiedice colaborarea Porții Otomane cu Franța. De aceea, a avertizat-o că
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Republică celor Șapte Insule Unite, pe care a plasat-o, în luna mai 1799, sub suzeranitatea sultanului și sub protecția tarului; o formulă care corespundea atât intereselor populației locale, cât și celor strategice și politice ale Rusiei și ale Imperiului Otoman 103. Caracterul războiului purtat de Rusia împotriva Franței, în cadrul celei de a doua Coaliții antifranceze, constituită în primăvara anului 1799, este sugerat de conținutul memoriului întocmit de Rostopcin, la cererea lui Pavel I, privind situația internațională a Rusiei, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ende des 18. und zu Beginn des 19. Jahrhunderts, în "Russland und Österreich zur zeit des Napoleonischen Kriege", Herausgegeben von Anna M. Drabeck, Walter Leitsch und Richard G. Plaschka, Verlag der Österreichische Akademie der Wissenschaften, Wien, 1989, p. 43-45. riului Otoman și reducerea la minimum a celor pe care le-ar mai fi avut Curtea de la Viena de a-si salvgarda interesele sale continentale și orientale. Într-o atare perspectiva ar putea fi luată în considerare, deci, si clauză secretă, introdusă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Felix Salomon, Privat-Dozent at the University of Leipzig, în "Transactions of the Royal Historical Society", New Series, Vol. X, London, New York and Bombay, 1896, p. 114-115. 129 Loc. cît., p. 115. 130 Cf, W.B. Duffild, op. cît., p. 297. Otoman, în toate posesiunile pe care le avea atunci. Diplomația engleză a fost, însă, deosebit de preocupată că deciziile Conferinței de la Reichenbach să nu lezeze interesele nici unei puteri vizate de acele decizii. Din contră, rezoluțiile ce urmau a fi adoptate acolo trebuiau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
respectiv, din India, instalarea controlului Franței asupra Egiptului. De aceea, în același timp cu acțiunile militare împotriva francezilor, misiunea diplomatică engleză de la Istanbul își conjuga acțiunile propagandistice cu cele ale rușilor și ale austriecilor cu scopul de a spori adversitatea otomanilor față de francezi și să creeze condițiile psihologice menite să înlesnească atașarea Porții Otomane la politica lor antifranceză în Orientul European 161. Nu au fost neglijate, 158 Ibidem. 159 Ibidem. 160 Cf., ibidem, p. 284 și urm.; cu toate acestea, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui Napoleon I, era iminentă nu în Nordul Europei, ci în sudul ei. Pentru a o preveni, trebuiau luate măsuri, pornind din Orientul European, între care se numără și ocuparea militară a Moldovei, în cazul unei agresiuni franceze împotriva Imperiului Otoman 34. Toate aceste măsuri, care aveau menirea de a-l convinge pe împăratul francezilor "de notre energie", puteau, în același timp, după părerea înaltului demnitar rus, deschide și calea reconcilierii Rusiei cu Franța. Adam Jerzy Czartoryski îi recomandă, totuși, tarului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care Napoleon declară că o recunoștea și, implicit, fixarea graniței europene a acesteia cu Imperiul Otoman pe linia Dunării, mai avea și valoarea de condiție sine-qua-non pentru recunoașterea și garantarea de către cele două puteri contractante a integrității restului teritoriului Imperiului Otoman 162. Faptul că anexarea devenea efectivă, abia după impunerea, pe cale pașnică sau cu forța armelor, a recunoașterii ei de către Poartă Otomană 163, sugerează ideea că Napoleon, mai ales, era conștient că amintită Convenție, prin ea însăși, nu era operanta, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fi fost determinată să adere la Coaliție. Și cum problemele cu care era confruntata, atunci, Europa de Nord nu puteau fi discutate decât în conexiune cu cele decurgând din problemă orientala, articolul 12 al Convenției de la Bartenstein garanta independența și integritatea Imperiului Otoman 345. Era, deci, o nouă măsură menită să împiedice tranșarea acestei probleme de către Napoleon, în favoarea exclusivă a Franței și, eventual, a aliaților ei. În spiritul ei, Convenția de la Bartenstein era, însă, și dovada existenței unor puncte sensibile în relațiile Prusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Prusiei li s-a adăugat evoluția situației politice din Polonia, de la întretăierea anilor 1790 și 1791, de asemenea, cu vădita tentă antirusă, care a culminat cu promulgarea Constituției de la 3 mai 1791. În acest timp, Rusia continuă războiul împotriva Imperiului Otoman 2. Un război pe care l-a putut susține, concomitent cu cel împotriva Suediei, și datorită eșecului tentativelor Prusiei, Suediei și Poloniei de a încheia o alianță împotriva Rusiei, chiar dacă aliata celei din urmă, Danemarca, a cedat presiunilor diplomatice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Eastern Question, Volume IV, Swedish Diplomatic Reports 1791-1796, Edited by Veniamin Ciobanu (în mss.), doc. nr. 8. critică, a îngrijorat cercurile conducătoare suedeze. De aceea, s-a decis intensificarea acțiunilor diplomatice la Istanbul, cu scopul de a-i convinge pe otomani că cele două tratate încheiate de Suedia cu Rusia nu afectaseră în nici un fel interesele Porții Otomane, deoarece ele nu inserau nici un angajament al regelui suedez care l-ar fi putut antrena, atunci și în viitor, în vreun act ostil
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sugera d'Ohsson, deoarece "ce projet a eté saisi avec ardeur par S.M. l'Impératrice de Russie" și imediat ce pregătirile vor fi fost încheiate, nu avea să se mai aștepte "l'epoque d'une nouvelle rupture", pentru a ataca Imperiul Otoman 32. Toate acestea au constituit, însă, si pretextul de care avea nevoie oficialul suedez, pentru a scoate în evidență faptul că starea deosebit de critică în care se află Imperiul Otoman se datora, în primul rând, gravelor deficiențe ale sistemului său
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
plan extern de Poartă Otomană. Pledoariile sale au avut oarecare efect, atunci, adică la începutul anului 1793, de vreme ce reis efendi, Mehmed Rașid efendi, l-a invitat să elaboreze un plan detaliat al reformelor pe care le consideră necesare în Imperiul Otoman 34. Autoritățile centrale suedeze nu doreau, totuși, ca Mouradgea d'Ohsson să se fi angajat, într-o manieră ostentativa, în proiectele de reformare a Imperiului Otoman. Din contră, era necesară evitarea, prin toate mijloacele posibile, de a se provoca reacția
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
22. 43 Cf., loc. cît., doc. nr. 23, 29; mai ales că Poartă Otomană avea bănuiala că Suedia urmărea îmbunătățirea raporturilor sale cu Rusia (cf., loc. cît., doc. nr. 27), desi Mouradgea d'Ohsson se străduia să-i convingă pe otomani că deblocarea subsidiilor era reclamata de comunitatea de interese suedo-turcă, în raporturile lor cu Rusia (cf., loc. cît., doc. nr. 30). vechea influență a Imperiului Otoman asupra sistemului politic european. În împrejurările internaționale de atunci, Suedia consideră, de asemenea, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Asp, Poartă Otomană nu era îndreptățită să reproșeze Suediei încheierea păcii cu Rusia, la Verälä, impusă regelui de epuizarea financiară și de dificultățile unei campanii pe timp de iarnă în Finlanda. La fel de puțin justificate, mai credea el, erau și reproșurile otomanilor provocate de încheierea tratatului de la Drottningholm, din 8/19 octombrie 1791. El încerca să acrediteze ideea că, din contră, atitudinea de indiferență a Porții Otomane față de Suedia a fost una din cauzele care l-au determinat pe Gustav al III
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
le joug des Russes, et ayant conséquemment le plus grand intérêt de seconder leș efforts des Ottomans et de tous leș ennemis de la nation qui l'opprime" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît.). 63 Loc. cît. important "aliat natural" al otomanilor era, după părerea să, Franța, si nu numai din motive politice, ci și economice 64. Un loc cu totul specific în categoria "aliaților naturali" ai Imperiului Otoman îl deținea, însă, potrivit opiniei sale, Danemarca. Și aceasta, datorită faptului că "voisin
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Loc. cît., p. 256; vezi, în acest sens, si p. 259-261. pentru a beneficia de sprijinul Directoratului pe lângă Poartă Otomană, "mais qu'ils (francezii n. Ven.C.) ne nuisissent pas à la Suède"92. Această stare de incertitudine, atât pentru otomani, cât și pentru Misiunea diplomatică a Suediei de la Istanbul, a luat, totuși, sfârșit, odată cu reluarea relațiilor diplomatice dintre Suedia și Franța, când, la 6 ianuarie 1797, Carl Gustaf König a fost acreditat cu rangul de însărcinat de afaceri al Suediei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
orice colaborare suedo-otomană care ar fi putut favoriza, indiferent sub ce formă și în ce măsură, interesele franceze în Europa Orientala și, pe cale de consecință, si pe cele continentale, amenință să blocheze și orice inițiativă vizând reglementarea raporturilor dintre Suedia și Imperiul Otoman 102. Iată pentru ce diplomația suedeză urmărea, cu atenție, evoluția raporturilor Porții Otomane îndeosebi cu Rusia, domeniu în care intervenise o modificare majoră, marcată de Tratatul de alianță defensivă încheiat de Turcia cu Rusia, la 23 decembrie 1798/3 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
recu noaștere de către Prusia a împăratului francezilor nu a avut urmări imediate asupra raporturilor Porții Otomane cu Franța. Opoziția Rusiei și a Mării Britanii, precum și totală lipsa de abilitate a diplomației franceze în abordarea acestei chestiuni, atât de delicată pentru otomani, i-au determinat să decline recunoașterea și de către ei a demnității de împărat lui Napoleon Bonaparte. Și nu întâmplător, reprezentantul diplomatic al Suediei la Istanbul reținea faptul că reis efendi, Raif Mahmud efendi, a încercat să afle de la Andrej Iakovlevich
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
desăvârșit, l-au determinat pe diplomatul suedez să presupună "qu'on est convenu dans des Articles Secrets de quelques points nouveaux et intéressants" (s. Ven.C.)122. Pe de altă parte, însărcinatul cu afaceri al Suediei punea secretul păstrat de otomani pe seama temerii acestora provocată de posibilitatea unor represalii din partea Franței 123. Cum remarcă Nils Gustaf Palin, turcii mai aveau, însă, si un alt motiv, la fel, daca nu și mai important pentru a menaja suspiciunile francezilor, si anume speranța că
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
multă vigoare de diplomația franceză 134. Pe de altă parte, însăși Poartă Otomană și-a manifestat, în aceeași măsură, interesul că Suedia să i se alăture în războiul împotriva Rusiei, prilej cu care cea dintâi ar fi avut posibilitatea, susțineau otomanii, de a recupera teritoriile pierdute în favoarea celei de a doua135; altfel spus, de a contribui la modificarea hârtii politice a Europei Est-Centrale, în conformitate cu comandamentele politicii europene a Porții Otomane. Nils Gustaf Palin, care primise acele avansuri din partea unui înalt demnitar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
solicitată de Poartă Otomană, era acela că pacea putea fi restabilită, daca Rusia ar fi acceptat și ea medierea. De altfel, angajarea unei astfel de misiuni era cu atat mai dificilă, cu cat diplomația franceză caută să-i convingă pe otomani să nu recurgă la ea, de vreme ce Suedia era, alături de Rusia, dușmana lor și de aceea se putea presupune că ar fi 132 Loc. cît.; vezi și doc. nr. 57. 133 Loc. cît., doc. nr. 58. 134 Cf., raportul lui Nils
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sultani nu au afectat instituția sultanatului, precum nu au fost discreditate sau puse în discuție nici structurile societății otomane pe care se sprijinea acea instituție. Ceea ce nu era și cazul Franței. Pe de altă parte, chiar și cei mai instruiți otomani erau destul de izolați de Europa, încât să nu considere revoluția și ideile ei altfel decât o "afacere internă a Creștinătății" care nu avea nici o altă relevanță, decât aceea de a sublinia, o dată în plus, "superioritatea" sistemului politico-instituțional otoman față de cel
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]